Fond funciar. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 205/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 205/R/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererilor de recurs formulate de către recurenții C. D. I., domiciliată în Bodești – Scăieni, ., ., jud. Prahova și D. G., domiciliat în Focșani, ..7, ., respectiv de către recurenta R.N.P. R. - DIRECȚIA S. V., cu sediul în Focșani, ..17, jud. V., în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. DE A. A L. F. F. TANASOAIA, A. A. și C. L. și intervenient în numele altei persoane S. R. P. M. FINANȚELOR P. P. MANDATAR SPECIAL DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR P. A JUDEȚULUI GALATI, împotriva sentinței civile nr. nr.602/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar – dosar Strămutat de la Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 2 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 9 aprilie 2014 și ulterior, având în vedere imposibilitatea deliberării, ca urmare a lipsei motivate a unui membru al completului de judecată, s-a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2014, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele :
P. sentința civilă nr. 894/11.10.2012, Judecătoria A. a respins cererea de revizuire formulată de C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., în contradictoriu cu intimații C. D. I., D. G., C. L. DE A. A L. F. F. TANASOAIA, JUDEȚUL V., A. A. si intervenientele R. R. DIRECȚIA S. V. si C. L. împotriva sentinței civile nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A..
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele
P. sent.civ. nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A. a fost admisa in parte plângerea la fond funciar formulata de petentii C. D.-I. si D. G., impotriva intimatelor C. L. Tanasoaia si C. Județeană V., a fost anulata hotărârea nr. 14/07.02.2008 a Comisiei Județene de A. a L. F. F. V., si s-a dispus sa fie reconstituit pe numele petentului D. G. dreptul de proprietate pentru o suprafața totala de 1422,50 ha teren pădure si s-a dispus respingerea ca nefondata a plângerii pentru diferența de 10 ha pana la 1432,50 ha.
S-a reținut in considerente ca terenul provine de la M. Plagino a cărei pădurea fost in suprafața totala de 1774, 50 ha din care s-a reconstituit deja moștenitoarei C. D. deja 300 ha( aceasta instrainind drepturile sale litigioase privind reconstituirea dreptului lui D. G.), suprafața de 300 ha fiind scăzuta din total. A mai fost scăzuta suprafața de 10 ha, cu privire la care s-a constatat ca a fost înstrăinata, din același total de 1774,50 ha.
Conform art. 322 pct. 5 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca, dupa darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o împrejurare mai presus de voința pârtilor, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
In cauza au fost depuse de revizuienta ca înscrisuri noi statistica pădurilor din România din 1924, precum si un tabel privind proprietarii de pe raza Fermei Brahasesti Noua in care figurează C. C, autorul intimatei C. D.-lleana.
Verificând actele menționate, instanța constata ca actele menționate nu fac dovada susținerii ca M. Plagino a figurat in 1924 doar cu cei 1400 ha teren si nici ca la momentul preluării pădurilor la stat C. C. avea in proprietate doar cei 329 ha- pădure si arabil. Aceste acte nu fac dovada: nici prin ele insele, in sensul indicat de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. unde se face mențiunea de „înscrisuri doveditoare", adică probante prin ele insele, fara a fi nevoie de a fi coroborate cu alte probe, dar nici prin coroborare cu celelalte probe din dosar.
Astfel, pe fondul soluționării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de C. D. I., a fost avuta in vedere, printre altele, o harta cadastrala din 1915, in funcție de care s-a efectuat expertiza topometrie si calculata suprafața deținuta de M. Plagino, rezultând astfel suprafața totala de 1774,50 ha.
La diferența de nici 10 ani de la data harții cadastrale respective, este întocmita aceasta statistica a pădurilor, in care este trecuta suprafața de 1400 ha teren la M. Plagino- Valea Rea, fara a rezulta pe baza căror documente a fost intocmita, daca s-au avut in vedere schițele cadastrale, cu atât mai mult cu cat din coroborarea schiței cadastrale de la dosar cu statistica din 1924 nu rezulta ca in aceasta perioada de timp sa fi existat vreo fărâmițare a moșiei, in sensul ca parte din Valea Rea sau alte parti din pădurea M. Plagino sa fi intrat in proprietatea altor persoane, pentru ca, daca . de la M. Plagino către alte persoane diferența de 374,50 ha, aceasta ar fi trebuit sa se reflecte in aceeași statistica. Insa din datele statisticii nu rezulta ca in vecinătatea pădurii Vladnic ar figura aceasta diferența, care nu se putea desprinde decât din pădurea respectiva, așa cum figura in 1915.
Revizuienta a mai depus la dosar un tabel al moșierilor si chiaburilor expropriați in 1949, înscris care este ilizibil in cea mai mare parte- filele 16-21 din dosarul_, din acesta observându-se doar o expropriere a lui C. C. cu 300 ha de pădure-fila 21. Insa, văzând si tabelul de la fila 22 in care apar aceleași suprafețe menționate in dreptul lui C. C. ca si in tabelul mai sus menționat, instanța constata ca este vorba doar de terenurile de pe raza Fermei Brahasesti Noua, care nu se identifica in cauza in vreun fel cu toata întinderea pădurii identificata in cauza.
De asemenea, documentele depuse in proba de revizuenta si arătate ca fiind nou descoperite nu întrunesc cerințele legii, astfel toate documentele depuse de revizuenta s-au aflat in depozite publice, respectiv Arhivele Naționale si deci puteau si trebuiau sa fie cunoscute de revizuenta inca din faza de judecata in fond.
Nu se poate afirma despre aceste înscrisuri ca au fost reținute de partea potrivnica sau ca nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința pârtilor având in vedere ca se aflau așa cum am mai arătat in depozite publice de unde puteau fi obținute cu mare ușurința de persoanele interesate inca din timpul judecații in fond a cauzei.
F. de cele arătate, văzând ca înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada unei suprafețe de pădure mai mica decât cea reținuta prin sent.civ. nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A. si având in vedere si celelalte probe administrate la pronunțarea sentinței a cărei revizuire se cere, precum si situațiile stabilite, instanța a constatat ca prezenta cerere de revizuire nu era fondata, motiv pentru care, in baza art. 322 pct. 5 C.pr.civ., a respins-o
P. decizia civilă nr. 214/28.02.2013, Tribunalul V. a admis recursurile formulat de C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., intimata C. L. și intervenienta R. R.-Direcția S. V. împotriva sentinței civile nr. 894/11.10.2012 a Judecătoriei A. pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare.
P. a pronunța această hotărâre, Tribunalul V. a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut referire în considerentele sentinței și a analizat, în principal, alte înscrisuri decât cele care au fost invocate de revizuientă ca fiind noi. Respectiv, s-a referit la S. pădurilor din România din anul 1924 și la un tabel privind proprietarii de pe raza Fermei Brăhășești Noua.
Dar aceste înscrisuri au făcut obiectul unei alte cereri de revizuire ce a fost soluționată de Judecătoria A. prin sentința civilă nr. 1287/2010 pronunțată în dosarul nr._ .
Sub acest aspect s-a constatat că sentința era nelegală și netemeinică în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 129 al.6 cod procedură civilă care prevăd că ,,în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Au fost încălcate și dispozițiile art. 261 cod procedură civilă care reglementează conținutul hotărârii judecătorești în ceea ce privește lipsa motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cererile pentru care s-au înlăturat cererile părților, toate raportate la obiectul cererii.
Din ultima parte a considerentelor, respectiv penultimele paragrafe rezulta că instanța s-ar referi la cele două înscrisuri fără să le indice în mod expres și le-a analizat sub aspectul îndeplinirii uneia dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, și anume, cu privire la împrejurarea dacă au fost reținute de partea potrivnică sau dacă nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Instanța a apreciat greșit că această condiție nu ar fi îndeplinită deoarece înscrisurile puteau fi procurate cu ușurință fiind în păstrarea unor depozite publice.
În cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate C. Județeană are atribuții multiple și este implicată ca parte într-o multitudine de cauze aflate pe rolul instanțelor. Această activitate care se realizează printr-un număr restrâns de personal poate reprezenta un impediment major în descoperirea unor înscrisuri aflate la alte instituții în timp util, pe parcursul procedurii în fața instanțelor de fond.
Înscrisurile invocate au fost descoperite la Serviciul Municipal București respectiv pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea unde își are sediul și competența C. Județeană și diferită și față de locul situării suprafeței de pădure reconstituite care se află la limita dintre județele V. și G..
Serviciul Municipal București al Arhivelor Naționale reprezintă una dintre cele 42 de filiale județene ale Arhivelor Naționale care au în păstrare un fond arhivistic.
Ori faptul că înscrisurile noi au fost identificate și găsite în păstrarea acestui serviciu ce se află într-o zonă administrativă fără vreo legătură cu poziționarea administrativ-geografică a Moșiei Vladnicu, conduce la concluzia că C. Județeană a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să procure aceste înscrisuri în cursul judecății ce a făcut obiectul dosarului de reconstituire a dreptului de proprietate.
Nu se putea imputa recurentei că nu a făcut investigații pentru a se identifica înscrisurile în contraprobă deoarece ar fi însemnat ca aceasta să se adreseze tuturor celor 42 de servicii județene ale Arhivelor Naționale.
C. județeană nu putea prevede existența acestor înscrisuri în păstrarea unui serviciu aflat într-o altă zonă a țării iar faptul deținerii înscrisurilor de către Arhivele Naționale București reprezintă o împrejurare mai presus de voința revizuientei pentru înfățișarea acestor documente în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 907/2009 a cărei revizuire se cere.
P. aceste considerente și in baza art. 304 pct. 9 cod procedură civilă cu referire la art. 322 pct. 5 cod procedură civilă și art. 312 cod procedură civilă a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de revizuire pentru a stabili dacă înscrisurile noi invocate sunt determinante, sunt de natură să fi condus la o altă soluție decât cea pronunțată prin sentința civilă nr. 907/2009.
P. sentința civilă nr. 602/06.06.2013 Judecătoria A. a admis cererea de revizuire înregistrata sub nr._ privind pe revizuienta C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR V., pe intimații C. D. I., D. G., C. L. DE A. A L. F. F. TANASOAIA, JUDEȚUL V., A. A. si intervenientele R. R. DIRECȚIA S. V. si C. L..
A schimbat sentința civila nr. 907/10.07.2009 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei A. si a respins plângerea formulata de petentii C. D. I., D. G., in contradictoriu cu intimatele: C. L. de aplicare a Lg.18/1991- Primăria Tanasoaia si C. Județeană de aplicare a Lg.l8/1991-Prefectura V., având ca obiect plângere la fond funciar, ca fiind nefondata.
A respins cererile de intervenție voluntara formulate de C. L. si R. R.-Directia S. V. ca inadmisibile.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civila nr. 907/2009 a Judecătoriei A. a fost admisa in parte plângerea fond funciar formulata de petentii C. D. I. si D. G. împotriva intimata C. L. Tanasoaia si C. Județeană V., a fost anulata hotarărârea nr. 14/07.02.2008 a Comisiei Județene de A. a L. F. F. V. si a dispus reconstituirea pe numele petentului D. G. a dreptului de proprietate pe o suprafață totala de 1422,50 ha teren pădure, respingându-se plângerea pentru diferența de 10 ha până la 1432,50 ha solicitata.
In motivarea sentinței, instanța stabilește calitatea de persoana îndreptățita a petentei C. D. I., in baza actelor de stare civila existente la dosarul cauzei si face o analiza a evoluției proprietății M. Vladnicul aparținând M. G Plagino, pornind de la suprafața deținuta intre anii 1877-1944, de 1774,50 ha teren, si scăzând din aceasta suprafețele înstrăinate de M. Plagino in ultimii ani ai vieții sale. Astfel, pornind de la concluziile raportului de expertiza întocmit in cauza de expertul topometrie O. P., coroborat cu planul moșiei Vladnicul, instanța a reținut ca suprafața de teren cu vegetație forestiera care trebuie sa fie reconstituita petentei este de 1484,50 ha, din care 515,70 ha pe vechiul amplasament, diferența- din alte suprafețe ale UP IV H.. Din aceasta suprafața au fost scăzute două suprafețe de 42 ha, respectiv l0 ha teren pădure, care au fost vândute către C. P. P. C. I., ajungându-se la suprafața finala de 1422,50 ha care a fost reconstituita petent.
Au mai fost analizate si alte înscrisuri depuse de intimate, înscrisuri care nu au putut fi însă reținute ca făcând vreo dovada cu privire la întinderea moșiei Vladnicu la data decesului M. Plagino, nefiind găsite concludente in aceasta privința.
Cu privire la înscrisurile nou invocate, instanța urmează a le analiza prin coroborarea informațiilor cuprinse in conținutul lor cu cele care decurg din celelalte înscrisuri cunoscute avute in vedere de instanța la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Astfel, prin cererea de asanare a datoriilor agricole din 18.06.1932, M. Plagino declara componenta integrala a averii sale, in scopul de a beneficia de anumite scutiri si eșalonării datoriilor fiscale. Însumând suprafețele de pădure din cuprinsul moșiei Vladnicu, așa cum au fost declarate, rezulta ca la nivelul anului 1932 acestea se întindeau pe 659 ha.
Conform celui de-al doilea înscris nou care a stat la baza cererii de revizuire-contractul de deschidere credit garantat cu gaj agricol si ipoteca datat 10.04.1941, M. Plagino a constituit ipoteca asupra moșiilor Vladnicu si Crivesti, ambele descrise in amănunțime in cuprinsul actului. Din modul de formulare a textului rezulta fără dubiu ca ipoteca a fost constituita asupra celor doua proprietăți in integralitatea lor, specificându-se in privința pădurii Vladnic ca are o întindere de 590 ha 3375 m.p. Coroborând informația rezultata din acest înscris cu mențiunile cuprinse în cererea din 1932 analizata anterior, instanța retine ca element de referința in aprecierea întinderii pădurii Vladnicu la nivelul anului 1941 suprafața înscrisa in contractul de ipoteca, adică 590 ha.
De la aceasta suprafața urmează a se pornii ca baza de calcul a întinderii pădurii care se mai afla in patrimoniul M. Plagino la data decesului acesteia. In acest scop, instanța urmează a analiza si restul înscrisurilor existente la dosarul cauzei si a le retine pe acelea care prezintă relevanta cu privire la suprafața de pădure deținuta la momentul colectivizării de autorul petentei, C. C., beneficiarul legatului universal instituit de M. Plagino.
Din analiza actelor de înstrăinare către C. P. P. (1943) si C. I. (1948) a unor porțiuni de pădure care însumează 52 ha din pădurea Vladnicu, instanța constata ca acestea sunt posterioare anului 1941 si ca cele doua suprafețe urmează a fi scăzute din suprafața de 590 ha. Din suprafața vânduta către C. P. P., au fost reconstituite moștenitorului P. C. L. 10 ha prin Legea 1/2000, diferența de 32 ha primind-o conform legii 247/2005. Moștenitorii lui C. I. au fost de asemenea puși in posesie cu privire la suprafața de 10 ha cumpărata de autorul lor din moșia Vladnicu, așa cum rezulta din raportul de expertiza topometrie întocmit în cauza.
S-a mai reținut ca relevant pentru diminuarea suprafeței in discuție si actul de înstrăinare din 9.07.1947 prin care C. C. îi vinde lui O. S. I. suprafața de 31 ha pădure, suprafața ce a fost reconstituita moștenitorilor acestuia prin H.CJ. nr.93/2009. Mai mult, conform extrasului eliberat de Direcția Județeană G. a Arhivelor Naționale, C. C. figura in anul 1948 in „Tabelul de toți locuitorii care au pământ arabil, vie, etc. de la 5 ha in sus" cu 300 ha pădure. Practic, acesta este ultima informație anterioara colectivizării cu privire la întinderea pădurii deținute in proprietate de autorul petentei. P. H.CJ. V. nr.35/11.05.2006, a fost validat dreptul de proprietate al petentei C. D. I. pentru suprafața de 290 ha pădure, după ce acesteia îi fusese deja reconstituit dreptul de proprietate cu privire la încă 10 ha pădure potrivit Legii 1/2000.
In consecința, instanța a reținut ca înscrisurile pe care revizuenta și-a întemeiat cererea sunt determinante pentru soluția in cauza, că din analiza lor rezulta o alta situație de fapt decât cea avuta in vedere de instanța in pronunțarea sentinței civile nr. 907/2009, motiv pentru care urmează a admite cererea de revizuire, a schimba sentința menționata si, pentru considerentele sus-expuse, a respinge plângerea formulata de petentii C. D. I. si D. G. ca nefondata.
Cu privire la cererile de intervenție voluntara formulate in cauza de C. L. si R. R., instanța a constatat ca in calea de retractare a revizuirii nu poate fi modificat cadrul procesual de la judecarea fondului cauzei, față de dispozițiile speciale aplicabile judecării cererii de revizuire. Văzând si ca pana la momentul de fata, al rejudecării după casare, aceste cereri de intervenție nu au fost admise in principiu, le-a respins ca inadmisibile.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs D. G. si C. D. I., pe care o critică de nelegalitate, si, prin prisma disp art 304 indice 1 C.proc.civ vechi, de netemeinicie.
P. cererea dedusa judecații, așa cum a fost precizata ulterior, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor V. a solicitat revizuirea Sentinței civile nr. 907/2009 a Judecătoriei A..
Motivul invocat a fost cel prevăzut de art. 322 pct. 5 C.proc.civ, acte noi, respectiv Contractul de deschidere credit garantat cu gaj agricol si ipoteca din 10.04.1941 si cererea numitei M. Plagino din 18.06.1932, documente pe care nu le-a putut depune la judecata finalizata prin Sentința civila 907/2009 si care sunt de natura sa schimbe soluția.
In primul ciclu procesual, prin Sentința civila nr. 894/2012 din 11.10.2012 a Judecătoriei A. a fost respinsa cererea de revizuire ca neîntemeiata.
P. Decizia civila 214/2013 din 28.02.2013, Tribunalul V. a casat Sentința civila 894/2012 si a trimis cauza in rejudecare.
P. a hotăra astfel, instanța de recurs a reținut greșeala instanței de fond de a-si fundamenta soluția pe analiza altor acte decât cele invocate ca fiind noi de către revizuienta.
In rejudecare, prin Sentința civila nr. 602/2013 din 06.06.2013 a Judecătoriei A. a fost admisa cererea de revizuire, a fost schimbata Sentința civila nr. 907/ 2009 si respinsa plângerea formulata de petenți ca neîntemeiata.
P. a hotăra astfel, instanța de fond a reținut ca din coroborarea informațiilor din cele doua acte rezulta ca întinderea pădurii Vladnicul, la nivelul anului 1941 era de 590 ha si deci nu cea reținuta prin Sentința civila nr. 907/2009.
II. Raționamentul si soluția data de instanța de fond sunt greșite pentru următoarele considerente:
1. Hotărârea instanței de fond nesocotește disp. art. 322 alin 1 C.proc.civ.
Potrivit acestui text de lege, pot fi atacate cu cerere de revizuire hotărârile ramase definitive in instanța de apel sau prin neapelare.
Sentința civila nr. 907/2009 a Judecătoriei A. a cărei revizuire se solicita este irevocabila prin Decizia civila nr. 976/2009 pronunțata in recurs de Tribunalul V., si deci nu face parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Rezulta ca singura soluție legala care putea fi data in cauza era aceea a respingerii - pe excepție - a cererii de revizuire ca inadmisibila.
2. Hotărârea instanței de fond nesocotește disp. art. 322 (1) pct. 5 C.proc.civ.
In accepțiunea acestui text de lege, sintagma "înscrisuri doveditoare" presupune ca înscrisul descoperit ulterior "sa aibă un caracter determinant adică sa fi fost apt de a conduce la o alta soluție decât cea pronunțata" (I. Les ,C., Comentariu pe articole, Ediția a Il-a, pag 895).
In speța, din Contractul de deschidere credit garantat cu gaj agricol si ipoteca din 10.04.1941, rezulta ca garanția prin ipoteca, privea pădurea Vladnicul de pe raza comunei G. - in prezent Tanasoaia - in suprafața de 590 ha si 3375 mp.
Ori, din raportul de expertiza judiciara întocmit la fond, rezulta ca pădurea Vladnicul se întinde pe raza a patru comune, . una din ele.
Se face abstracție de instanța de fond de faptul ca in orice ipoteca convenționala cuantumul garanției - si deci si întinderea imobilului ipotecat este proporțional cu valoarea creditului. Or, in cazul de fata, pentru garantarea creditului a fost suficienta ipoteca pe pădure de pe raza corn. G..
In ce privește actul din 18.06.1932 acesta este o simpla cerere de reducere a impozitului cu privire la pădurea Vladnicul aflata pe raza corn. Corbita. Mai sus, in speța, s-a dovedit ca pădurea proprietatea M. Plagino se întindea pe raza a patru comune.
Rezulta ca nici unul din cele doua acte noi invocate, nu se refera la întreaga suprafața de pădure ce compunea moșia Vladnicul, si deci nu au un caracter determinant de natura sa schimbe soluția pronunțata prin Sentința civila 907/2009.
De altfel, si C. Județeană, si R. au declanșat mai multe procese de revizuire a Sentinței civile nr. 907/2009, invocând fel de fel de evidente prin care au încercat sa schimbe soluția data prin Sentința civila 907/2009. Toate cererile de revizuire au fost respinse.
In privința dovedirii dreptului de proprietate, dispozițiile art. 6 din Legea 1/2000 prevede la alin 1 indice 4 ca "orice proba dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietar poate fi înlăturata numai printr-o proba de aceeași forța produsa de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate".
In acest sens, in mod judicios au motivat celelalte instanțe care au soluționat cererile de revizuire anterioare, dar si instanța care a pronunțat Sentința civila nr. 907/2009 când a reținut: " întrucât legea nu dispune, regula enunțata de disp. art. 6 din Legea 1/2000, in ce privește dovada dreptului de proprietate, va fi aplicabila indiferent de vechimea actului primar de proprietate, prezumându-se in favoarea proprietarului ca pana la data încetării din viata a testatoarei, aceasta a stăpânit aceeași suprafața de teren, întrucât la un interval de timp relativ scurt de la data testării, terenurile au fost preluate abuziv de stat, cu excepția terenurilor pentru care s-a făcut dovada unor astfel de acte translative de proprietate, așa cum am arătat mai sus".
Or, in speța de fata, cu o ușurința inexplicabila, instanța de fond a dat eficienta unor acte cu o forța probanta net inferioara celor care au fost avute in vedere de Sentința civila nr. 907/2009.
In plus, in mod greșit a considerat ca cele doua acte se refera la aceeași suprafața de pădure, in condițiile in care, este evident din conținutul actelor, că se refera la suprafețe de pădure, din aceeași moșie Vladnicul, dar situate pe teritoriul administrative a doua localități.
3. Hotărârea instanței de fond a nesocotit disp. art. 261 alin 1 pct. 5 C.proc.civ.
Potrivit acestui text de lege, hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă "motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Or, in speța, deși toate motivele de mai sus au fost invocate si in fata instanței de fond - unele doar fiind dezvoltate in prezentul recurs - in nici un fel nu au fost analizate.
Nu se motivează, si de altfel nici nu se pronunța instanța de fond pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Nu se motivează pentru care considerent dovezile pe baza cărora a fost fundamentata soluția in Sentința civila nr. 907/2009 au forța probanta inferioara celor doua acte noi invocate.
Nu se motivează de unde convingerea ca cele doua acte noi se refera la una si aceeași suprafața de pădure, in condițiile in care actul din 18.06.1932 se refera la partea de moșie situata pe raza . din 10.04.1941 se refera la partea de moșie aflata pe raza .>
P. instanța de fond nu a avut nici o relevanta expertiza judiciara întocmita in procesul soluționat prin sentința civila nr. 907 din care rezulta ca pădurea s-a întins pe teritoriul administrativ a patru localități.
4. Hotărârea instanței de fond nesocotește principiul securității raporturilor juridice si al prevalentei dreptului . prev. de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
P. Sentința civila nr. 893/2012 din 11.10.2012 a Judecătoriei A., irevocabila prin respingerea recursului de către Tribunalul V., a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de R. prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 64/2011 a Comisiei Județene, prin care a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafața de pădure cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin Sentința civila nr. 907/2009.
La soluționarea acestei cauze si instanța de fond si cea de recurs au avut in vedere si cele doua acte noi invocate in prezenta cerere de revizuire.
In cauza Amuraritei c. România, CEDO a statuat ca reținerea unui drept in favoarea unei persoane printr-o hotărâre judecătoreasca, nu mai poate fi pusa in discuție in cadrul altei judecați, chiar daca are un obiect diferit.
Or, in condițiile in care prin Sentința civila nr. 893/2012 din 11.10.2012 s-a stabilit irevocabil - in prezenta celor doua acte - dreptul nostru de proprietate pentru suprafața de 1422,50 ha, analizarea din nou a acestui drept in aceasta cauza constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice civile si al prevalentei dreptului ..
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 C.proc.civ vechi aplicabil in speța in baza art. 3 din legea 76/2012.
Probe: actele si lucrările aflate la dosarul cauzei, si in plus:
-Sentința civila nr. 893/2012 din 11.10.2012 a Judecătoriei A.,
-fisa dosarului_ de pe portalul Tribunalului V.,
-Opisul cu actele depuse de Romislva in dosarul_ pentru termenul din 19.01.2012 intre care se regăsesc si cele doua acte noi din cauza de fata;
-Sentința civila nr. 658/26.05.2010 a Judecătoriei A., irevocabila prin Decizia civila nr. 778/15.09.2010 a Tribunalului V.;
-Sentința civila nr. 1287/03.10.2010, irevocabila prin Decizia civila nr. 319/17.03.2011.
În completarea la motivele de recurs, recurenta C. D. I. a arătat următoarele:
Având in vedere concluzia instanței judecătorești asupra interesului statului roman si al R.-R. formulează următoarele motive legislative juridice pentru susținerea lipsei interesului statului roman si al R.-R. pentru acest caz.
S. roman prin reprezentantul sau-M. Mediului si Schimbărilor Climatice, care este Autoritatea publica centrala ce răspunde de silvicultura si care are sub autoritate R.-R. - nu are acte de aceeași forța juridica precum actul sau de proprietate - testamentul nr. 1071 din 03.06.1944 - așa cum cere Legea 247 / 2005.
Potrivit articolul nr. 6 din Legea 247/ 2005 cu actualizările de până in martie 2007 - TITLUL VI Art. I Punctul 7: La articolul 6 alineatele (1.1) și ( 1.2) se modifică și vor avea următorul cuprins: Alineat (1.2) - Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate."
Punctul 8: La articolul 6, după alineatul (1.2) se introduc doua noi alineate, alineatul (1.3) și alineatul (1.4) cu următorul cuprins: (1.4) Orice probă care dovedește dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Punctul 10: La articolul 6 după alineatul (2) se introduc doua noi alineate, (2.1) și (2.2)cu următorul cuprins:
(2.2) Diferentele intre suprafețele inscrise in titlurile de proprietate in arhivele Statului din perioada 1945 și 1990 și situația de fapt la data punerii în posesie - se corectează in favoarea foștilor proprietari.
Deci statul roman si R.-R. neavând calitatea de proprietar asupra locației fostei moșii Vladnic nu au drept conform Legii 247/2005 sa negocieze cu ea vreo parte din suprafața totala a acesteia. Deci in instanța se judeca cine este proprietar și numai după aceea, daca sunt doi sau mai mulți proprietari, se împarte terenul la toți. Dar pe fosta moșie Vladnic, daca nu mai sunt alți proprietari ( s-au cedat deja suprafețe însumând – 90 ha: P., C., O.) rezulta ca fosta Vladnic revine proprietarul rămas.
Deoarece nu deține titlul de proprietate asupra foste moșii Vladnic rezulta ca nu posedă dovada absoluta a dreptului de proprietate dar are o probă doveditoare a acestui drept si anume: testamentul primit de bunicul sau - care este un act legalizat, de transmitere a dreptului de proprietate unui moștenitor ales de proprietar inițial. Deci, testamentul este un act recunoscut oficial, autentificat la Tribunal, care susține un drept de proprietate.
Spre deosebire de acest act testamentar, autentic, de proprietate - toate actele depuse până in prezent in perioada lunga a desfășurării tuturor proceselor legate de aceasta pădure contracte de credit ipotecar ale proprietarei M. C. Plagino, evidențe, tabele, statistici, toate acestea sunt doar consemnări, documente de evidență cu valoare declarații) neavând forța juridica a unui act de proprietate.
Singurul act de proprietate al Statului R., in general vorbind, asupra unei moșii care a aparținut unei persoane particulare care a fost expropriata abuziv, este articolul 6 Constituția Republicii Populare Romane din anul 1948. După anii 1990 - prin adoptarea L. fondului funciar si prin re-actualizarea Constituției României - acest articol 6 a abrogat si deci si dreptul de proprietate al Statului a fost anulat prin actele de proprietate autentice susținute de Legea 247 / 2005. S. rămânând doar administrator care urma să pună la dispoziția foștilor proprietari abuziv deposedați, terenurile solicitate in baza actelor de proprietate. Deci S. român nu este proprietar al suprafeței de pădure aflata in aceasta cauza.
În Legea 213 / 1998 sunt menționate condițiile in care S. român poate
ART. 1 Dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoria asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
ART.6
(2)Bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
(3)Instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului. ART. 7 Dreptul de proprietate publică se dobândește:
a)pe cale naturală;
b)prin achiziții publice efectuate în condițiile legii;
c)prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
d)prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public;
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică;
f)prin alte moduri prevăzute de lege.
Astfel, statul roman si Regia Naționala a Pădurilor R. nu au interes asupra unui patrimoniu forestier care nu este proprietate publica a statului român deoarece fosta moșie Vladnic, fiind transmisa de la o generație la alta, de la un particular la altul, nu a aparținut statului. P. Sentința civilă nr.907/10.07.2009 a Judecătoriei A., sentință rămasa definitiva si investita cu formula executorie, irevocabilă prin Decizia civilă nr.976/03.11.2009 a Tribunalului V., decizie irevocabila, care a fost recunoscuta de Instituția Prefectului prin Hotărârea Comisiei Județene V. pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor nr. 64 din 29.04.2011, Hotărâre reconfirmata prin comunicarea Instituției Prefectului V. nr.6051/ 30.04.2013 -deci prin toate aceste Hotărâri (atât ale autorității judecătorești cât și ale autorității executive ale statului de drept) precum si prin Legile autorității legislative care sunt in vigoare si care, împreuna, reprezintă Legea statului de drept pe cazul Vladnic, in baza cărora se eliberează si Titlul de proprietate pe numele cumpărătorului de drept litigios D. G. - acest teren forestier al fostei moșii Vladnic este exclus din circuitul proprietății publice si aparține proprietății particulare.
Aceste doua noi documente ale R.-R. depuse la acest dosar de către C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor V. si anume - cerere de asanare a datoriilor agricole din 18.06.1932 precum si contractul de credit ipotecar din 10.04,1941 care se refera la o suprafața oarecare ( 659 Ha, respectiv 590 Ha pădure) nu sunt acte de înstrăinare ale proprietarului M. C. Plagino si nici ale lui Hristofil (C.)C., legatarul dnei Plagino prin testament, autentificate in instanțe judecătorești sau notariale prin care sa se dovedească diminuarea suprafeței locației Vladnic; nu sunt (si nici nu mai sunt altele) cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul forestier ce a aparținut fostei moșii Vladnic, . bazate pe acte de proprietate autentificate in instanțe care sa aibă, conform Legii 247/2005 art. 6 alin 1.4, aceeași forța juridica precum testamentul nr.1071 din 03 iunie 1944 al Tribunalului B., astfel incit sa poată fi anulat acest testament, nu sunt acte de proprietate autentificate in instanțe sau acte normative legale valabile in prezent, prin care statul roman sau R.-R. sa dovedească, sa-si susțină modul in care a intrat in posesie asupra terenului din locația fostei moșii Vladnic.
În anul 1944, conform testamentului nr. 1071/ 03.06.1944 acest teren a fost transmis de la un particular la alt particular (deoarece testamentul a fost autentificat la Tribunalul B. se deduce ca un astfel de act s-a realizat printr-o verificare a datelor incluse in acesta, deci M. C.PIagino chiar era ceea ce a afirmat in acest act = "proprietara moșiei Vladnic") și nu putea fi posibil, legal, ca in anul 1991 - statul roman si R.-R. sa fie proprietar asupra întregii suprafețe de teren din aceeași locație a fostei moșii Vladnic, în timp ce in calitate de descendent unic direct al legatarului universal al proprietarului M. C. Plagino a fostei moșii Vladnic - îi reconstituie un drept de proprietate parțial, doar asupra unei parti din întreaga suprafața a locației Vladnic.
In concluzie, conform legislației menționate in acord cu adevărul, deoarece statul roman, R.-R. si Instituția Prefectului V. - nu justifica interesul in acest proces sau vreun drept legal de proprietate prin care sa negocieze cu ea suprafața integrala de teren forestier al fostei moșii Vladnic solicită schimbarea Sentinței 602/ 06.06.2013 a Judecătoriei A. in sensul respingerii celor doua noi acte depuse la acest dosar de către C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privata asupra Terenurilor V. ca având doar valoare declarativa conform cu Legea 247/2005, art. 6 alin 1. 2 si 1. 4, si deci nu conferă drept de proprietar pentru statul roman si R.-R. prin care sa aibă drept de negociere asupra suprafeței integrale a fostei moșii Vladnic. De asemenea, solicită menținerea valabila a Hot.jud. 907 / 2009 a Judecătoriei A. din dosarul_ .
Împotriva sentinței civile nr. 602/06.06.2013 a Judecătoriei A. a formulat recurs și Regia Națională a Pădurilor - R., prin structura sa teritorială Direcția S. V., prin reprezentanții săi legali - în calitate de administrator legal al fondului forestier proprietate publică a statului - și intervenient accesoriu în favoarea recurentei - revizuente C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, doar în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție voluntară, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului se arată următoarele:
1. În mod netemeinic și nelegal reține instanța de fond, prin sentința civilă nr.602/2013 împrejurarea potrivit căreia, cererea de intervenție voluntară nu a fost admisă în principiu.
a) Astfel, prin încheierea de ședință din data de 04 octombrie 2012 (fila 117 dosar de fond, primul ciclu procesual) instanța de fond, în temeiul prevederilor art.52 Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție.
b) Mai mult decât atât, cererea de intervenție voluntară a fost depusă încă de la termenul din data de 15.03.2012, când instanța a dispus comunicarea cererii de intervenție - părților, în vederea exprimării unui punct de vedere.
În acest sens, la filele 133-134 dosar fond, primul ciclu procesual, revizuienta în favoarea căreia a intervenit, formulează punct de vedere pe admiterea în principiu a cererii.
c) La termenul din data de 12 aprilie 2012 instanța de fond prorogă punerea în discuție a admisibilității cererii de intervenție voluntară, la termenul din data de 03 mai 2012.
d) Așadar, la termenul din data de 03 mai 2012 instanța pune în discuția părților admisibilitatea cererii de intervenție accesorie formulată de R.N.P.-R., prin Direcția S. V..
Astfel, a învederat si probat instanței (împrejurarea potrivit căreia, într-un prim ciclu procesual în care s-a judecat cererea de reconstituire a suprafeței de pădure aferentă Moșiei Vladnic, Tribunalul V., prin decizia civilă nr.208/26.02.2009, a admis recursurile declarate în cauză, dar si cererea de intervenție accesorie a Regiei Naționale a Pădurilor – R. – Direcția S. V., casând sentința nr. 743/2008 a Judecătoriei A. și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub nr._, sens în care într-un mod cu totul inexplicabil, deși cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea Comisiei Județene V. a fost admisă (decizia civilă nr. 208/26.02.2009 a Tribunalului V.), REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA S. V. nu a fost citată, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 907/2009 de către Judecătoria A..
P. necitarea REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR - DIRECȚIA S. V., i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, drept ce avea să fie valorificat exclusiv pentru apărarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului, în calitate de administrator legal al acestuia, potrivit H.G. 229/2009.
e) La termenul din data de 04 octombrie 2012 instanța de fond, în temeiul prevederilor art.52 Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție.
2. Se raliază opiniei exprimate de autorul și profesorul I. D. potrivit căruia: Deși în aceste căi extraordinare de atac nu se abordează fondul, intervenția accesorie, este inadmisibilă pentru ca intervenientul înțelege să sprijine partea care a exercitat această cale de atac fără a aborda fondul.
Întrucât legea prevede posibilitatea intervenției accesorii în recurs, atunci este posibilă și în celelalte căi extraordinare de atac, însă dacă se admite contestația sau revizuirea și se dispune rejudecarea fondului, atunci sunt posibile ambele forme de intervenție.
De asemenea, autorii G. B. și O. S. – M. - în lucrarea "Codul de procedură civilă adnotat", Ed. Hamangiu 2011, pag.141 exprimă: "în ce ne privește, considerăm că intervenția accesorie, dat fiind că care natura juridică a unei simple apărări, este admisibilă de principiu și în căile extraordinare de atac. De asemenea, apreciem că, în funcție de situația concretă, ar fi admisibilă chiar și o cerere de intervenție voluntară principală (la rejudecarea fondului ca urmare a admiterii unui motiv de revizuire ce a condus la desființarea hotărârii atacate, spre exemplu, motivul prevăzut de art.322 pct.8 Cod procedură civilă) dacă revizuirea a fost îndreptată împotriva unei hotărâri de primă instanță sau chiar a unei hotărâri date în apel, dar, în acest din urmă caz, este nevoie de acordul părților."
3. În ceea ce privește justificarea interesului, sprijinind astfel apărarea revizuentei C. JUDEȚEANĂ V., arată:
a) Suprafața celor 1422,5 ha pădure (ce formează obiectul sentinței civile nr.907/2009 pronunțată de Judecătoria A. se află în proprietatea publică a statului, și implicit în administrarea ei - în calitate de titulară dreptului de administrare, conform H.G. nr.229/2009 și Legii nr.46/2008 modificată și completată prin Legea nr.60 din 10 aprilie 2012.
b) Interesul rezidă si prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. l din Legea nr.46/2008. art.3 alin. 1, art.1 alin.(3) din H.G. nr.229/2009, art.2 lit. A pct. l, art.3 litera k) art. 4 alin. (3) din Regulament. Aceste acte normative, în mod indubitabil definesc obiectul de activitate al regiei ca fiind aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietatea statului, pe care îl administrează..
Edificatoare este și reglementarea art.2 lit. A pct. l din Regulamentul de organizare și funcționare a R.-R. (Anexa nr. l - H.G. nr.229/2009), potrivit căreia regia „asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului", ceea ce denotă că au dreptul prevăzut de lege în virtutea obiectului de activitate la apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietatea statului, la întreprinderea oricăror acțiuni în justiție, pentru a conserva bunurile statului ce le sunt date în administrare, respectiv terenurile forestiere.
c) Mai mult decât atât, atribuțiile, obligațiile și obiectul de activitate al Regiei Naționale a Pădurilor - reținute de instanța de fond prin raportate la textele de lege mai sus citate/enunțate - sunt legate indisolubil de interesul declarat în prezenta cauză, întrucât suprafața celor 1442,50 ha pădure, reconstituite prin sentința a cărei reformare se solicită (sentința civilă nr.907/2009) - se află în proprietatea publică a statului și implicit în administrarea subscrisei.
d) Subliniază faptul că suprafața celor 1442,50 ha pădure, reconstituite prin sentința a cărei reformare se solicită în prezenta cauză se află în proprietatea publică a statului si o administrează conform prevederilor Legii nr.213/1998, Legii nr.46/2008 și H.G. 229/2009.
Dovadă în acest sens este amenajamentul silvic - U.P. IV H..
În sprijinul celor mai sus învederate sunt dispozițiile Capitolului III - intitulat Patrimoniul - art. 4, din Regulamentul de organizare și funcționare a R.-R. (Anexa nr. l din H.G. nr.229/2009), sens în care: „înregistrat ca atare în amenajamentele silvice și în cercetarea statistica "SILV 1", actualizat pe baza intrărilor și cedărilor de terenuri legal efectuate, terenurile aferente activității de creștere si ameliorare a cabalinelor si animalelor de blana, evidențiate în cercetarea statistica "AGR1", precum si fondul funciar atribuit conform legii si cabalinele proprietate publica a statului. "
e) În acest spirit este și decizia nr.15/17 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii, care dispune: „(...) Regia Națională a Pădurilor - R. este singurul organ administrativ care reprezintă statul în sectorul silvic, și, prin urmare, are dreptul să vegheze la respectarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, întrucât toate reconstituirile dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se efectuează din suprafețele de terenuri cuprinse în amenajamentele silvice, terenuri pe care le administrează și gestionează direcțiile silvice județene aflate în structura Regiei Naționale a Pădurilor-R., aceasta este direct interesată și răspunzătoare atât de modalitatea în care se realizează reconstituirea dreptului de proprietate, cât și de legalitatea acestei operațiuni."
P. considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului declarat și pe cale de consecință admiterea cererii de intervenție auxiliară în sprijinul Comisiei Județene V..
În drept: art.301, 302, 3021, 303 alin.(l) și (2), 304 pct.9, coroborat cu prevederile art.49 și următoarele Cod procedură civilă, art. 1 alin. l din Legea nr. 46/2008, art.3 alin.(l), art.l alin.(3) din H.G. nr.229/2009, art.2 lit. A pct.l, art.3 litera k, art. 4 alin.(3) din Regulament.
S. R. prin M. FINANȚELOR P., prin mandatar special Direcția Generala A Finanțelor P. V., a formulat cerere de interventie accesorie, pentru susținerea cererii de recurs formulata de intervenienta Regia Naționala a Pădurilor R. - Direcția S. V. .
În motivare se arată că cererea de intervenție accesorie in favoarea recurentului -intervenient este admisibila atâta vreme cat intervenientul invoca un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu si conduce la casarea hotărârii pronunțata fără respectarea cadrului procesual legal.
Solicita instanței de recurs sa dispună, prin încheiere, admiterea in principiu a cererii de intervenție accesorie formulata de intervenientul S. R. prin M. Finanțelor P. prin mandatar DGFP V. (in calitate de proprietar al bunului imobil in litigiu) in beneficiul recurentei Regia Naționala a Pădurilor R. - Direcția S. V. (in calitate de administrator al bunului imobil in litigiu).
In fapt, prin Hotărârea nr. 602/2013 pronunțata de Judecătoria A. in data de 06.06.2013, se dispune admiterea Cererii de revizuire formulate de C. Județeană V. P. S. D. De Proprietate Asupra Terenurilor. Schimba Sentința Civila nr. 907 / 10.07.2009 pronunțata in dosarul nr. 832 / 173 / 2009, al Judecătoriei A., si respinge plângerea petentului D. G. împotriva Hotărârii nr. 14 / 07.02.2008 a Comisiei Jud. V. ca nefondata. Respinge Cererea de intervenție voluntara formulata de R. R. - Direcția S. V. ca inadmisibila. La data de 09.07.2013 intervenientul R. R. - Direcția S. V. înregistra la instanța de fond cererea de recurs, in interesul căreia a formulat prezenta cerere de intervenție accesorie .
Arată ca acțiunea petentului avea ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 1422,50 ha teren pădure, 434,71 ha pădure pe vechiul amplasament si 987,79 ha pădure pe un alt amplasament liber situat pe raza administrativa a Ocolului Silvic A. UP IV H..
Soluția primei instanțe cu privire la soluționarea cererii de intervenție voluntara formulata de R. R. - Direcția S. V. este profund nelegala, deoarece bunul imobil teren - pădure in suprafața de 1422,50 ha aflat in corn. Tanasoaia, jud. V. face parte, din fondul forestier proprietate publica a Statului R. aflat in administrarea Regiei Naționale a Pădurilor R. - Direcția S. V. prin Ocolul Silvic P. - Valea Caregnei . Numerele de inventar atribuite de către M. FINANȚELOR P. pentru terenurile din fondul forestier proprietate publica a Statului R. sunt cele de la 1363 pana la 1366 .
De asemenea, arăta ca pentru suprafața de 987,79 ha pădure pentru care petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament liber situat pe raza administrativa a Ocolului Silvic A. UP IV H., potrivit înscrisurilor deținute de administrator, suprafața in cauza face parte din fondul forestier proprietate publica a Statului R. administrat de Casa Autonoma a Pădurilor Statului (CAPS). Astfel, potrivit documentelor deținute de Direcția S. V., suprafața de pădure aferenta Moșiei Vladnicu s-a diminuat prin înstrăinări, astfel ca, in anul 1949, aceasta mai figura doar cu 300 ha, cu mențiunea ca, dobânditorii suprafețelor din cuprinsul Moșiei Vladnicu, au solicitat si li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente .
În rejudecarea cererii de intervenție principale, solicita instanței de control judiciar sa aibă in vedere Decizia nr. 15 / 17.10.2011 cu privire la calitatea procesuala activa a Regiei Naționale a Pădurilor R., publicata in Monitorul Oficial nr. 827/22.11.2011 .
In concluzie, pentru toate aceste considerente, verificând interesul urmărit de intervenienti si dreptul a cărui realizare o urmăresc, solicită instanței de judecata sa constate ca aceștia sunt titularii dreptului de administrare, respectiv a dreptului de proprietate aferent bunului imobil aflat in litigiu, si pe cale de consecința desființarea in parte a sentinței recurate, respectiv cu privire la respingerea ca inadmisibila a cererii de intervenție principala .
Cu privire la cererea de intervenție formulata de S. R. prin M. Finanțelor P., arăta ca aceasta este in interesul recurentei R. R. - Direcția S. V., sprijinind numai apărarea acesteia.
Arăta ca prin sentința recurata, instanța de fond a încălcat, in raport de S. R., principiul constituțional al apărării proprietății.
In drept, a invocat dispozițiile Codului de Procedura Civila.
P. întâmpinare, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de porprietate privată a solicitat respingerea recursului formulat de D. G. și C. D. I. având în vedere că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 8.01.2014, instanța, prin încheierea pronunțată, a admis cererea de intervenție formulată de S. R. prin M. Finanțelor P. în apărarea recurentei Regia Națională a Pădurilor – R., prin structura sa teritorială Direcția S. V. pentru considerentele arătate în încheiere.
La termenul de judecată din data de 12.02.2014, recurentul D. G. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale active motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 4115/25.06.2012 a Tribunalului Prahova, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1178/13.03.2008, încheiat între recurenții D. G. și C. D. I..
Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța a constatat că aceasta este întemeiată. P. contractul de vânzare de drepturi litigioase, C. D. I. a vândut lui D. G. drepturile sale litigioase asupra imobilelor ce fac obiectul procesului din dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Focșani. Obiectul acestui dosar a fost plângerea formulată de C. D. I. în contradictoriu cu C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru terenul cu vegetație forestieră care a aparținut ascendentei sale M. Plagino. P. sentința civilă nr. 2658/26.05.2008, această cauză a fost declinată la Judecătoria A., fiind înregistrată sub nr._ . În acest dosar s-a pronunțat sentința civilă nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A. împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire.
În condițiile în care contractul de vânzare de drepturi litigioase a fost constatat nul, recurentul D. G. nu-și mai justifică interesul de a mai figura în această cauză.
Față de cele arătate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a petentului D. G..
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 907/10.07.2009, Judecătoria A. a admis în parte plângerea formulată de C. D. I. și D. G., au anulat hotărârea nr. 14/7.02.2008 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de 1422,50 ha teren pădure.
P. a pronunța această hotărâre instanța a reținut că petenții au făcut dovada că M. Plagino, a cărei moștenitoare este a avut în proprietate în moșia Vladnicul suprafața de 1774,80 ha, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 300 ha, iar 52 ha au fost vândute numiților P. C. L. și C. I..
S-a reținut că petenta C. D. I. este moștenitoarea defunctului Hristofil C. și a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cu vegetație forestieră din moșia Vladnicul, teren pe care ascendentul său l-a primit moștenire prin testamentul autentificat sub nr. 1071/3.06.1994 de Tribunalul B. de la defuncta M. Plagino. Inițial C. locală Tănăsoia a propus reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de pădure solicitată de petentă, însă propunerea a fost invalidată de Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin hotărârea nr. 14/7.02.2008, reținându-se că actele depuse în dovedirea cererii sunt neverosimile și neveridice.
A mai reținut Judecătoria V. că la momentul testării de către M. Plagino în favoarea legatarului universal, C. C., respectiv 8.06.1944, întreaga moșie Vladnicul avea o suprafață de 1774,50 ha pădure.
Instanța a ajuns la această concluzie din coroborarea următoarelor probe: extrasul eliberat de Direcția Județeană G. a Arhivelor Naționale nr. 1824/27.10.2005 din care rezultă că autorul petentei a figurat înscris printre locuitorii care dețineau pământ arabil, vie, etc de la 5 ha în sus, tabel întocmit de Primăria . 1948, raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză întocmite de expertul O. P., coroborat cu planul moșiei Vladnicul însoțit de legenda planului, expert care a identificat vechiul amplasament al moșiei. Se concluzionează în raportul de expertiză că în perioada 1877-1944 suprafața totală de teren cu vegetație forestieră a fost de 1774,50 ha, iar suprafața de teren rămasă pe vechiul amplasament este de 1184,40 ha.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și înscrisurile depuse la prima judecată în recurs a cauzei, respectiv actul de vânzare cumpărare prin care M. Plagino a vândut numitului C. P. suprafața de 42 ha pădure, teren pentru care s-a și reconstituit dreptul de proprietate moștenitorilor cumpărătorului și actul de vânzare cumpărare prin care tot M. Plagino vinde lui C. I. suprafața de 10 ha pădure..
Se mai arată în considerentele hotărârii că nu s-a mai făcut dovada că M. Plagino a mai înstrăinat și alte suprafețe de teren cu vegetație forestieră din moșia Vladnicul, din cererea formulată de M. Plagino la M. Agriculturii și Domeniilor la 5 februarie 1944 pentru a i se elibera aprobarea asupra executării dreptului ministrului de preemțiune, în vederea efectuării unei vânzări către anumite persoane nu rezultă decât o intenție de vânzare care nu s-a concretizat într-un act de înstrăinare. De asemenea, nu s-a făcut dovada că M. Plagino a vândut vreo suprafață de pădure către Cooperativa Plugarilor Gohor, existând doar acordul soțului M. Plagino de vânzare a unor suprafețe de pădure, fără să existe un act de vânzare cumpărare.
A mai reținut instanța de fond că cei 31 ha teren pădure ce ar fi făcut obiectul unei vânzări între C. C. și I. S. O., nu au fost reconstituiți acestuia din urmă din cauza neprezentării actului de vânzare cumpărare în original.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate de Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondat și ca lipsite de interes a celor formulate de interveninetele accesorii A. A. și C. L., prin decizia civilă nr. 976/3.11.2009 a Tribunalului V..
Împotriva sentinței civile nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A. a formulat cerere de revizuire C. Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întemeindu-și în drept cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. Civ. Potrivit acestor dispoziții legale, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Recurenții C. D. I. și D. G. au invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, hotărârea pronunțată de instanța de fond nefiind susceptibilă de a fi analizată în această cale extraordinară de atac potrivit dispozițiilor art. 322 al. 1 C. proc. Civ., eventual se putea formula această cerere împotriva deciziei pronunțate în recurs.
Această excepție a fost invocată la instanța de fond, care a omis să se pronunțe asupra acesteia, fiind astfel întemeiat motivul de recurs formulat de recurenții C. D. I. și D. G. cu privire la acest aspect.
Analizând această excepție de către instanța de recurs, s-a constatat că excepția inadmisibilității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A. este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 322 al. 1 C. proc. Civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 282 ind. 1 C. proc. Civ. care prevăd situațiile în care o hotărâre judecătorească nu este supusă căii de atac a apelului. Fiind suprimată calea de atac a apelului, hotărârea judecătorească rămâne definitivă în instanța de fond, fiind admisibilă cererea de revizuire a sentinței instanței de fond, definitivă de la pronunțare.
În interpretarea dispozițiilor art. 322 C. proc. Civ. dată de recurenții C. D. I. și D. G., s-ar suprima dreptul părții de a formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri definitive care nu este susceptibilă de a fi atacată cu apel, iar hotărârea pronunțată de instanța de recurs nu ar evoca fondul. În speța de față, prin decizia civilă nr. 976/3.11.2009 a Tribunalului V., s-au respins recursurile formulate, astfel instanța de recurs nu a evocat fondul.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. Civ, pentru a se invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- partea să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;
- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără a fi nevoie de fi confirmat prin alte mijloace de probă;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
- înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
În cauză, revizuienta a invocat ca și înscrisuri noi un contract de deschidere de credit garantat cu gaj agricol și ipotecă din 10.04.1941 și cererea formulată de M. Plagino în anul 1932.
Analizând aceste documente pe care și-a întemeiat cererea de revizuire revizuienta C. Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în mod corect, instanța de fond a reținut că aceste înscrisuri îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. Civ.
Înscrisurile prezentate sunt noi, nu au fost invocate și analizate de instanță la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat, iar aceste înscrisuri existau la momentul pronunțării hotărârii.
Împrejurarea mai presus de voința părților care a împiedicat revizuienta să le prezinte la judecata în fond a fost analizată prin decizia civile nr. 214/28.02.2013 a Tribunalului V., aspectele reținute de instanța de recurs intrând în puterea de lucru judecat, iar instanța de fond, la rejudecare, era obligată să țină cont de cele stabilite.
Este îndeplinită și condiția ca înscrisurile să fie determinante și, având în vedere probele administrate în dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire s-a solicitat, aceste înscrisuri au aceeași forță probantă ca cele administrate și enumerate mai sus în prezenta hotărâre, respectiv planul moșiei din anul 1877, raportul de experiză tehnică topometrică și celelalte înscrisuri din care instanța a dedus ce suprafețe de teren cu vegetație forestieră au fost întrăinate de M. Plagino. Înscrisurile arată evoluția în timp a moșiei Vladnicu și terenul cu vegetație forestieră care a mai rămas în proprietatea moștenitorului M. Plagino înainte de colectivizare.
Față de cele arătate, nu este întemeiat al doilea motiv de recurs formulat de recurenții C. D. I. și D. G.. Nu rezultă că garanția instituită în contractul de credit are în vedere valoarea creditului și în funcție de acest criteriu stabilindu-se și întinderea imobilului ipotecat. În înscris se face vorbire de întreaga moșie Vladnicul. Și în cererea formulată la 18.06.1932, M. Plagino arată din ce se compune averea sa la acel moment, făcând referire și la suprafața de teren cu vegetație forestieră.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a arătat motivele care au dus la soluția care a fost pronunțată în cauză, coroborând înscrisurile noi invocate în cererea de revizuire cu probele administrate în cauza în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, inclusiv expertiza tehnică efectuată în cauză.
În ceea ce privește al patrulea motiv de recurs, recurenții nu au făcut dovada că aceste însrisuri au fost avute în vedere la judecata cauzei care a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 893/11.10.2012 a Judecătoriei A.. Din considerentele acestei hotărâri nu rezultă că au fost depuse aceste înscrisuri. Cererea formulată a fost respinsă ca urmare a faptului că hotărârea nr. 64/2011 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost emisă în baza sentinței civile nr. 907/10.07.2009 a Judecătoriei A.. Astfel, nu s-a analizat, și pe baza acestor înscrisuri, dreptul petentei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1442,50 ha teren cu vegetație forestieră.
Neîntemeiate sunt și motivele de recurs formulate de recurenta C. D. I. în suplimentul la motivele de recurs. Actele noi invocate în cererea de revizuire au forță probantă egală cu probele care au fost administrate la prima judecată. Testamentul, ca act juridic, nu face dovada dreptului de proprietate.
Fondul forestier face parte din domeniul public al statului, iar terenurile cu vegetație forestieră, inclusiv al recurentei au fost preluate abuziv în perioada colectivizării. Astfel, pentru suprafețele de teren cu vegetație forestieră pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit legilor fondului funciar, proprietar este S. R..
C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și R.-R. au interes în cauză, în condițiile în care fondul forestier se află în administrarea acestei din urmă instituțiile, iar C. Județeană V. este instituția care analizează și reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv, inclusiv cele cu vegetație forestieră.
Recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor – R., acesta este neîntemeiat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se cercetează existența unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să ducă la retractarea hotărârii atacate. Astfel, aceasta se poate discuta doar în prezența celor care au fost părți în judecata ce s-a purtat și doar asupra a ceea ce a format obiectul judecății deoarece acestea au fost limitele învestirii.
Faptul că recurenta nu a fost citată la judecata în fond a cauzei, deși s-a admis cererea de intervenței formulată, nu este un motiv ce poate fi analizat de această cale.
În ceea ce privește interesul pe care îl are în această cauză, instanța de fond nu a apreciat că recurenta nu ar avea interes față de actele normative invocate, ci a analizat cererea de intervenție prin prisma admisibilității acesteia în calea de atac extraordinară a revizuirii.
Ca urmare a respingerii recursului formulat de Regia Națională a Pădurilor – R., prin structura sa teritorială Direcția S. V., se va respinge și cererea de intervenție formulată de S. R. prin M. Finanțelor P..
Față de cele arătate, în temeiul art. 312 al. 1 C. proc. Civ., instanța va respinge recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor – R., prin structura sa teritorială Direcția S. V., va admite recursul formulat de D. G. și C. D. I., va modifica în parte hotărârea instanței de fond conform dispozitivului prezentei hotărâri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Regia Națională a Pădurilor – R., prin structura sa teritorială Direcția S. V. împotriva sentinței civile nr. 602/6.06.2013 a Judecătoriei A..
Respinge cererea de intervenție formulată în interesul recurentei Regia Națională a Pădurilor – R., prin structura sa teritorială Direcția S. V. de către S. R. prin M. Finanțelor P..
Admite excepția lipsei calității procesuale active a petentului recurent D. G..
Admite recursul formulat de D. G. și C. D. I. împotriva sentinței civile nr. 602/6.06.2013 a Judecătoriei A. pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petentul D. G. în contradictoriu cu intimatele C. locală Tănăsoaia și C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulată de C. Județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | P. Judecător, C. A., aflat în C.O., Președinte, D. E. S. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. E.G.
2 ex./05.05.2014
Judec. Fond . C. M. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 374/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 337/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
