Plângere contravenţională. Decizia nr. 395/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 395/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 395/A
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelantul – intimat C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 11, jud. Iași în contradictoriu cu intimata – petentă Î.I. L. G., cu sediul în satul Stâncășeni, ., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. P. M. pentru intimata – petentă, lipsă fiind apelantul – intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: dosarul se află la al 2 termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă și s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Fiind interpelată de către instanță, av. P. M. arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat în cauză, motiv pentru care instanța constată cauza în stare de judecată, după care dă cuvântul acesteia cu privire la apelul formulat în cauză.
Av. P. M., pentru intimata – petentă, având cuvântul cu privire la apelul declarat de apelantul C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași, solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței civile nr. 2503 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 30.10.2013 ca fiind temeinică și legală.
Aceasta precizează că apelul este netemeinic și nelegal. Invocă excepția nulității apelului formulat motivat de faptul că acesta nu a fost depus la Judecătoria Bârlad, instanța competentă, acesta fiind depus direct la Tribunalul V..
Menționează că în mod legal instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât măsura amenzii era mult prea mare în raport de fapta săvârșită de intimată. În mod corect instanța de fond a apreciat că intimata nu a mai fost sancționată contravențional și că sancțiunea amenzii e mult prea mare în raport de gravitatea faptei.
De asemenea mai menționează faptul că, față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, raportat și la probele administrate în cauză, s-a produs o stare de dubiu. Rezultă că L. G., la data efectuării controlului era plecat la Bârlad pentru a repara mașina firmei. Fiind o întreprindere individuală, nu avea angajați prin urmare nu avea cine să deschidă.
P. aceste considerente solicită respingerea apelului formulat de C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași.
S-au declarat dezbaterile închise, conform art. 394 C., după care s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat sentința civilă de față;
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – intimat C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 2503 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 30.10.2013, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2503/2013 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta L. G. Î. I., împotriva procesului–verbal de constatare a contravenției ._ nr.100/214 încheiat la data de 22 aprilie 2013 de A. Națională P. Protecția C. C. R. pentru Protecția C. R. Nord Est Iași prin care i s-a aplicat amenda de_ lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.51 alin.1 din O.G.nr.21/1992 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor.
P. a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției ._ nr.100/214 încheiat la data de 22 aprilie 2013 de A. Națională P. Protecția C. C. R. pentru Protecția C. R. Nord Est Iași, petentei i -a fost aplicată amenda de_ lei deoarece la data și ora controlului efectuat în vederea cercetării reclamației nr.726 din 23 ianuarie 2013, respectiv 9 aprilie 2013, L. G. în calitate de asociat, aflându-se în magazin, a refuzat efectuarea controlului închizând unitatea.
Procesul verbal a fost încheiat la sediul C.J.P.C. V., în lipsa petentului, cu mențiunea că la sediul L. G. Î. I. persoanele aflate de față au refuzat să aibă calitatea de martori.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001:
Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Omisiunile la care face referire petentul, în sensul că nu sunt menționate datele lui personale, respectiv: CNP, ocupația, locul de muncă, fapta a fost descrisă evaziv, nu rezultă existența unui martor care să confirme sau să infirme refuzul său de a permite efectuarea controlului, dacă era în magazin sau era închis, nu s-a menționat posibilitatea achitării amenzii în 48 de ore, nu pot avea drept consecință nulitatea absolută a procesului verbal, cel puțin o nulitatea relativă dacă se face dovada unui prejudiciu, însă petentul nu este prejudiciat întrucât are posibilitatea să formuleze apărări pe fond prin prezenta plângere contravențională, așa cum a și procedat, considerent pentru care excepția nulității procesului verbal urmează a fi respinsă.
De altfel, la încheierea procesului verbal au fost respectate disp.art.19 alin.1 din O.G.nr.2/2001, fiind menționat motivul pentru care a fost încheiat procesul verbal în lipsa unui martor.
Instanța a mai reținut, de asemenea, și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, raportat la situația de fapt reținută de agentul constatator.
Astfel, potrivit art. 51 alin.1 din O.G.nr.21/1992: Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administrației publice însărcinate cu protecția consumatorilor de a exercita atribuțiile de serviciu referitoare la prevenirea și combaterea faptelor care pot afecta viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța a reținut că petentul a formulat prezenta plângere contravențională solicitând anularea procesului verbal întrucât nu se face vinovat de săvârșirea contravenției ,deoarece la data efectuării controlului, 9 aprilie 2013, ora 930, el se afla în Bârlad, iar magazinul era închis dimineața, zi în care a apelat la numitul H. I. pentru a-l duce cu mașina la Bârlad la un service unde avea mașina lui la reparat, zi în care a plecat la Bârlad împreună cu numitul T. M. și s-au întors în ..
Fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii procesului verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt în condițiile în care cele reținute de organul constatator sunt constatate personal de către acesta, obligația petentului fiind de a face dovada contrară celor reținute în conținutul procesului verbal .
Martorul audiat în cauză, H. I., a susținut în depoziția sa că el l-a dus pe petent la Bârlad în ziua efectuării controlului, însă nu a relatat nimic în legătură cu faptul că în acea zi petentul a asigurat desfășurarea normală a activității din magazin, întrucât exista un program ce trebuia respectat, or că ar fi fost de față când comisarii s-au prezentat pentru efectuarea controlului, iar petentul le-a permis să-l efectueze întrucât din conținutul procesului verbal rezultă că petentul a refuzat efectuarea controlului închizând magazinul.
Pe de altă parte, deplasarea la Bârlad, unde petentul avea mașina la reparat nu constituie unul din cazurile prev.de art.11 alin.1 din O.G.nr.2/2001 care să înlăture caracterul contravențional al faptei, iar împrejurarea de fapt reținută în conținutul procesului verbal rezultă și din răspunsurile la interogatoriu ale intimatei.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev.de art.51 alin.1 din O.G.nr.21/1992.
În ceea ce privește cuantumul amenzii aplicate, instanța, la individualizarea sancțiunii, realizată în temeiul dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din același act normativ, dispoziții potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Întrucât, nu rezultă din actele dosarului că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru fapte asemănătoare, dar și pentru faptul că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, instanța apreciază că sancțiunea amenzii de 10.000 lei este prea mare și în considerarea circumstanțelor arătate, a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii de _ lei cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel intimatul C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași, criticând-o pentru netemeinicie.
Astfel, în esență apelantul a susținut faptul că în mod eronat instanța de fond a dispus înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu sancțiunea avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către societatea intimată, care constă în refuzul de a permite efectuarea controlului de către agenții din cadrul C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași.
Apelantul a invocat în drept prevederile Codului de procedură civile, ale OG nr.2/2001 si ale OG nr. 21/1992.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Legal citat, intimatul s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare .
Intimata – petentă, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași și menținerea sentinței civile nr. 2503 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 30.10.2013 ca fiind temeinică și legală.
Prin întâmpinarea respectivă aceasta a invocat excepția decăderii apelantului din dreptul de a mai depune motive de fapt și de drept și probe în vederea susținerii apelului. Susține că potrivit noului Cod de Procedură civilă, art. 468 și 470 al.l, litera b și d, al.3, al.5, cererea de apel va cuprinde sub sancțiunea decăderii, motivele de fapt și de drept și probele invocate în susținerea apelului. Motivarea apelului se face în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Din cererea de apel comunicată, nu rezultă care sunt motivele apelului.
De asemenea a mai invocat excepția nulității apelului, având în vedere disp. art. 471 al. 1 din noul Cod de Procedură Civilă, care menționează că apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității. Din actele depuse și comunicate, rezultă că apelantul nu a depus la Judecătoria Bârlad, care era competentă, motivele și probele pe care și-a întemeiat cererea în termen procedural de 30 de zile, comunicarea apelului fiind trimisă la Tribunalul V..
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 C., instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința apelată fiind întemeiată.
Prin procesul- verbal ._ nr.100/214 încheiat la data de 22 aprilie 2013 de A. Națională P. Protecția C. C. R. pentru Protecția C. R. Nord Est Iași societății intimate i-a fost aplicată amenda de 10.000 lei deoarece la data și ora controlului efectuat în vederea cercetării reclamației nr.726 din 23 ianuarie 2013, respectiv 9 aprilie 2013, L. G. în calitate de asociat, aflându-se în magazin, a refuzat efectuarea controlului închizând unitatea.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că în sarcina intimatului s-a reținut faptul că, 9 aprilie 2013, L. G. în calitate de asociat, aflându-se în magazin, a refuzat efectuarea unui control de specialitate de către agenții constatatori din cadrul apelantului.
Totodată, apelanta nu a făcut dovada că intimata I.I L. G. a mai fost sancționată contravențional .
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului, cum corect a reținut instanța de fond.
P. toate cele învederate mai sus, instanta de apelconstata că sentința atacata este neîntemeiată, instanța de fond făcând o corectăă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 2503 din 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de C. R. pentru Protecția C. R. Nord – Est Iași împotriva sentinței civile nr. 2503 din 30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red./Tehnored. B.L.M/28.05.2014
Ex. 5/.>
Judecător fond – D. – E. J., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 399/2014. Tribunalul... → |
|---|
