Plângere contravenţională. Decizia nr. 383/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 383/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 383/A
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier L.-C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe apelanta – petentă .., cu sediul în mun. G., .. 12, . în contradictoriu cu intimatul – pârât I. T. de M. V., cu sediul în V., .. 274, jud. V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă av. H. D. pentru apelanta – petentă și consilier juridic A. G. pentru intimatul – pârât, ambele cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la al 2 termen de judecată, procedura de citare cu părțile este completă iar apelanta – petentă nu a formulat răspuns față de întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care;
Av. H. D., luând cuvântul, arată că nu a primit întâmpinarea formulată de către intimat însă a studiat-o de la dosar, drept pentru care nu solicită termen în vederea studierii acesteia. De asemenea arată că nu solicită administrarea de probe noi în cauză.
Instanța ia act de faptul că apelanta nu solicită administrarea de probe noi.
Fiind interpelați de către instanță, apărătorii ambelor părți arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat și nici alte probe de administrat în cauză, motiv pentru care instanța constată cauza în stare de judecată, după care dă cuvântul părților cu privire la apelul formulat.
Av. H. D., pentru apelanta – petentă, solicită admiterea apelului pentru motivele expuse pe larg în cererea de apel și, pe cale de consecință, desființarea sentinței civile nr. 2441/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad și trimiterea cauzei la rejudecare.
Aceasta precizează că instanța de fond la pronunțarea acestei hotărâri nu a ținut cont de motivele de fapt și de drept invocate de către apelanta – petentă.
În situația în care instanța va aprecia că aceste motive nu impun trimiterea cauzei spre rejudecare, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/18.07.2013 încheiat de ITM V. și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
Consilier juridic A. G., pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 2441/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad ca fiind temeinică și legală.
Precizează că în urma probatoriului administrat de către ambele părți la instanța de fond s-a reținut că este legală și pertinentă contravenția reținută în sarcina apelantei – petente. De asemenea cele două persoane audiate au declarat în fața instanței de judecată că P. C. I. desfășura activitate fără contract individual de muncă ci doar în baza unui contract de voluntariat. Din actele depuse la dosarul cauzei se poate observa că această persoană desfășura activitate din luna martie 2013 iar controlul a fost efectuat de ITM V. în luna iulie 2013, perioadă pentru care respectiva persoană nu beneficiază de vechime în muncă și de drepturile prevăzute de Legea nr. 53/2003.
S-au declarat dezbaterile închise, conform art. 394 C., după care s-a lăsat dosarul în pronunțare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art. 395 C., pentru când s-a dat decizia civilă de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat de către apelanta – petentă . împotriva sentinței civile nr. 2441 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 28.10.2013, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2441 pronunțată la data de 28.10.2013 Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.07.2013 întocmit de către intimatul I. T. de M. V. și a dispus menținerea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, s-a reținut că la data de 18.07.2013, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 260 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și cu avertisment în temeiul prevederilor art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011. În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 15.07.2013 la punctul de lucru al societății din Bârlad, ., au fost identificate două persoane prestând activitate pentru angajator, respectiv B. E. D. și P. C. I. care au completat fișele de identificare prevăzute de lege și că din fișele de identificare completate, actele prezentate de către angajator, baza de date a Inspecției Muncii cu privire la registrul electronic al salariaților s-a constatat că B. E. D. avea încheiat contract individual de muncă conform prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii, iar P. C. I. avea încheiat contract de voluntariat în baza Legii nr. 195/2001. De asemenea, prin procesul-verbal s-a constatat și faptul că societatea neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 195/2001 a voluntariatului, P. C. I. presta activitate fără contract individual de muncă.
Prin același proces-verbal de contravenție, în sarcina petentei s-a reținut și că din verificarea bazei de date a Inspecției Muncii privind registrul salariaților s-a constatat că nu s-a respectat termenul de transmitere a contractelor individuale de muncă cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariații în cauză pentru un număr de cinci salariați.
Instanța a reținut și faptul că petenta a recunoscut săvârșirea faptei prin plângerea contravențională..
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 18.07.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 30.07.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este temeinic întocmit, faptele existând și fiind încadrate în mod corect în dispozițiile legale. În plus, petenta prin plângerea formulată a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Conform dispozițiilor art. 260 lit. e din Codul muncii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din același act normativ, iar, potrivit acestui din urmă text invocat, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
De asemenea, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 195/2001 a voluntariatului aceasta reglementează participarea persoanelor fizice la acțiuni de voluntariat organizate de persoane juridice de drept public și de drept privat, fără scop lucrativ, în România. Având în vedere faptul că petenta nu se încadrează în categoria persoanelor juridice fără scop lucrativ, contractul de voluntariat încheiat este lovit de nulitate absolută, și, în consecință, martora P. C. I. desfășura activitate pentru societatea petentă fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Conform prevederilor art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaților, constituie contravenție fapta săvârșită de angajatori, persoane fizice sau juridice de a nu transmite registrului contractul individual de muncă cu elementele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) - g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză. Instanța constată că și fapta încadrată în aceste dispoziții legale a fost recunoscută de către petentă.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că faptele petentei .. întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii și acelei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011privind registrul general de evidență a salariaților.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 10.000 lei pentru fapta prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii și sancțiunea avertismentului pentru cea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. nr. 500/2011privind registrul general de evidență a salariaților. Instanța constată că acestea au fost stabilite în mod legal, distinct pentru fiecare din cele două fapte și în limitele legii, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta acesteia de a nu încheia contract individual de muncă salariatei, însoțită de încercarea de a masca folosirea muncii nedeclarate prin atribuirea unui caracter voluntar activității desfășurate este extrem de gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 10.000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
Declarațiile martorelor audiate în cauză potrivit cărora persoana care a fost identificată ca prestând activitate în baza unui contract de voluntariat, P. C. I., nu avea un program de lucru bine stabilit și nici nu desfășura activități specifice unui asistent medical, ci doar asista la activitățile pe care angajații de desfășurau pentru a căpăta experiență și a vedea dacă se integrează în grupul salariaților societății, nu au fost avute în vedere de către instanță la individualizarea sancțiunii pentru următoarele considerente: în primul rând, acestea contravin afirmațiilor petentei care atât prin cererea introductivă cât și prin răspunsul la întâmpinare, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în procesul-verbal de contravenție, inclusiv cea privind prestarea de activități de către P. C. I. în favoarea societății în baza unui contract de voluntariat. De asemenea, instanța a înlăturat aceste declarații apreciindu-le subiective în condițiile în care ambele martore sunt la acest moment angajate ale societății care a fost sancționată contravențional. În plus, declarația martorei P. C. I. nu se coroborează cu cea consemnată în fișa de identificare (fila 52), care este cea mai apropiată în raport de dată constatării contravenției și în care recunoaște că prestează activitate ca și asistent medical de la data de 28.03.2013 în baza unui contract de voluntariat lucrând câte 8 ore pe zi, iar sâmbăta câte 6 ore de două ori pe lună, așadar în baza unui program de lucru bine stabilit.
În plus, față de apărarea petentei în sensul că numărul de zile în care numita P. C. I. a prestat activitate în folosul societății este nesemnificativ, instanța a apreciat că această perioada este îndelungată având în vedere că încheierea contractului de voluntariat s-a realizat la data de 28.03.2013, iar controlul s-a efectuat la data de 15.07.2013, interesele salariatei fiind prejudiciate în condițiile în care în această perioadă nu a desfășurat activitate într-un cadru legal.
În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta .. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.07.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..
Împotriva acestei sentințe civile, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 C., a declarat apel petenta ., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de apel formulate aceasta a arătat că prin sentința apelata, instanța de fond, in mod greșit, a respins plângerea formulata de apelanta - petentă si a menținut sancțiunea aplicata prin procesul -verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 18.07.2013 întocmit de intimat.
A solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, in temeiul art.480 alin (3) C.pr.civ., deoarece la soluționarea plângerii nu s-a ținut cont de motivele de fapt si de drept invocate.
Astfel, obiectul principal de activitate il reprezintă alte activități referitoare la sănătatea umana, societatea desfășoară activitatea principala in G., iar incepand cu anul 2013 a fost infiintat un punct de lucru si in Municipiul Bârlad. De la momentul înființării, respectiv din anul 2008 si pana in prezent, societatea nu a fost sancționată niciodată, desi are mulți angajați si a fost supusa in nenumărate rânduri controalelor si verificărilor efectuate de către I. T. de Munca.
Deoarece societatea este preocupata, in primul rand, ca prestarea activităților medicale sa se realizeze la un nivel inalt de profesionalism si competenta, a considerat oportun, ca inainte de incheierea unui contract individual de munca,in ceea ce o privește pe numita P. C. I., sa incheie un contract de voluntariat si sa-i dea posibilitatea acesteia sa se perfecționeze in munca specifica realizării tomografiilor computerizate. Prin urmare, desi necunoașterea legii nu inlatura răspunderea contravenționala, faptul ca la data incheierii contractului de voluntariat nu știa ca nu se incadrează in prevederile Legii nr. 195/2001 a voluntariatului, contravenția a fost « săvârșita » - respectiv neincheierea unui contract individual de munca cu numita P. C. I.- cu intenția de a perfecționa si instrui personalul si de a oferi servicii medicale, . de delicat, de inalta calitate si perfonnanta. Acest aspect instanța de fond putea sa-1 retina cu ușurința in favoarea admiterii plângerii, mai ales ca in afara de numita P. C. I., toti ceilalți 18 angajați au contracte individuale de munca incheiate conform legii.
Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinica si datorita faptului ca nu a ținut cont ca societatea nu a negat săvârșirea faptelor reținute de agentul constatator, datorita necunoașterii legii, ci a considerat ca sancțiunea aplicata este prea severa si, a remediat situația in ziua imediat următoare, prin incheierea contractului individual de munca.
De asemenea a arătat că hotărârea apelata este si nelegala având in vedere dispozițiile art. 7 alin.lsi2, art. 38 alin.3 si art. 31 si art.34 din O.G. nr.2/2001.
În drept au fost invocate prevederile art.466 si urmC.pr.civ. si 480 alin.(3) C.pr.civ.
În susținerea cererii de apel formulate apelanta – petentă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul ITM V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta – petentă . și menținerea ..10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad ca fiind temeinică și legală.
Acesta a arătat că instanța de judecata după administrarea probelor testimoniale a hotărât prin sentința civila nr.2441/2013 din 28.10.2013 ca . este vinovata de săvârșirea contravenției reținute in sarcina acesteia.
Referitor la trimiterea cauzei spre rejudecare, a precizat ca aceasta solicitare este nefondata deoarece in cadrul instanței de fond au fost administrate toate probele invocate si solicitate de parti, inclusiv audierea celor doua martore, care au relatat situația exacta de la data controlului. Astfel martora P. C. declara in fata instanței de judecata ca „la data controlului nu aveam incheiat contract individual de munca, ci doar contract de voluntariat".
Petenta a fost sancționată cu amenda in cuantum de 10.000 lei in temeiul dispozițiilor art.260 alin.l lit.e din L.53/2003 si cu avertisment in temeiul prev.art.9 alin.l lit.a din HG.nr.500/2011. La data controlului 15.07.2013 persoanele găsite prestând activitate au completat fisele de identificare, B. E. D. avea incheiat contract individual de munca iar P. C. I. avea incheiat contract de voluntariat in baza Lg. 195/2001. Având in vedere prev.Legii nr. 195/2001 a voluntariatului, societatea contravenienta nu se incadreaza in prevederile acestei legi, nu se incadrqaza in categoria persoanelor juridice fara scop lucrativ, contractul de voluntariat incheiat este lovit de nulitate absoluta, astfel ca numita P. C. I. presta activitate fara contract individual de munca incheiat cu angajatorul ..
Conform dispozițiilor art.260 alin/l lit.e din L.53/2003, constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana identificata primirea la munca a pana la 5 persoane tara incheierea unui contract individual de munca potrivit art.16 alin.l din L.53/2003. Contractul individual de munca se incheie in baza consimțământului pârtilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligația de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului, iar forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
De asemeni, a mai precizat faptul că, contractul de voluntariat este din 28.03.2013 iar controlul s-a efectuat la data de 15.07.2013, perioada in care numita P. C. I. desi a prestat activitate in folosul angajatorului nu a beneficiat de vechime in munca deoarece perioada respectiva nu a desfasurat-o ..
Pentru aceste considerente a solicitat respingerea apelului formulat de . și menținerea sentinței civile nr.244l/2013 din 28.10.2013 pronunțata de Judecătoria Bârlad ,ca fiind o sentința temeinica si legala.
In drept au fost invocate prev. Lg.53/2003 rep., N.C.PR.CIV., Ord.nr.2/2001.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Analizând motivele de apel declarat de apelanta – petentă .., Tribunalul reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Probele administrate dovedesc indubitabil că, la momentul controlului nu era încheiat contract individual de muncă în privința numitei P. C. I..
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut și că a fost încheiat ulterior contract individual de muncă în privința numitei P. C. I..
Valoarea cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totusi, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 2441 din 28.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 18.07.2013 de ITM V., pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red. A.C.
Tehnored. L.-C. L.
Ex. 4/15.05.2014
.>
Judecător fond – C. D., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 395/2014. Tribunalul... → |
|---|
