Succesiune. Decizia nr. 493/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 493/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/R/2012
Ședința publică de la 17 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier R. A.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs declarată de recurenta – reclamantă D. M. N., cu domiciliul ales la C.. Av. A. R. din Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimații – pârâți D. C., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., C. L. A C. P. PT. A. L. F. FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ V. PT. A. L. F. FUNCIAR, împotriva sentinței civile nr. 72 din 12-01-2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei să depună practică judiciară, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 17.04.2012, dându-se decizia de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 72 din 12.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea precizată, pentru completarea (rectificarea) titlului de proprietate nr._/7.09.2009, în sensul de a se înscrie în acest titlu, ca titular, și numele reclamantei, cerere formulată de reclamanta D. M. N., în contradictoriu cu pârâții D. C., C. . pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
De asemenea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanta D. M. N. a solicitat completarea certificatului de moștenitor nr. 191/23.01.1963, emis de notariatul de Stat Bârlad, în sensul de a se înscrie în acest certificat suprafața de 3 ha teren, menționată în titlului de proprietate nr._/7.09.2009, în contradictoriu cu pârâtul D. C..
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea prin care reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecată și cererea prin care pârâtul D. C. a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut că D. M. și D. V. au fost soți și au avut ca fii pe D. M. N. și D. C. și că, prin actul dotal autentificat cu nr. 1555/15.05.1937 la Tribunalul Tutova, D. M. a primit de la părinții ei, ca zestre la căsătoria ei cu D. V., o casă de locuit și teren aferent, imobil situat în Bârlad, . 3 ha teren arabil situată pe raza satului Crâng, jud. Tutova, în pct. „H. Gâlculeasă”, precum și bunurile mobile enumerate în acest act.
Se reține de asemenea că, D. M. a decedat la data de 26.01.1961, cu ultimul domiciliu în Bârlad, iar prin Încheierea nr. 7618/22.12.2011 privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, emisă de biroul notarului public D. I. din Bârlad, s-a constatat că, în urma decesului defunctei D. M., a fost deschisă procedura succesorală, fiind emis certificatul de moștenitor nr. 191/1962 din 23.01.1963 de către Notariatul de Stat Bârlad, nu s-au găsit înregistrate testamente/acte juridice de revocare/modificare a testamentelor, aferente perioadei 1.01.2007-prezent, nu s-au găsit testamente/acte juridice de revocare/modificare a testamentelor, nu s-au găsit înregistrate testamente, codicile, declarații de revocare a testamentelor, declarații de retractare a revocării testamentelor, dispoziții testamentare instituit cu privire la sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse de instituțiile de credit, revocările acestora, contracte de donație, acceptări oferte de donații, revocări donații, declarații de înlăturare a efectelor nedemnității aferente perioadei 1.10.2011 și până în prezent și nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală în evidențele Camerei Notarilor Publici aferente perioadei_06 și nici în evidențele RNOS aferente perioadei 1.01._11.
În aceste condiții, prin certificatul de moștenitor nr. 191/1962 din 23.01.1963, emis de Notariatul de Stat Bârlad, s-a stabilit că moștenitorii defunctei D. M. sunt D. V., în calitate de soț supraviețuitor, cu cota de 2/3 din masa succesorală, D. C. și D. M. N., în calitate de fii ai defunctei, fiecare cu cota de câte 3/8 din masa succesorală și că masa succesorală rămasă în urma defunctei D. M. se compunea din imobilul compus din casă de locuit cu 3 camere, antret, bucătărie și din suprafața de 341 m.p. teren aferent, situat în Bârlad, ., imobil care a fost proprietatea defunctei în baza actului dotal autentificat cu nr. 1556/15.05.1937 la Tribunalul Tutova.D. V. a decedat la data de 5.06.1994.
Instanța de fond a mai reținut că, prin cererea înregistrată cu nr. 188/28.01.1998 la Consiliul Local P., jud. V., D. V. C. a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren pe care părinții săi au avut-o în proprietate, conform actului dotal autentificat cu nr. 1555/15.05.1937 și că, prin sentința civilă nr. 1439/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia civ. nr. 1286/R/2008 a Tribunalului V., C. . Județeană V. pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor au fost obligate să-l pună pe D. V. C. în posesia suprafeței de 3 ha teren și să-i elibereze un titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren. Prin Hotărârea nr. 58/6.03.2009, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a validat cererea formulată de D. C. pentru punerea în executare a deciziei civ. nr. 1286/R/2008 a Tribunalului V. pentru punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren.
În condițiile sus arătate, a fost întocmit titlul de proprietate nr._/7.09.2009, prin care s-a reconstituit titularului D. C. dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren arabil, situată în extravilanul satului/., în pct. „Valea lui I.”.
Cu privire la cererea prin care reclamanta a solicitat completarea (rectificarea) titlului de proprietate nr._/7.09.2009 în sensul de a se înscrie în titlu ca titular și numele reclamantei, instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 8 alin.3 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 9 alin.3 din aceeași lege „precum și cele ale art. 11 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și raportându-se la actele dosarului, a constatat că numai pârâtul D. C. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în timp ce reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
În condițiile în care nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, prima instanță a reținut că reclamanta nu putea fi înscrisă ca titular în titlul de proprietate nr._/7.09.2009 drept pentru care, cererea prin care reclamanta a solicitat completarea (rectificarea) titlului de proprietate nr._/7.09.2009, în sensul de a se înscrie în acest titlu, ca titular, și numele reclamantei, a fost respinsă deoarece reclamanta nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate această.
Referitor la cererea prin care reclamanta a solicitat completarea certificatului de moștenitor nr. 191/23.01.1963, emis de Notariatul de Stat Bârlad, în sensul de a se înscrie în acest certificat suprafața de 3 ha teren, menționată în titlului de proprietate nr._/7.09.2009, instanța de fond a reținut că, la data de 1.08.2011, când a fost înregistrată la instanță acțiunea dedusă acum judecății, erau în vigoare prevederile art. 650-799 din Codul civil din 1864 și că, raportat la 91 din Legea nr. 71/2011 și la data deschiderii succesiunii, 26.01.1961, dată la care aceasta a decedat, moștenirea rămasă în urma defunctei va fi analizată în temeiul prevederilor Codului civil din 1864.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, la data când s-a deschis succesiunea defunctei D. M., din masa succesorală a acesteia nu făcea parte suprafața de 3 ha teren, deoarece această suprafață de teren fusese preluată de stat. Totodată, în condițiile legilor fondului funciar cel care a formulat cerere să-i fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren a fost numai pârâtul D. C., nu și reclamanta D. M. N.. Ca urmare, suprafața de 3 ha teren nu putea fi inclusă în masa succesorală a defunctei D. M..
Pentru aceste considerente, cererea prin care reclamanta a solicitat completarea certificatului de moștenitor nr. 191/23.01.1963, emis de Notariatul de Stat Bârlad, în sensul de a se înscrie în acest certificat suprafața de 3 ha teren, menționată în titlului de proprietate nr._/7.09.2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate în proces de către reclamantă au rămas în sarcina acesteia.
În final, instanța de fond a reținut și că pârâtul D. C. nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată pe care el le-a efectuat în proces, motiv pentru care a fost respinsă cererea prin care pârâtul a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. M. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului său, după expunerea succintă a situației de fapt, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică deoarece, deși aparent titlul de proprietate nr._/7.09.2009 a fost întocmit corect, fiind emis pe numele persoanei care a efectuat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, in fapt, fiind vorba de un teren care compune masa succesorala a defunctei Dandes M., in temeiul principiului indivizibilității moștenirii, toți moștenitorii acceptanți devin proprietari asupra terenului, chiar daca nu au efectuat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Reclamanta susține că și în condițiile în care doar pârâtul a efectuat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului aparținând mamei părților, are același drept ca si pârâtul, întrucât amândoi am acceptat succesiunea mamei noastre in mod expres, iar principiul indivizibilității moștenirii operează in cauza, dobândind drepturi egale cu pârâtul chiar daca nu am efectuat cerere de reconstituire.
Învederează reclamanta că, în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția de respingere a cererii sale pe dispozițiile art. 11 din HG nr.890/2005 fără a ține seama de argumentele privind caracterul indivizibil al moștenirii, in temeiul căruia chiar daca numai unul dintre moștenitori a readus la masa succesorala un bun, nu înseamnă ca acest drept astfel dobândit profita numai acestuia, ci tuturor moștenitorilor.
Reclamanta a mai arătat că, dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate nu se naște direct in patrimoniul moștenitorilor, ci in patrimoniul defunctului, dar exercitarea dreptului de reconstituire a dreptului de proprietate se efectuează de către moștenitori care sunt repuși in termenul de acceptare a succesiunii (in temeiul Legii nr. 18/1991), dar numai cu privire la terenul asupra căruia se reconstituie dreptul de proprietate.
Reclamanta a concluzionat în sensul că, în mod greșit instanța de fond s-a limitat la a analiza cererea doar prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar, fără a se raporta si dispozițiilor ce reglementează succesiunea.
Intimații, legal citați nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată cu nr. 188/28.01.1998 la Consiliul Local P., jud. V., D. V. C. a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren pe care părinții săi au avut-o în proprietate, conform actului dotal autentificat cu nr. 1555/15.05.1937 ( fila 32 dosar fond) iar prin sentința civilă nr. 1439/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia civilă nr. 1286/R/2008 a Tribunalului V., C. . Județeană V. pt. stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor au fost obligate să-l pună pe D. V. C. în posesia suprafeței de 3 ha teren și să-i elibereze un titlu de proprietate pentru aceeași suprafață de teren.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 58/6.03.2009, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a validat cererea formulată de D. C. pentru punerea în executare a deciziei civile nr. 1286/R/2008 a Tribunalului V. pentru punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren, fiind emis titlul de proprietate nr._/7.09.2009, prin care s-a reconstituit titularului D. C. dreptul de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren arabil, situată în extravilanul satului/., în pct. „Valea lui I.”.
Potrivit art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991: „ ( (1) Calitatea de mostenitor se stabileste pe baza certificatului de mostenitor sau a hotararii judecatoresti definitive ori, in lipsa acestora, prin orice probe din care rezulta acceptarea mostenirii.(2) Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei. (3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun. „
De asemenea, art. 11 alin 1 din HG nr. 890/2005 stipulează că: „(1) Potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana indreptatita, personal sau prin mandatar. Cand sunt mai multi mostenitori cererea se poate face si in comun, fiind semnata de fiecare dintre ei.”
Din analiza motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat în cauză, instanța reține că recursul este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Contrar susținerilor recurentei reclamante, în mod temeinic și legal prima instanță a dat eficiență dispozițiilor fondului funciar, reținând faptul că cererea acesteia de completare a titlului de proprietate este neîntemeiată deoarece nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, astfel încât aceasta nu putea fi înscrisă ca titular în titlul de proprietate .
Tribunalul reține că, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991 au acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor, legali sau testamentari, cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitor, cu condiția să fi formulat cerere de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate. O asemenea interpretare este confirmată și de dispozițiile art. 13 alin. 4 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, care precizează că, în cazul în care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atât moștenitorii legali, cât și cei testamentari, urmează a se emite titlu de proprietate pe numele ambelor categorii de moștenitori, urmând ca ulterior, pe calea dreptului comun, aceștia să-și rezolve raporturile dintre ei.
Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate a rezultat așadar că moștenitorul legatarului universal nu se poate prevala de drepturile pe care i le conferă testamentul lăsat de de cujus decât dacă și-a valorificat aceste drepturi în condițiile Legii nr. 18/1991.
În acest sens, practica judiciară în materie a statuat că beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate toți moștenitorii autorului care au formulat cerere de reconstituire, dispozițiile alin 2 ale art. 13 fiind clare în sensul că fiecare moștenitor este considerat că a acceptat moștenirea prin actul personal pe care îl face. Or, în speță, cum corect a reținut și prima instanță recurenta reclamantă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deci nu putea fi înscrisă în titlul de proprietate .
Susținerile recurentei sunt nefondate deoarece, comoștenitorul care a stat în pasivitate și nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, conform art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, nici în baza acestei legi și nici în baza dispozițiilor Legii nr. 169/1997, poate cere reconstituirea dreptului de proprietate doar dacă terenurile respective nu au făcut deja obiectul reconstituirii pentru ceilalți comoștenitori, cărora li s-a eliberat, precum în prezenta cauză, titlu de proprietate, deoarece într-o asemenea situație s-ar aduce atingere drepturilor câștigate de aceștia.
În acest sens, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile. Prin această dispoziție legală sunt confirmate actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate care au fost emise în baza Legii nr. 18/1991, cu respectarea dispozițiilor legale.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar reține că, principiul indivizibilității transmiterii succesorale, in sensul ca succesorii nu pot renunța sau accepta doar o parte din moștenire nu se aplica in cazul reconstituirii dreptului de proprietate, fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
De asemenea, în mod neîntemeiat recurenta reclamantă susține că instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile fondului funciar deoarece stabilirea calității de moștenitor trebuie realizată în cadrul procedurilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate stabilită de legile fondului funciar.
Practica judiciară în materie este constantă, statuând fără echivoc că, reconstituirea dreptului de proprietate al moștenitorilor este condiționat de formularea cererii de reconstituire, așa cum dispune art. 13 alin 1 din Legea nr. 18/1991: „…..Prin urmare, titlul trebuia emis cu respectarea disp.art.13 din Legea nr. 18/1991 și ale art.12 din Regulamentul aprobat prin HG 1172/2001 (aplicabil conform principiului tempus regit actum), respectiv pe numele tuturor persoanelor îndreptățite (moștenitori) care au formulat cerere de reconstituire în termenul legal…. Corectă este și reținerea de către prima instanță a faptului că reclamantele, deși moștenitoare ale defuncților G.I. și N., nu sunt îndreptățite să fie trecute ca titulare în titlul de proprietate nr._/2002, întrucât nu au formulat cerere în termenele legale stabilite de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997…...”Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, decizia nr. 288/R din 14 februarie 2007
În același sens, practica judiciară a statuat că: „interesul moștenitorilor în reconstituirea dreptului de proprietate după autorul lor este ocrotit prin legi speciale ce impun anumite condiții sunt astfel irelevante actele de acceptare tacită a moștenirii, conform art. 689 Cod civil, atât timp cât nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor impuse de Legea 18/1991” Tribunalul Iași, decizia nr. 45/2.01.2010. Aceeași linie este relevată și prin decizia nr. 59/2006 a Tribunalului Argeș secția civilă.
Nu în ultimul rând, tribunalul reține că netemeinicia acestor susțineri reiese și din împrejurarea că, din interpretarea art. 8 alin 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 109 alin 2 Cod procedură civilă rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate se efectuează exclusiv prin procedura administrativ jurisdicțională reglementată de legile fondului funciar. De asemenea, așa cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară în materie, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, este necesară urmarea procedurii legii fondului funciar, deoarece procedura prealabilă a contestației are aspectul unei proceduri administrativ jurisdicționale .
În consecință, în prezenta cauză, eliberarea titlurilor de proprietate unui moștenitor legal, singurul care făcuse cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii sale.
Pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate și implicit emiterea titlului de proprietate, s-au făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1439/15.05.2008, pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia civilă nr. 1286/R/2008 a Tribunalului V. .
În aceste condiții, în ceea ce privește neincluderea pe titlul de proprietate a recurentei reclamante, instanța de control judiciar reține că nu se poate dispune completarea titlului de proprietate, în condițiile în care, reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului nu s-a făcut la inițiativa celor două comisii ci în urma unei hotărâri judecătorești irevocabil.
La pronunțarea sentinței prin care s-a constatat îndreptățireaintiatului pârât la reconstituirea dreptului de proprietate, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 alin 1 din legea nr. 18/1991.
În aceste condiții, recurenta reclamantă nu poate invoca inopozabilitatea acestei hotărâri, deoarece statuările unor hotărâri irevocabile, cu valoare de prezumții legale, se răsfrâng în mod indirect și asupra terților .
Ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei .
În acest sens, invocăm și practica instanței supreme, respectiv Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2351 din 14 martie 2007.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către recurenta Dandes M. N. împotriva sentinței civile nr. 72 din 12.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 Aprilie 2012.
Președinte, E. R. I. | Judecător, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. |
Grefier, R. A. |
Red: D.P.C./19.04.2012
Tehnored: R.A.
2ex./26.04.2012
Judecătoria Bârlad: judecător T. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 562/2012. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 488/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
