Plângere contravenţională. Decizia nr. 506/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-04-2012 în dosarul nr. 506/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 506/R/2012
Ședința publică de la 23 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în Bârlad, ..17, jud.V. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274 jud.V. împotriva sentinței civile nr.117 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.117 din 17.01.2012 Judecătoria Bârlad a respins plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E.-Construcții S.R.L. cu sediul în loc. Bârlad, .. 17, jud. V. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 21.09.2011 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 21.09.2011 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 13.09.2011, ora 10,20 la punctul de lucru-lucrări de construcții al petentei, au fost identificați un număr de patru salariați, dintre care D. F. a declarat că nu are încheiat contract de muncă, întrucât se află în probă. S-a reținut că, în urma înștiințării nr. 3836/13.09.2011, după ce în prealabil au solicitat o prelungire a termenului de prezentare a documentelor la control, reprezentantul petentei împreună cu soțul ei, s-au prezentat la sediul ITM și, după ce li s-a adus la cunoștință că societatea va fi amendată pentru că nu a prezentat la control contractul individual de muncă al lui D. F., au refuzat să mai colaboreze, s-au ridicat și au plecat. Prin procesul verbal s-a mai reținut că, petenta nu a transmis registrul salariaților cu informații cu privire la salariatul D. F..
Prima faptă, referitoare la primirea la muncă a unei persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă, a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată și s-a dispus în temeiul aceluiași act normativ, aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 10.000 lei.
A doua faptă, referitoare la refuzul de a prezenta la control evidența solicitată, ca urmare a înștiințării, a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. m din Legea 53/2003, republicată și, s-a dispus aplicarea sancțiunii avertisment.
Cea de-a treia faptă, referitoare la netransmiterea registrului salariaților, a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, agentul constatator aplicând sancțiunea avertisment.
Procesul- verbal a fost semnat de către reprezentantul petentei, la rubrica privind obiecțiuni, consemnându-se « va formula ulterior»-obiecțiuni (nota instanței).
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art.17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).
Art. 119 din Legea 53/2003 prevede că, angajatorul are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat și de a supune controlului inspecției muncii această evidență ori de câte ori este solicitat, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție potrivita art. 260 alin. 1 lit. m din același act normativ.
În conformitate cu art. 9 alin. 1 lit. a din H.G. 500/2011, constituie contravenție, netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de către salariatul în cauză.
Instanța are în vedere că O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Având în vedere aceste principii, în speță, s-a constatat că actul de constatare și sancționare criticat prin cererea introdusă în fața acestei instanțe este rezultatul constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care, ca act administrativ, se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie.
Prin înștiințarea . nr._ din 13.09.2011 (fila 21) petenta a fost înștiințată să prezinte documentele la control la data de 15.09.2011, înștiințarea fiind înmânată angajatului B. Steriean.
S-a constatat că, petenta la momentul întocmirii procesului verbal de contravenții, a semnat procesul verbal de contravenții, rezervându-și dreptul a formula obiecțiuni, dar fără însă, a arăta obiecțiunile sale și fără a invoca că persoana în cauză, D. F., depistat fără contract de muncă, nu lucrează la societate sau că nu are cunoștință de faptul că acesta, la data controlului lucra pentru societate. La acel moment, intimatul, în urma constatării faptei, a întocmit pentru petentă un plan de măsuri ca urmare a constării neconformităților constatate, dispunând încheierea contractului individual de muncă (anexa-fila 17), iar petenta a semnat aceste măsuri fără obiecțiuni, aspect care prezumă o recunoaștere implicită a faptelor reținute în sarcina sa, prezumție care poate face dovada faptei doar dacă se completează cu alte probe.
Instanța a observat că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în baza fișei de identificare completată de persoana găsită prestând activitate, respectiv D. F. (fila 22), care la momentul constatării faptei, a declarat că lucrează, în calitate de constructor, de la data de 13.09.2011, în probă. Audiat fiind în mod nemijlocit de instanță, martorul a declarat că, recunoaște semnătura de pe fișa de identificare, și că declarația a fost scrisă în urma amenințărilor agentului constatator.
Instanța a mai constatat că, intimatul a depus la dosar și fișa de identificare a numitului B. Steriean, în calitate de zugrav, care a declarat în fața agenților constatatori că lucrează împreună cu D. C., U. C. și D. F. - de față, cu normă întreagă în tura 1 de la ora 8 până la ora 16, 5 zile pe săptămână, în total 40 de ore.
Raportând fișele de identificare a celor două persoane, se observă că fișa de identificare a angajatului B. Steriean conține date suplimentare.
Deși în declarația dată în fața instanței, martorul D. F. a declarat că a completat fișa de identificare, întrucât agentul l-a amenințat cu amenda, martorul nu a oferit o explicație în legătură cu faptul că, la momentul completării fișei de identificare, data controlului, a declarat că lucrează ca ,,constructor", sau cu faptul că, fișa de identificare ,,dictată de inspectori" nu a fost în totalitate completată. Așadar, instanța a apreciat că, declarațiile martorului D. F. sunt circumstanțiale, iar cea dată la momentul depistării este conformă cu realitatea. Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act ,,pe propria răspundere" doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni.
Instanța nu a mai reținut declarația martorului D. C. I., apreciind că este subiectivă, efectuată pro cauza. Se observă că, deși martorul relatează amănunțit faptul cum D. F., la acea dată, l-a ajutat la muncă, martorul nu a explicat de ce, deși a fost prezent la momentul controlului, nu a adus la cunoștință acest aspect agenților constatatori.
Petenta a invocat faptul că, faptele nu au fost săvârșite cu intenție. Față de acest aspect, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1 din O.G.2/2001 că constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță (…). Analizând textele de lege ce reprezintă temeiul de drept al încadrării juridice, rezultă că, faptele reținute în sarcina petentei constituie contravenții, indiferent de forma de vinovăție, intenție sau culpă. Chiar dacă s-ar reține ipoteza că, petenta nu ar fi știut de faptul că angajatul prestează activitate în folosul său, întrucât nu a făcut dovada că a instruit lucrătorii să nu primească, cu titlu de ajutor la muncă alte persoane, s-a apreciat că, fapta a fost săvârșită din culpă în forma neglijenței.
În ceea ce privește fapta referitoare la refuzul de a prezenta documentele la control, s-a observat că, petenta a fost înștiințată să prezinte documentele solicitate, i s-a oferit o perioadă de timp pentru a le prezenta, aspecte necontestate de către acestea. Prin procesul verbal de contravenții, agentul a reținut că, la sediul intimatei s-a prezentat administratorul petentei, refuzând să colaboreze cu agentul constatator.
Deși petenta susține că a prezentat documentele solicitate, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel că, având în vedere prezumția de temeinicie a procesului verbal, a reținut fapta în sarcina petentei.
Față de probele administrate în cauză, s-a apreciat că se impune reținerea în sarcina petentei a contravenției descrise prin procesul verbal de contravenție.
Pentru aceste motive, instanța apreciind că, mențiunile din procesul verbal reflectă realitatea, a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Prin procesul verbal de contravenții pentru prima fapta reținută, referitoare la primirea la muncă a unei persoane fără a avea contract individual de muncă, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Pentru fapta referitoare la refuzul de a prezenta documentele și fapta de a nu transmite registrul angajaților, agentul a aplicat sancțiunea avertisment pentru fiecare faptă, sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei, având în vedere legătura cu prima faptă.
Însă, instanța a apreciat că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată pentru primirea la muncă a unei persoane fără a avea încheiat contract individual de muncă cu avertisment, în raport de gravitatea faptei, de urmările produse și circumstanțele personale ale petentei. În analiza proporționalității instanța a avut în vedere că, dispozițiile Legii 53/2003 au drept scop asigurarea disciplinei în materia raporturilor de muncă, protejarea drepturilor persoanelor angajate, dar și asigurarea bugetului de stat.
Împrejurările invocate de către petentă, în circumstanțiere, nu sunt de natură să justifice o reindividualizare a sancțiunii, să scadă gradul de pericol social al faptei săvârșite. Din balanța contabilă, s-a constatat că societatea petentă nu funcționează cu pierderi, astfel că, aplicarea amenzii nu destabilizează activitatea societatea, ci ar avea efect de prevenție.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că sancțiunea amenzii aplicată este prea aspră raportat împrejurărilor săvârșirii faptei respectiv de primire a unei persoane la lucru fără forme legale, a gradului ei de pericol social, a urmărilor produse, fapt pentru care solicită înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea „avertisment”.
Recurenta mai susține că nu a mai săvârșit abateri anterior și că amenda de 10.000 lei aplicată ar aduce societatea în pragul falimentului.
In cauză nu s-a depus întâmpinare.
In recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
In mod corect a reținut prima instanță că faptele contravenționale există, că ele au fost săvârșite cu vinovăție.
Cu toate acestea, sancțiunea amenzii de 10.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 este prea aspră în raport de criteriile enumerate de art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, scopul sancțiunii fiind unul de constrângere, cât și de prevenire a săvârșirii de noi contravenții.
O astfel de sancțiune în condițiile crizei economico - financiare ar arunca petenta în faliment.
De aceea, apreciem că în raport de criteriile de individualizare a sancțiunii, pentru fapta săvârșită o sancțiune a „avertismentului”, este suficientă pentru petentă.
Petenta nu a atacatcu recurs si celelalte 2 sanctiuni.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod proc.civilă, instanța va admite recursul declarat de ..Bârlad împotriva sentinței civile nr. 117 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte plângerea formulată de petentul .. Bârlad împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.09.2011 de I.T.M.V., pe care îl va modifica în parte și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ..Bârlad împotriva sentinței civile nr. 117 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o modifică în parte în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul .. Bârlad împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.09.2011 de I.T.M.V. ,pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2012.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./10.05.2012
J..fond:B. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 27 Aprilie 2012
| ← Fond funciar. Decizia nr. 494/2012. Tribunalul VASLUI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 564/2012.... → |
|---|
