Contestaţie la executare. Decizia nr. 562/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-05-2012 în dosarul nr. 562/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 562/R/2012
Ședința publică de la 02 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – contestatoare C. R., domiciliată în mun. B., ., ., ., în contradictoriu cu intimata – creditoare A. P. V. A A. S. - DIRECȚIA CREANȚE, intimații – terț poprit O. DE P. B. și C. JUDEȚEANĂ DE P. V., împotriva sentinței civile nr. 223/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. G. A., lipsind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; părțile au fost citate atât pentru soluționarea cererii de repunere pe rol cât și pentru soluționarea cererii de recurs; cauza se află la primul termen de judecată; nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Av. G. A. depune chitanța nr. 100-_ din 02.05.2012 reprezentând 42 lei taxă judiciară de timbru și chitanța nr. 100-_ din 02.05.2012, reprezentând 93 lei taxă judiciară de timbru.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, când instanța constată achitată taxa de timbru datorată cererii de repunere pe rol, re4spectiv 42 lei taxă judiciară de timbru și repune cauza pe rol.
Având în vedere că recurenta a depus 100-_ din 02.05.2012, reprezentând 93 lei taxă judiciară de timbru, instanța constată achitată taxa de timbru eferentă cererii de recurs. Dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a formula cereri.
Av. G. A. arată că nu are înscrisuri noi de depus și nu formulează cereri.
Interpelată de către instanță, av. G. A. arată că nu s-a început executarea silită.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Av. G. A., având cuvântul pentru recurentă solicită admiterea cererii de recurs.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității fără ca intimata să fi făcut dovada vătămării suferite, vătămare care nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului.
Excepția a fost introdusă de legiuitor, respectiv art.46 din O.U.G. 51/1998, pentru celeritatea soluționării cauzei și nu ca o condiție prealabilă.
Dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 nu prevăd nici o sancțiune cu privire la nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 46 din ordonanță și se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
Există practică judiciară în acest sens, respectiv Sentința Comercială nr.6 din 21.01.2008 a Curții de Apel București, Sentința Comercială nr.9 din 24.01.2008 a Curții de Apel București și Sentința Comercială nr. 14 din 28.01.2008 a Curții de Apel București, s.a., care stabilească că nu este o condiție prealabilă. Nu s-a făcut dovada unei vătămări și aceasta este esențială.
Instanța trebuia să intre în cercetarea fondului.
A dovedit că a încheiat actul adițional, că s-a retras din societate ca asociat, neavând nici o pretenție și a cesionat domnului C. S. părțile sociale. Acesta a devenit asociat al societății, împreună cu numitul C. F. E.. Nu s-a comunicat la O.R..C. acest aspect și din acest motiv s-a ajuns în situația de față.
Cei doi asociați au contractat și semnat contractul de împrumut, după ce recurenta s-a retras din societate și sunt singurii care răspund.
La data de 23.09.2012 a primit somația pentru înființarea popririi, deși încheierea tribunalului a fost pronunțată în data de 16.04._, fără a i se aduce la cunoștință. Recurentei nu i s-a comunicat niciodată titlul executoriu, pe care l-ar fi contestat.
Instanța de foind trebuia să intre în cercetarea fondului, nu să soluționeze excepția.
P. aceste motive solicită admiterea recursului promovat, casarea hotărârea primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului cauzei sau, reținând cauza spre rejudecare, să fie admisă contestația la executare, să se constate inexistența titlului executoriu pentru atragerea răspunderii personale ca urmare a faptului ca este o persoană străină de ., fiind retrasă din societate, sa se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită prin poprire împotriva sa și anularea tuturor formelor de executare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, după care lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 223/25.01.2012 Judecătoria B. a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B. invocate de creditoarea intimată A. pentru Valorificarea A. S.-Direcția creanțe București.
A admis excepția prematurității cererii invocate de creditoarea intimată A. pentru Valorificarea A. S. - Direcția creanțe,București .
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terților popriți O. de pensii B. și C. Județeană de pensii V..
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea debitoare C. R., în contradictoriu cu intimata creditoare A. pentru Valorificarea A. S.-Direcția creanțe și terți popriți O. de pensii B. și C. Județeană de pensii V. .
A respins cererea de suspendare a executării. A respins excepția prescripției invocată de contestatoare.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a analizat, cu prioritate, excepțiile invocate:
Intimata A.V.A.S. a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B., motivând că procedura executării s-a desfășurat cu respectarea disp. OUG nr, 51/1998, compteltate cu disp. C.pr.civ.
Analizând excepția invocată, instanța de fond a reținut:
Titlul supus executării este Încheierea 154/F/2002, pronunțată de Tribunalul V., prin care s-a închis procedura falimentului S.C Vogue S.R.L. Prin această încheiere s-a stabilit răspunderea materială a administratorilor societății, respectiv a debitoarei C. R. (S.) împreună cu C. F. E.. S-a apreciat că administratorii societății debitoare .., C. R. (S.) împreună cu C. F. E., nu au ținut evidența contabilă potrivit dispozițiilor legale și nu au folosit fondurile potrivit destinației. S-a dispus ca pasivul societății lichidate să fie suportate de administratori. Cu privire la sumele de plată s-a stabilit că debitorii trebuie să plătească A.V.A.B. București suma de 80 379,95 USD, în calitate de creditor garant. Ulterior A.V.A.B . a devenit A.V.A.S.
Potrivit art.45 din OUG 51/1991 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art.38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere.
În capitolului 7 din O.U.G. 51/1998 referitor la debitori și titluri executorii se prevede că stingerea prin plată a datoriei publice interne rezultate din preluarea la această datorie a activelor bancare cesionate la A.V.A.S. constituie o obligație ce revine următoarelor categorii de debitori:
a) persoanele fizice sau juridice care au contractat creditul, constituind debitori cedați în temeiul contractelor de cesiune;
b) persoanele juridice rezultate din divizarea debitorului cedat, dacă divizarea s-a făcut în frauda creditorului ; aceste persoane răspund în temeiul art. 998 din Codul civil;
c) persoanele fizice sau juridice care au constituit garanții pentru restituirea creditului;
d) persoanele care începând cu data contractării creditului au îndeplinit funcția de administrator, director general, director sau director executiv ori care au avut calitatea de acționar/asociat la societatea comercială debitoare și din vina cărora creditul nu a fost restituit ca urmare a schimbării destinației acestuia sau a altor procedee pentru fraudarea creditorului; aceste persoane răspund în temeiul art. 998 din Codul civil pentru partea de credit nerestituit la scadență, în perioada în care au avut calitatea sau au îndeplinit funcția menționată;
e) persoanele fizice sau juridice care, în baza unor raporturi stabilite cu persoanele prevăzute la lit. a), b) și d), au dobândit, indiferent de titlu sau de modalitate, bunuri ori alte avantaje financiare în dauna obligației de restituire a creditului.
Cum s-a arătat, debitoarea a îndeplinit funcția de administrator împreună cu C. F. E. al .. Această societate a contractat un împrumut de la Banca Agricolă, drepturile fiind preluate de A.V.A.B. actual A.V.A,S. Prin titlul de executat s-a stabilit răspunderea administratorilor. Rezulta, așadar, că în cazul debitorilor înscriși la art.38 lit. c,d, cum este debitoarea contestatoare,competența nu aparține Curții de apel.
Potrivit art. 400 din codul de procedură civilă în cazul contestației la executare competența de soluționare aparține judecătoriei, ca instanță de executare. Terțul poprit are sediul în raza de competență a Judecătoriei B. și potrivit art. 9 din codul de procedură civilă instanța a apreciat că este competentă teritorial și a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale.
Intimata A.V.A.S. a invocat și excepția prematurității contestației în raport cu disp.art.46 al.1 din OUG 51/1998.
Analizând excepția prematurității contestației, instanța de fond a reținut:
Potrivit art.46 din OUG 51/1998 reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligației de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția cererilor formulate în timpul judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac. Față de textul invocat instanța a apreciat că disp.art.46 al 1 se aplică și în cazul contestației la executare și contestația debitoarei este prematur introdusă, excepția fiind admisă potrivit art . 109 al 2 din codul de proc civ.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a terțului poprit, invocată de C. Județeană pensii V., instanța a reținut că titlul supus executării este Încheierea nr.154/F/16.04.2002 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr.126/F/2000 prin care C. F. E. în solidar cu C. R., în calitate de administratori ai .. au fost obligați să plătească către A.V.A.S. suma de 80 379,95 USD. S-a avut în vedere culpa acestora în administrarea societății ,pe durata mandatului lor. Nu s-a avut în vedere calitatea contestatoarei din momentul pronunțării încheierii. Încheierea ce constituie titlu executoriu nu a fost atacată. În baza disp. art.40 ,41 din OUG 51/1998 titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nici o formalitate. Titlul executoriu, emis în condițiile evidențiate, se execută potrivit prevederilor O.U.G. 51/1998 .
Potrivit art. 42 al 1-5 din acest act normativ, după comunicarea către debitor a titlului executoriu A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite. „(2) Poprirea nu este supusă validării.
(3) Poprirea înființată anterior ca măsură asigurătorie devine executorie prin comunicarea copiei de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.
(4) Terțul poprit este obligat ca, în termen de două zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (1) și (3), să confirme în scris blocarea conturilor.
(5) Poprirea se consideră înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea transmisă A.V.A.S., confirmă că datorează sume de bani debitorului, iar în lipsă, la data expirării termenului prevăzut la alin. (4)”.
În prezenta cauză, prin adresa nr.VP4/2267 din 25 august 2011 ,A.V.A.S. a înștiințat debitoarea despre faptul că intimata „… A dispus înființarea popririi asupra pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale și altor sume ce se plătesc periodic pentru asigurarea mijloacelor de existență asupra oricăror sume prezente și viitoare ,existente în conturile de orice natură ... “
Nu rezulta că poprirea s-a solicitat a fi înființată de C. Județeană de P. V. sau C. de P. B. și nici faptul că terțul poprit ar fi confirmat că datorează sume de bani debitoarei. Din întâmpinarea depusă de C. Județeană de P. V., rezulta că aceasta nu datorează bani contestatoarei debitoare, prin urmare, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta contestație, excepția fiind admisă .În ceea ce privește suspendarea executării instanța a respins cererea potrivit art. potrivit art.82 al 2 din OUG 51/1998.Chiar dacă competența aparține judecătoriei, ca instanță de executare, regulile privind executarea sunt guvernate de dispozițiile speciale prevăzute de OUG 51/1998. Potrivit 82 al 2 executarea silită începută de A.V.A.S., prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești, continuă și pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Rezulta că executarea nu putea fi suspendată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea C. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis excepția prematurității cererii invocate de intimata A.V.A.S și în final a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C. R., invocând neîndeplinirea cerințelor impuse de art.46 din O.U.G. 51/1998, fără ca intimata să fi făcut dovada vătămării suferite, vătămare care nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului.
Astfel instanța a considerat contestația la executare ca fiind prematur introdusă și că nu s-ar fi îndeplinit prevederile art.46 alin.l din O.U.G. 51/1998, deși intimata nu a probat în nici un fel că lipsa comunicării cererii i-ar fi produs vreo vătămare, care nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Condiția producerii unei vătămări este esențială.
Practica judiciară reține că: întrucât dispozițiile O.U.G.nr. 51/1998 nu prevăd nici o sancțiune cu privire la nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 46 din ordonanță, și față de prevederile art. 44, {care prevede că litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care A. V.A.S. este parte, se soluționează cu respectarea prevederilor prezentului capitol, completate în mod corespunzător cu dispozițiile Codului de procedură civila) reiese că se aplică, în completare dispozițiile Codului de procedură civilă, respectiv cele ale art. 105 C.pr.civ.
Acest text de lege se referă la sancțiunea nulității relative și dispune că: „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale ... se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, poate atrage sancțiunea nulității relative conform art.105 C.pr.civ., însă chiar pentru a opera nulitatea relativă trebuie făcută dovada de către intimată a vătămării suferite și care nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Tot practica judiciară reține: „Prin dispozițiile art.46 alin.l din OUG nr.51/1998, privind obligația reclamantului de a comunica cererea si actele doveditoare, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, anterior sesizării instanței nu se instituie o procedura prealabila in sensul celor prevazute de art. 109 alin. 2 c.p.civ., accesul la justiție nefiind conditionat de indeplinirea obligațiilor de comunicare a cererii si a actelor pe care aceasta se intemeiaza.
Legiuitorul a instituit o excepție de la principiul comunicării cererilor si actelor de procedura, exclusiv prin intermediul instanței, prevazut de art.86 c.p.civ. cu scopul de a asigura soluționarea cu celeritatea cererilor privind executarea silita speciala a creanțelor preluate de A. in temeiul OUG 51/1998.
In consecința încălcarea acestor prevederi, câtă vreme nu s-a probat intarzierea soluționării cauzei si implicit cauzarea unui prejudiciu intimatei este lipsita de consecințe juridice.
Ori în speța de față nu s-a făcut dovada vreunei vătămări de către intimată.
În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită prin poprire împotriva sa de către A..
A făcut dovada că la data de 23.09.2011, a primit somația JP4/2267 din 25.08.2011 de la A. pentru Valorificarea A. S., prin care i s-a adus la cunoștință că, având în vedere încheierea nr. 154/F/16.04.2002 a Tribunalului V., s-a dispus înființarea popririi asupra pensiilor acordate în cadrul asigurărilor sociale și altor sume ce se plătesc periodic pentru asigurarea mijloacelor de existență și asupra oricăror sume prezente și viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele și agențiile de credit, definite potrivit legii de către recurentă reprezentând sold debit aferent ., până la concurența sumei de 78.719.55 USD (echivalentul în lei la cursul BNR).
Până la primirea acestei somații nu i s-a comunicat niciodată titlul executoriu, respectiv încheierea nr. 154/F/l6.04.2002 a Tribunalului V., rămasă definitivă și investită cu formulă executorie, așa cum prevăd disp. art.41 alin.l din O.U.G. 51/1998.
3.Instanța nu a intrat cu cercetarea judecătorească în fondul cauzei.
A dovedit că în baza actului adițional autentificat sub nr. 6617 din 31.08.1993 la notariatul de Stat B., s-a retras din .. ca asociat, neavând nici o pretenție asupra societății și a cesionat domnului C. S. părțile sociale, acesta devenind asociat al .. împreună cu numitul C. F. E. - care era anterior asociat.
Astfel în urma încheierii actului adițional, din 1993 .. avea 2 asociați: C. S. și C. F. E..
La data de 20.03.1998 cei doi asociați C. S. și C. F. E. în calitate de reprezentanți ai .. au contractat un împrumut în sumă de_ lei de la Banca Agricolă S.A. Agenția B., împrumut ce a făcut obiectul contractului de credit nr.8 din 20.03.1998 și care a fost garantat cu garanții imobiliare de către cei doi asociați.
Deoarece asociații .. - C. S. și C. F. E. - nu au putut restitui creditul de_ lei, iar Banca Agricola S.A. a intrat în lichidare, A. s-a îndreptat împotriva recurentei pentru recuperarea creanței, considerând-o reprezentantă a societății .. În calitate de persoană care s-a retras legal din societate iar reprezentanți ai societății .. au devenit C. S. și C. F. E., (ei fiind și cei care în calitate de reprezentanți și asociați au contractat și împrumutul făcând garanții imobiliare) recurenta nu poate fi urmărită pentru creanța de 78.719,55 USD (echivalentul în lei la cursul BNR) neavând nici un fel de responsabilitate pentru împrumutul neachitat.
A. pentru Valorificarea A. S. (A.V.A.S.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivat de faptul că cererea reclamantei este prematură, aceasta excepție fiind consacrata prin dispozițiile art. 46 alin 1 al OUG nr. 51/1998, republicata, aprobata prin Legea nr. 409/2001: "reclamantul este obligat sa comunice cererea, actele pe care se întemeiază si dupa caz interogatoriul scris, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, inainte de depunerea acestora in instanța. Judecătorul nu va primi cererea fara dovada indeplinirii obligației de comunicare .
Prevederile acestui aliniat se aplica oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepția celor prin care se exercita o cale de atac ".
Asa cum se constata din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, contestatoarea nu a indeplinit aceasta procedura prealabila si in consecința a solicitat instanței respingerea cererii ca prematur introdusa.
Asa cum este redactat textul, art. 46 nu lasa loc de interpretare cu privire la faptul ca acesta instituie o procedura prealabila, care trebuie indeplinita obligatoriu, ca si art.720" Cod de procedura civila - in materie comerciala, ca si art.7 din Legea 554/2004 - in materia contenciosului administrativ .
Institutirea acestei excepții prin lege face ca opozabilitatea sa să fie aplicabila erga omnes, insasi instanța de judecata fiind ținuta a nu soluționa fondul cauzei in absenta dovezii indeplinirii procedurii prevăzuta de art 46, alin. 1 din O.U.G. nr.51/1998, republicata, ceea ce duce la concluzia ca excepția instituita de textul de lege anterior menționat este o excepție absoluta, de ordine publica, in sensul art. 162 Cod de procedura civila si care trebuie soluționata potrivit art.137, alin. 1 Cod de procedura civila, deoarece admiterea sa face de prisos cercetarea in fond a pricinii.
Prevederile susmenționate trebuie coroborate cu cele ale art. 109, alin.2 Cod de procedura civila, potrivit cărora:"in cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata."
O data in plus si art. 46 din O.U.G. 51/1998, ca si dispoziție speciala, menționează obligația in sarcina judecătorului care primește cererea sa verifice indeplinirea procedurii prealabile.
In situația in care insa, contestatorul nu intelege sa indeplineasca procedura prealabila, iar judecătorul primește contestația la executare, desi aceasta nu are atașata dovada indeplinirii procedurii prealabile, este evident ca sancțiunea care se aplica este tocmai respingerea contestației de către instanța care soluționează cauza ca inadmisibila, fiind prematur formulata.
Pe fondul cauzei, AVAB (actual A.) a preluat de la Banca Agricola SA. titlul executoriu reprezentat de încheierea nr.154/F/16.04.2002 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr. 126/F/2000 prin care instanța a obligat administratorii . C. F. E., in solidar cu C. R. la plata către A. a sumei de 80.379,95 USD.
Contractul de cesiune s-a incheiat in considerarea prevederilor OUG nr. 51/1998 si ale art. 1390 Cod civil.
Prin adresa nr. 1773/24.07.2003 A. a comunicat contestatoarei titlu de creanța (confirmare de primire din data de 30.07.2003).
Prin adresa nr. VP4/2267/25.08.2011 contestatoarea a fost somata de A. sa achite debitul.
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării pornite de A. solicitam instanței respingerea acestei cereri ca inadmisibila fata de prevederile art. 82 alin.2 din OUG 51/1998 republicata, care arata: "Executarea silita inceputa de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătorești continua si pe parcursul soluționării contestațiilor formulate de debitori, aceștia având dreptul întoarcerii executării numai in baza unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile. "
In ceea ce privește susținerea contestatoarei, ce reprezintă si motivul de recurs, in sensul ca nu exista un titlu executoriu pentru atragerea răspunderii sale personale, învederam instanței ca potrivit încheierii nr.154/F/16.04.2002 pronunțata de Tribunalul V. in dosarul nr. 126/F/2000 instanța a obligat administratorii . C. F. E., in solidar cu C. R. la plata către A. a sumei de 80.379,95 USD.
Ca atare, este neîntemeiata aceasta susținere din moment ce exista un titlu executoriu impotriva sa, titlu definitiv si irevocabil investit cu formula executorie.
Faptul ca aceasta nu mai avea calitatea de administrator la data pronunțării incheierii nu constituie un motiv pentru a nu ii fi atrasa răspunderea fata de faptele săvârșite in timpul mandatului sau de administrator al ..
Mai mult, contestatoarea avea la dispoziție dreptul de a formula apărări si de a ataca încheierea din data de 16.04.2002 a Tribunalului V. in dosarul de faliment al societății, având in vedere ca a fost parte in acest dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare ca fiind prematur introdusă. Dispozițiile art. 46 din OUG nr. 51/1998 nu instituie o procedură prealabilă de soluționare a acestor cauze, ci pentru soluționarea cu celeritate a acestor contestații la executare, comunicarea cererii de chemare în judecată, a actelor ce o însoțesc și, după caz, a interogatoriului se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte de depunerea acestora în instanță. În această situație, judecătorul nu trebuia să primească contestația la executare dacă nu era îndeplinită această procedură de comunicare. Însă, cum contestația la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. fără să existe această procedură de comunicare, intimata trebuia să facă dovada vătămării produse prin nerespectarea acestor dispoziții legale în baza dispozițiilor art. 105 al. 2 C. proc. Civ. Cum intimata nu a făcut dovada că a suferit prejudicii prin întârzierea produsă în soluționarea procesului din vina recurentei care nu a făcut procedura de comunicare potrivit dispozițiilor art. 46 din OUG nr. 51/1998, instanța de fond nu putea respinge contestația la executare ca fiind prematur introdusă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, există contradicție între dispozitiv și considerentele hotărârii, în sensul că în dispozitiv instanța de fond a dispus respingerea excepției prescripției invocate de debitoare, iar în considerente a reținut că excepțiile care au fost invocate și au fost admise fac imposibilă analizarea excepției prescripției.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, acestea nu pot fi analizate având în vedere motivele reținute și pentru care s-a admis recursul, urmând a fi analizate de instanța de fond la rejudecarea cauzei în primă instanță.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 5, art. 304 pct. 9 C. proc. Civ., instanța va admite recursul, va casa în tot hotărârea instanței de fond, urmând să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de C. R. împotriva sentinței civile nr. 223/25.01.2012 a Judecătoriei B., pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 2 mai 2012.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
tehnored. E.G./D.M.M.
2 ex./31.05.2012
Judecătoria B.: judec. I. Rădița
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 564/2012.... | Succesiune. Decizia nr. 493/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
