Fond funciar. Decizia nr. 918/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 918/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-09-2012 în dosarul nr. 918/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 918/R/2012
Ședința publică de la 05 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant P. G., domiciliat în com./., în contradictoriu cu intimatele C. L. A C. POGONEȘTI DE S. A D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ V. DE S. A D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR și C. L. A C. T. DE S. A D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 2882/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului P. G., av. E. I. V., lipsind recurentul și reprezentanții intimatelor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită părțile au fost citate atât pentru soluționarea cererii de repunere pe rol, cât și pentru soluționarea cererii de recurs; nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată.
Av. E. I. V. solicită admiterea cererii întrucât au încetat cauzele care au dus la suspendarea cauzei.
Instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de recurentul Polodeanu G., întrucât motivul suspendării a fost lipsa părților la termenul din 25.04.2012 și fiind îndeplinite disp. art. 245 al 1 C.pr.civ repune cauza pe rol. Dă cuvântul reprezentantului prezent pentru a arăta dacă mai are înscrisuri de depus sau cereri de formulat.
Recurentul P. G. arată că nu are alte înscrisuri de depus și nu formulează cereri.
În baza probatoriului administrat instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Av. E. I., având cuvântul pentru recurent, solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii recurate, urmând să fie admisă acțiunea reclamantului.
S-a pus problema dovedirii dreptului de proprietate asupra suprafeței pentru care s-a solicitat reconstituirea. In acest scop a fost efectuată o expertiză, au fost audiați martori. Pe lângă dovada cu martori, la dosar se mai află și adresa Primăriei . rezultă că reclamantul este cunoscut ca proprietar al terenului din pct. Călboaia.
La momentul la care s-a efectuat expertiza topometrică au apărut probleme, inclusiv de natură geografică deoarece terenul nu a fost predat direct la C.A.P.. El a fost predat a G.A.S., preluat apoi de S.C. Pomicola S.A. În aceste condiții s-au efectuat lucrări care au modificat reperele inițiale și care nu mai existau la momentul efectuării expertizei.
Nu au existat date precise care să poată fi aduse la cunoștință expertului. Cu toate acestea, expertul reface o reconstituire și depune o schiță și aproximează unde ar putea fi solicitat terenul. În același timp aduce la cunoștință că pentru acest teren s-a eliberat T.P.
Solicitarea reclamantului nu a fost de anulare a acestor T.P., ci recunoaștere a dreptului de proprietate, putând fi pus în posesie și pe alt amplasament.
S-a pus și problema formulării cererii. Așa cum s-a arătat, recurentul reclamant a formulat o astfel de cerere și în anul 2005, în temeiul Legii nr. 247/2005 și ulterior a mai formulat două cereri.
Apare anumită disproporție pe titlul de proprietate eliberat, în sensul că se pune suprafața totală de 3 ha 8000 m.p., în care se include și terenul - casă și construcții, teren intravilan de aprox. 0,35 ha. Această suprafață nu trebuia inclusă în T.P. deoarece recurentul avea deja un titlu în acest sens. Astfel s-a ajuns la diminuarea suprafeței pentru care s-a solicitat reconstituirea.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii promovată de reclamantul – recurent.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare, după care, conform disp. art. 256 c.pr.civ., a trecut la deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ Judecătoria Bârlad a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Locală Pogonești de stabilire a drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și, în consecință a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta.
A respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P. G., în contradictoriu cu pârâtele C. Locală T. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor, privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,50 ha în favoarea reclamantului și emiterea unui titlu de proprietate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul nu a făcut dovada, potrivit art.129 alin.1 Cod procedură civilă și art. 6 și 11 din Legea nr. 18/1991, că terenul solicitat a aparținut, anterior colectivizării, autorului său ori lui.
Terenul în litigiu a fost identificat cu aproximație de către expertul topograf desemnat de instanță, B. I. M. și este situat în punctul toponimic ,,Călboia” (denumirea corectă a zonei fiind ,,Călălboaia”, în vechime, iar în prezent este cunoscută ca ,,L.” sau ,,La Pomicola”). Terenul a fost înscris la o gospodărie agricolă de stat (GAS), transformată ulterior în Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS). Terenul a fost administrat ulterior, de S.C. Pomicola SA Bârlad. Întreaga zonă, în care este inclus și terenul revendicat a fost pusă în posesie, fiind emise și titluri de proprietate pentru terenurile respective, inclusiv pentru cel din speță.
Din înscrisurile depuse și raportul de expertiză întocmit în cauză nu rezulta că reclamantul ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
D. declarația martorului audiat nu era suficientă pentru a determina cu certitudine dreptul reclamantului la o astfel de reconstituire, mai ales că martorul nu a precizat dacă terenul a fost proprietatea reclamantului sau doar a fost lucrat de acesta; nu se indica în mod clar amplasamentul și nu respectă condițiile impuse de art. 6 alin.13 din Legea nr. 1/2000 modificată: ,,În situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”. De asemenea, declarația martorului nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Instanța a mai reținut și că reclamantul nu a făcut dovada formulării cererii de reconstituire, conform Legii nr. 18/1991. De asemenea, nu a indicat ce terenuri i-au fost restituite până în prezent, deși instanța i-a solicitat acest lucru.
Potrivit art. 8 din Legea nr.18/1991, ,,(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
A.. 2 - De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite”.
Art. 9 din același act normativ, modificat prin Legea nr.169/1997, stabilește dreptul persoanelor care au beneficiat de reconstituire în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, de a cere ,,reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența dintre această suprafață și cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producție sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localități sau de la autori diferiți. (…).
(3) Cererea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancțiunea decăderii din termen”(s.n.- termenul a fost prelungit succesiv prin mai multe acte normative, ajungând la data de 30 iunie 2004, conform articolului unic din Legea nr. 389/2002).
(4) Cererea va cuprinde:
a) numele și prenumele persoanei solicitante și domiciliul acesteia;
b) calitatea de titular sau de moștenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi;
c) suprafața de teren care i s-a reconstituit și diferența pe care o solicită.
(5) La cerere se va anexa:
a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fișa de punere în posesie;
b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate în plus;
c) o declarație în care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localități sau de la mai mulți autori”.
De asemenea, potrivit art. 1 din Legea nr.1/2000, ,,Persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege. Dispozițiile acestei legi se aplică și în cazul restituirii construcțiilor accesorii terenurilor agricole și silvice”.
Art. 3 alin. 2 stabilește că ,,Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”.
Față de textele de lege menționate și probele administrate în cauză, instanța a constatat de asemenea, faptul că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 sau a Legii nr.1/2000.
Observând, în schimb, Hotărârea nr. 2/20.01.2006, s-a constatat că reclamantul a formulat cerere de reconstituire pentru prima oară, în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, care a adus modificări mai multor legi importante.
Reclamantul nu a făcut dovada că ar fi formulat cerere de reconstituire în baza legii nr. 18/1991 sau a Legii nr. 1/2000.
Or, Legea nr. 247/2005 a prevăzut posibilitatea pentru persoanele care formulaseră deja cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar, de a solicita diferențele de teren nerestituit ori de a obține reconstituirea dreptului, în cazul în care prima cerere nu a fost soluționată sau a fost respinsă. Aceasta rezultă din prevederile art.I pct. 3 care a modificat art.3 alin. 2 din Legea nr.1/2000, precum și pct. 40, care a modificat art.37 din legea nr. 18/1991; prevederile art. III: ,,Persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv”.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept menționate mai sus, instanța a constatat că cererea reclamantului nu era întemeiată și în consecință a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. G..
Consideră soluția atacata ca fiind nelegala si vădit netemeinica deoarece instanța de fond apreciază greșit materialul probatoriu administrat in cauza.
In speța, cererea de reconstituire s-a formulat pentru o suprafața de aproximativ 9 ha eliberându-se numai doua titluri pentru o suprafața de 2 ha si 5923 m.p., respectiv 3 ha si 8044 m.p. ,rămânând in discuție suprafața de aproximativ 2,59 ha. pentru care a fost introdusa cerere la Legea 247/2005.
Terenul a fost preluat de la CAP de GAS si mai târziu a fost administrat de . fizica a terenului a fost probată, la fel si amplasamentul chiar daca cu aproximație, condiții în care cererea a fost pe deplin dovedita fiind completata cu depozițiile martorilor pe doua din cele patru laturi. Învederează că vecinătăți figurau si doua drumuri sătești motiv pentru care depozițiile acestor martori sunt suficiente.
Arăta ca expertul identifica terenul ca fiind situat . de ADS unde nu s-a făcut punerea in posesie.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond materialul probator administrat în cauză apreciind că recurentul nu a făcut dovada că terenul solicitat a aparținut autorilor săi, așa cum pretinde prin cererea de chemare în judecată.
După cum arată și recurentul, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate acesta a formulat mai multe cereri după cum urmează: sub nr. 421/28.02.1991 cerere de reconstituire pentru terenurile cu care personal a intrat în CAP, cerere ce s-a soluționat prin emiterea titlului de proprietate nr. 401/10.10.2006 în suprafață de 3 ha, 8044 m.p. și sub nr. 1915/19.03.1991 cerere de reconstituire pentru terenurile cu care au intrat în CAP autorii săi, cerere ce s-a soluționat prin emiterea titlului de proprietate nr.80/10.10.1996 în suprafață de 2 ha, 5923 m.p. . Suprafețele pentru care au fost emise titlurile de proprietate se regăsesc și în registrele agricole ale recurentului cât și ale autorilor săi.
În data de 16.08.2005 acesta formulează o nouă cerere de reconstituire prin care solicită teren în suprafață de 0,35 ha depunând în dovedire actul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 757/06.03.1971 prin care reclamantul a cumpărat de la tatăl său suprafața de 500 m.p. intravilan.
Cererea acestuia a fost respinsă prin Hotărârea nr. 2/20.01.2006, hotărâre ce nu a fost atacată de recurent în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Față de acestea, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce formează obiectul prezentei cauze, cererile ce se află la dosarul cauzei vizând alte terenuri pentru care s-a și reconstituit dreptul de proprietate, și cea din urmă ce a fost respinsă dar neatacată hotărârea comisiei, privind un teren intravilan.
Corect a reținut instanța de judecată și faptul că declarația unui singur martor nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât nici expertul nu a identificat terenul în fizic pentru a se putea stabili astfel care sunt laturile terenului și a constata îndeplinită condiția prevăzută de lege: martorii să fie proprietari vecini sau moștenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul P. G. împotriva sentinței civile nr. 2882/01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 Septembrie 2012.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, E. G. |
Red. C.A.
Tehnored../C.A. E.G
2 ex./13.09.2012
Judecător fond. N. L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul VASLUI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 941/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
