Fond funciar. Decizia nr. 1175/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1175/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 1175/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1175/R/2012
Ședința publică de la 26 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentele – pârâte O. M. și O. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. R., din mun.G., ., ., Jud. G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant D. G., domiciliat în . și intimatele - pârâte C. L. DE S. A D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR VOINEȘTI și C. JUDEȚEANĂ V. DE S. A D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 692/13.03.2012 și a încheierilor premergătoare pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită; în data de 23.10.2012, prin fax, recurentele au comunicat cerere de repunere pe rol a cauzei și înscrisuri. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 17 octombrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 octombrie 2012.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 692/13.03.2012 Judecătoria Bârlad a respins excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.
A admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. G. în contradictoriu cu pârâtele O. M., O. D., C. locală Voinești și C. județeană V., ambele de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 848/_ din data de 16.12.1996 emis pe numele D. M..
A reconstituit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr. 848/_ din data de 16.12.1996 ce se anulează.
A obligat pe pârâta C. locală Voinești ca, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru reclamant cu privire la suprafața de teren de 2 ha situat pe raza . menționat mai sus și să o înainteze Comisiei județene în vederea emiterii titlului.
A obligat C. județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlu de proprietate pe numele reclamantului pentru suprafața de teren de 2 ha menționată mai sus, în termen de 40 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
A obligat pe pârâtele O. M. și O. D. să plătească în solidar reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 850 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
I. Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea prezentei acțiuni.
Din probele administrate în cauză - înscrisuri și declarațiile martorilor audiați - instanța a reținut că reclamantul are interesul să promoveze prezenta acțiune și implicit, are calitatea procesuală de a solicita constarea nulității titlului de proprietate emis pe numele defunctei dangă M..
Reclamantul a formulat, în calitate de moștenitor, cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991, la C. locală de fond funciar a ., înregistrată sub nr. 432 din 14.03.1991, completată printr-o altă cerere, din aceași zi, cu numărul 462, prin care a solicitat restituirea terenului ce a aprținut tatălui său, D. A.O. I., în suprafață de 2 ha, teren agricol, conform registrului agricol din anul 1959.
Acestuia nu i-a fost soluționată cererea.
În speță sunt incidente prevederile art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, privind cererea de reconstituire, art.11 privind suprafața la care este îndreptățit solicitantul și dovezile necesare, art.27 alin.1, potrivit căruia punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Astfel, potrivit art. 11, ,,(1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori.
(2^1) Terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
(4) Cererea de stabilire a dreptului de proprietate se depune și se înregistrează la primărie în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a constatat că reclamantul, ca moștenitor al fostului proprietar, care a respectat procedura de reconstituire formulând cerere în termen, pe care a și dovedit-o, are un interes legitim și serios să solicite anularea titlului de proprietate emis pe numele defunctei D. M..
II. Pe fondul cauzei.
Din situația de fapt prezentată mai sus și față de prevederile art. 8 alin. 3, ale art.11 și art.27 alin.1 din Legea nr. 18/1991, procedura de reconstituire, instanța a constatat că acțiunea reclamantului era întemeiată.
Pe lângă cele reținute la punctul I., s-a mai reținut că, potrivit precizărilor făcute în scris de comisiile de fond funciar, la nivelul comisiei . creat o eroare de fapt cu privire la moștenitorii defunctului D. I., în sensul că a fost confundat D. I. G., reclamantul, cu O. G. (înscris ca ,,D. G.” în registrul agricol din anul 1959 de la fila 31, la rubrica membrii familiei). O. G. a fost fiul lui O. M. (unicul său fiu), dintr-o relație anterioară căsătoriei cu D. I. și este tatăl pârâtelor O. M. și D..
Cu toate acestea, eroarea de fapt nu justifică emiterea titlului de proprietate pe numele defunctei D. M., a doua soție a defunctului D. I., deoarece aceasta nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu, condiție fără de care nu este posibilă reconstituirea dreptului de proprietate. Aceasta a solicitat, prin cererea cu numărul 1173 din 19.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ari, situată în satul natal Corobănești, . pe raza .> Era vorba de terenuri cu totul diferite, iar C. locală Voinești nu a fost în stare să explice de ce nu a soluționat cererea reclamantului, admițând doar cererea defunctei D. M. pentru un teren pe care nu l-a deținut în proprietate înainte de cooperativizare și nu l-a posedat niciodată, în timp ce reclamantul l-a posedat încă din anul 1991, aspect necontestat de pârâte.
Legea nr. 18/1991 are un caracter reparatoriu și nu de împroprietărire, decât cu unele excepții expres prevăzute de lege, care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Aplicând prevederile legale menționate la speță, instanța a constatat că procedura de reconstituire a dreptului de proiprietate în favoarea defunctei D. M. este nelegală, nefiind respectate prevederile legale amintite.
Potrivit art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, ,,Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
,,a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.
Conform alin. 2, nulitatea unui act de constituire/reconstituire poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Reținând că pe numele lui D. M. s-a emis titlu de proprietate pe o suprafață la care nu era îndreptățită potrivit legii, la data reconstituirii, nefiind vechiul său amplasament, încălcându-se și prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, instanța a admis cererea reclamantului.
Pârâtele au invocat faptul că certificatul de moștenitor succesiv nr. 60 din data de 23.05.2011face dovada dreptului lor de proprietate, ceea ce nu era corect. Certificatul de moștenitor nu face decât dovada calității de moștenitor, nu și a dreptului de proprietate.
Totodată, nu este întemeiată susținerea pârâtelor conform căreia pârâtele ar fi private de bunul lor, prin anularea titlului de proprietate. Acestea nu au un bun în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția CEDO, deoarece nici autoarea lor nu a avut un asemenea bun, reconstituirea fiind făcută unei persoane neîndreptățite. Cererea sa nu a fost făcută ca moștenitor al defunctului D. I., pentru terenul în litigiu, astfel că reconstituirea trebuia să se facă pentru cele 0,50 ha ce i-au aparținut, pe raza satului Corobănești. În privința acestui teren, pârâtele au o speranță legitimă, așa cum are reclamantul pentru terenul în litigiu.
Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului prin radierea numelui D. M., însă soluția este improprie, deoarece s-a reținut că titlul a fost emis pentru o persoană neîndreptățită, ceea ce atrage nulitatea totală a actului.
Prin urmare, a constatat nulitatea absolută (totală) a titlului de proprietate nr. 848/_ din data de 16.12.1996 emis pe numele D. M..
Pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul art.11, art. 54, 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 2 din Legea nr. 1/2000, instanța a dispus reconstituirea dreptului în favoarea reclamantului pentru suprafața de 2 ha teren situat pe raza ., înscris în titlul de proprietate nr. 848/_ din data de 16.12.1996 ce se anulează.
De asemenea, având în vedere timpul foarte mare care a trecut de la data formulării cererii de reconstituire și termenul în care trebuia soluționată, conform legii, instanța a stabilit termenul în care cele două comisii să-și îndeplinească obligațiile legale.
Astfel, a obligat pârâta C. locală Voinești ca, în termen de 20 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru reclamant cu privire la suprafața de teren de 2 ha situat pe raza . menționat mai sus și să o înainteze Comisiei județene în vederea emiterii titlului.
În același sens, a obligat C. județeană V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlu de proprietate pe numele reclamantului pentru suprafața de teren de 2 ha menționată mai sus, în termen de 40 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
În baza art.274, coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă, a obligat pârâtele O. M. și O. D., aflate în culpă procesuală, să plătească în solidar reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 850 lei, constând în onorariu avocațial.
Deși și cele două comisii pârâte erau în culpă, pentru nesoluționarea cererii reclamantului, conform procedurii legale, provocând acest proces, reclamantul a specificat că solicită cheltuieli de judecată doar de la cele două pârâte persoane fizice, fiind prioritar principiul disponibilității ce guvernează procedura civilă.
Împotriva acestei sentințe și a încheierilor premergătoare au formulat recurs pârâtele O. M. și O. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
I. La judecarea acestei cauze au fost încălcate principiile fundamentale ale procesului civil și, în consecință, dreptul recurentelor la un proces echitabil, drept consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a D. Omului.
1. Judecătorul fondului a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Prin cererea expres formulată la data de 28 noiembrie 2011, pârâtele au solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze pe care dintre ipotezele art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 18/1991 își întemeiază cererea, învederând faptul că acest articol reglementează șase cazuri distincte de nulitate absolută, astfel încât, „în absența acestei precizări, suntem în imposibilitate să ne formulăm apărările".
Această cerere a fost reiterată, oral, în fața instanței, iar reclamantul, prin apărător, a arătat că motivul se referă la inexistența unei cereri de reconstituire formulată de D. M., fără a fi indicat vreunul din motivele de nulitate absolută, așa cum sunt acestea enunțate în cele șase ipoteze distincte prevăzute de lege.
Abia prin hotărâre instanța a răspuns la solicitarii, reținând că au fost încălcate dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) (i) din Legea nr. 169/1997, care au și fost redate în conținutul motivării.
In această situație, a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, atât la momentul propunerii și administrării probatoriilor, cât și la momentul pronunțării pe fondul cauzei, întrucât pârâtele nu au știut niciodată că, pentru a se apăra în cauză, trebuie să facă dovada că D. M. a avut teren predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau că a moștenit acest teren.
2. De altfel, reclamantul a indicat în mod expres temeiul de drept al cererii sale, respectiv „art. 23 alin. (1) - (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, art. 5 lit. h) și i) și art. 6 lit. f) din HG nr. 890/2005.
Cu toate acestea, instanța a soluționat cererea pe fondul cauzei în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (3), ale art. 11 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 54, art. 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 2 din Legea nr. 1/2000.
Deci, instanța a ignorat toate temeiurile de drept invocate de reclamant și a pronunțat soluția în temeiul altor texte de lege, care pârâtelor - recurente le-au fost străine pe tot parcursul judecății cauzei.
Într-adevăr instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de reclamant prin cerere, însă, este inadmisibil să se considere că, în prezența cererii pârâtelor exprese de a se proceda la fixarea cadrului procesual, instanța poate să se pronunțe prin hotărâre pe cu totul alte argumente decât cele indicate în cuprinsul acțiunii.
Față de această împrejurare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.
II.Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut (plus petita), motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., pronunțându-se pe un lucru care nu s-a cerut (extra petita).
În spiritul aceleiași atitudini de profundă parțialitate, magistratul a dispus „reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului", deși nu fusese învestită cu o astfel de solicitare.
Reclamantul nu a solicitat instanței să procedeze la reconstituirea dreptului de proprietate, ci să oblige C. L. și C. Județeană să procedeze la o astfel de reconstituire, indicând în mod expres dispozițiile art. 5 lit. h) și i) din HG nr. 890/2005 (care stabilesc atribuțiile comisiei locale) și art. 6 lit. f) din HG nr. 890/2005 (care se referă la atribuțiile comisiilor județene de a valida titlurile de proprietate).
Rezultă că instanța s-a pronunțat extra petita.
In același timp, deși s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, încălcând același principiu, al disponibilității părților în procesul civil, instanța a dispus constatarea nulității absolute totale, apreciind soluția solicitată de reclamant ca „improprie".
Rezultă că instanța de fond s-a transformat în apărătorul intereselor reclamantului, trecând peste petitul cererii formulată de avocatul acestuia (ultra petita).
III.In mod greșit judecătorul a respins excepțiile prematurității, inadmisibilității și lipsa interesului în promovarea cererii de chemare în judecată.
IV. Dispunând reconstituirea dreptului în favoarea reclamantului, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărâre, instanța a ignorat nu doar cererea formulată de reclamant, ci și atribuțiile celorlalte organe cu atribuții în materia reconstituirii dreptului de proprietate (C. L. și C. Județeană).
Dispozițiile art. 5 și următoarele din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor stabilesc exclusiv în sarcina Comisiei Locale și Comisiei Județene stabilesc atribuțiile soluționării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Soluția pronunțată de instanța de fond ignoră integral aceste atribuții, instanța extinzându-și competențele peste cele stabilite de lege.
V.În același timp, temeiurile de drept reținute de instanță în motivarea hotărârii (respectiv art. 304 pct. 7 teza a IlI-a C. proc. civ.), sunt străine de natura pricinii.
Instanța a reținut că pentru finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, „în temeiul art. 54, 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 2 din Legea nr. 2/2000, va dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului".
Textele legale invocate de instanță nu permit o atare soluție.
Art. 54 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 trimite la art. 53 alin. (2) din aceeași lege, care instituie calea de atac a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene sau a refuzului autorității administrative.
Art. 58 se referă tot la calea de atac a plângerii, la fel și dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991.
In cauză, instanța nu a fost învestită cu o plângere.
VI.In ceea ce privește excepția lipsei interesului legitim în promovarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, solicită să se constate că instanța a respins-o eronat, cu motivarea că reclamantul este el însuși îndreptățit la reconstituire.
Instanta a soluționat întâi o cerere de reconstituire inexistentă, pentru ca mai apoi să rețină că reclamantul are interes legitim în cauză, inversând astfel ordinea firească a analizării condițiilor de exercițiu a acțiunii civile, precum și a fondului cauzei.
VII.Judecătorul nu-și motivează în niciun fel concluzia la care a ajuns, în sensul că D. G. ar fi îndreptățit la reconstituire, motiv de casare a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare (art. 261 pct. 5 C. proc. civ.).
Instanța nu a arătat care sunt probele care justifică o atare soluție, în condițiile în care chiar" reclamantul s-a contrazis cu privire proveniența bunului (precizând în cadrul acțiunii că D. I. a avut terenul de la tatăl său, pentru ca mai apoi, cu martori, să demonstreze că D. I. a -dobândit acest teren ca urmare a calității sale de veteran de război).
Instanța nu precizează ce se întâmplă cu drepturile pe care D. M. le-ar fi redobândit ca urmare a depunerii cererii cu nr. 1173 din 19.03.1991.
În același timp, reține, în mod eronat, că aceasta a solicitat teren pe raza comunei Corobănești, deși, în cererea depusă, numita D. M. a precizat doar că domiciliază în .> Mai mult, din conținutul cererii, rezultă că aceasta a cerut inițial reconstituirea pentru o suprafață de 5 ha, pentru ca ulterior să solicite reconstituirea pentru o suprafață de 2 ha, pe aceeași cerere apărând această mențiune.
De asemenea, nu rezultă din conținutul cererii că D. M. că și-ar fi declinat calitatea de moștenitoare a numitului D. I. (în calitate de supraviețuitoare), pentru ca instanța să considere că aceasta nu era îndreptățită la reconstituire în calitate de moștenitoare.
Din conținutul registrului agricol rezultă că D. M. era îndreptățită la reconstituire, C. Județeană emițând titlul de proprietate în temeiul art. 13 din HG nr. 890/2005 .
Dacă însă a constatat că D. M. nu este singura îndreptățită la reconstituire, comisiile trebuiau să facă aplicarea dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, fiind în sarcina acestora stabilirea calității de moștenitor al titularilor cererilor, în conformitate cu textul de lege mai sus enunțat.
VIII. In mod greșit instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a D. Omului, deși a indicat în mod expres cauzele care atestă jurisprudența anterioară a Curții Europene a D. Omului.
Apărările formulate de C. L. și C. Județeană în cauză sunt contradictorii și confuze; rezultă în mod evident că, dacă există vreun motiv de nelegalitate a titlului atacat, această împrejurare nu este imputabilă titularului cererii, respectiv lui D. M., cu atât mai puțin pârâtelor din prezenta cauză care au procedat la dezbaterea moștenirilor succesive (D. M. și O. G.), de absolută bună-credință și încrezându-se în valabilitatea titlurilor emise.
Mai mult, acestea au antrenat cheltuieli ocazionate de aceste demersuri (dezbaterea moștenirii, impozite pe acest teren, onorariul avocat în această cauză).
Din nou instanța a răsturnat prezumțiile instituite în cauzele enunțate (în sensul că anularea titlurilor emise în baza Legii fondului funciar se analizează ca o privare de proprietate ... și este permisă numai dacă este permisă de lege, reținând că „pârâtele nu au un bun în sensul dispozițiilor convenției, deoarece nici autoarea lor nu a avut teren. Această solutie este în contradictie cauzei Toșcută și alții c. României, precum și celei care se referă la culpa autorității pârâte („în cazul în care anularea titlului de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităților fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubire echitabilă sau un teren echivalent", în hotărârea dată în cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009).
Ori, cauzele enunțate tocmai la aceste împrejurări fac referire, când culpa emiterii în mod nelegal a unui titlu aparține autorităților, pârâtele fiind „beneficiare ale titlurilor anulate".
IX. In mod greșit instanța a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, constatând în același timp culpa procesuală a autorităților emitente a actului contestat.
In primul rând, solicită să se constatate că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a arătat în mod expres că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cererea de obligarea la plata cheltuielilor de judecată, formulată cu prilejul dezbaterilor pe fondul cauzei, reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, realizată peste termenul procedural în care o astfel de modificare putea fi realizată (până la prima zi de înfățișare, în conformitate cu dispozițiile art. 132 C. proc. civ.).
Această completare a acțiunii cu capătul de cerere accesoriu referitor la cheltuielile de judecată nu a fost comunicată pârâtelor, pentru ca acestea să-și poată formula apărările.
Instanța trebuia să aibă în vedere faptul că pârâtele nu aveau cum să preîntâmpine acest litigiu, pentru a fi luată în discuție culpa procesuală a acestora.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. trebuie coroborate cu dispozițiile art. 277 C. proc. civ., potrivit căruia: „dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.”
Ori, analizând felul raportului de drept dintre pârâți, instanța trebuie să constate titlul de proprietate a fost emis nelegal și că pârâtele - recurente nu poartă nicio responsabilitate cu privire la modul defectuos în care autoritățile pârâte și-au îndeplinit obligațiile și să înlăture obligația acestora de a plăti cheltuieli de judecată.
Intimatul Dagă G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată următoarele:
I.1. Recurentul apreciază că a fost încălcat principiul contradictorialități și al dreptului la apărare.
Motivul este neîntemeiat deoarece a susținut în mod constant că numita D. M. nu a fost persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate privind suprafața de 2 ha, în absența unei cereri de reconstituire, așa încât în mod corect instanța a reținut că în speță au fost încălcate disp. art. III al.1 lit. a (i) din Legea nr. 169/1997.
2. Este adevărat că a indicat temeiul de drept al cererii sale ca fiind art. 23 al.1-2 din Legea nr. 18/1991, republicată, art. III al.1 din Legea nr. 169/1997, art. 5 lit. H și I și art. 6 lit. f din H.G. nr. 890/2005.
Cu privire la acest motiv arată că pe baza probatoriului administrat și în temeiul de drept invocat, instanța ar fi ajuns la aceeași soluție corectă de admitere a acțiunii sale, de constatarea a nulității titlului.
II. Recurentele apreciază că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se pe un lucru care nu s-a cerut.
Prin cererea introductivă a solicitat și obligarea celor două comisii la întocmirea, înaintarea și respectiv emiterea T.P.
Ultimele capete de cerere echivalează cu reconstituirea dreptului său de proprietate, astfel încât nu se poate susține, cu temei, că instanța nu ar fi fost învestită cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
III. Recurentele apreciază că, în mod eronat, instanța a respins excepția prematurității, inadmisibilității și a lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, fără însă să-și argumenteze punctul de vedere.
Motivarea instanței cu privire la respingerea acestor excepții este corectă în condițiile în care, în calitate de moștenitor al defunctului D. A.O. I., a fost singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 432, în timp ce D. M., autoarea recurentelor, nu a formulat o astfel de cerere.
IV. Recurentele apreciază că dispunând reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea sa instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, însă motivul este neîntemeiat.
Instanța de judecată are competența de a verifica procedura de reconstituire în baza legii fondului funciar și de a soluționa cererile de reconstituire în temeiul art. 53-58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 raportat la prevederile art. III al.2 din Legea nr. 169/1997 și art. 1 C.pr.civ., iar soluționând cererile cu care a fost învestită nu și-a „extins competențele peste cele stabilite de lege”.
V. Temeiurile de drept reținute de către instanță nu sunt străine de natura pricinii, dispunând în mod corect reconstituirea dreptului sau, în coroborarea textelor de lege reținute.
VI. Recurentele apreciază că excepția lipsei de interes legitim în promovarea cererii a fost respinsă în mod eronat, apreciind că această a soluționat „mai întâi o cerere de reconstituire inexistentă”.
Critica este neîntemeiată, la dosarul cauzei există cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate, care însă nu a fost soluționată în mod corect de vreme ce pentru terenul în discuție fusese eliberat în mod cu totul eronat un T.P. pe numele defunctei D. M., autoarea recurentelor, persoană neîndreptățită l a o astfel de reconstituire în lipsa unei cereri de reconstituire.
VII. Recurentele apreciază că „judecătorul nu și-a motivat în nici un fel concluzia la care a ajuns, în sensul că reclamantul ar fi fost îndreptățit la o astfel de reconstituire, apreciind că în această situație ar fi un motiv de casare a sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nimic mai fals.
Pe baza probatoriului administrat, în mod corect, instanța i-a admis acțiunea reținând că „potrivit precizărilor făcute în scris de către Comisiile de fond funciar la nivelul . creat o eroare de fapt cu privire la moștenitorii defunctului D. I. în sensul că a fost confundat numele său, D. I. G., înscris ca D. Gh., în registrul agricol din anul 1959, cu O. Gh, fiul defunctei D. M., rezultat dintr-o relație anterioară căsătoriei cu D. I., O. Gh. fiind tată și respectiv soțul recurentelor.
În mod corect a apreciat instanța că această eroare „nu justifică enunțarea unui T.P. pe numele defunctei D. M., în condițiile în care aceasta nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de prorpietate. Aceasta a solicitat cu nr. 1173 din 19.01.1991, reconstituirea dreptului de proprietate, dar pentru această suprafață de teren de o,50 ha, situată în satul natal Corobonești și nicidecum pe raza satului Voinești unde sunt situate cele 2 ha teren ce constituie obiectul T.P. atacat.
VIII. T.P. nu a fost ridicat prin fraudă de la comisia locală în condițiile în care însăși comisia a recunoscut eroarea comisă sub aspectul numelui și prenumelui titularului, urmând ca aceasta să fie remediată; în condițiile în care a avut posesia continuă și neîntreruptă a terenului din 1991 și până în prezent.
IX. Recurentele apreciază că în mod greșit au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.
Critica este neîntemeiată, iar instanța în mod corect a apreciat că în speță primează principiul disponibilității părții care guve4rnează procesul civil.
Este de observat că pârâtele C. locală și respectiv C. Județeană și-au recunoscut greșeala în emiterea titlului de proprietate- conduită procesuală peste care a înțeles să treacă, în schimb pârâtele – recurente au avut în mod constant atitudine de obstrucționare și de negare în totalitate a dreptului său – poziție care rezultă și din promovarea căii de atac a recursului.
În drept a invocat disp. art. 115 C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Primele două motive de recurs cu privire la încălcarea principiului contradictorialității si a dreptului la apărare, ce se circumscriu dreptului la un proces echitabil potrivit art. 6 din CEDO, nu sunt întemeiate.
Din conținutul cererii introductive rezultă că motivul pentru care se solicită de către reclamantul D. G. constatarea nulității absolute parțiale a titlului nr. 848/_ din 16 XII 1996 eliberat pe numele titularei D. M. prin radierea numelui titularului si includerea numelui reclamantului, este faptul că D. M. a avut teren pe raza satului Corobănești si nu a satului Voinesti ( cum este prevăzut in titlu) si pentru că aceasta nu a formulat cerere de reconstituire.
În drept, pentru acest capăt de cerere, s-a invocat de către reclamant art. III alin 1 lit. a .
Faptul că prin sentință s-a reținut ca motivul de nulitate il constituie art. III alin 1 lit. a pct. i din Legea 169/1997 care prevede:,,a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri”.nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare.
Încadrarea în drept a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a fost realizată, in virtutea dreptului instanței de a califica juridic acțiunea după motivarea acesteia în fapt, potrivit art. 84 C.pr.civ.
Fată de motivele in fapt ale acțiunii recurentele au avut posibilitatea de a-si formula apărări si de a-si administra probe.
Al doilea capăt de cerere are ca obiect obligarea pârâtei C. locală Voinești să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru reclamant cu privire la suprafața de teren înscrisă în titlul contestat și înaintarea către C. județeană, precum și obligarea acesteia din urmă de a emite titlu de proprietate pe numele reclamantului pentru aceeași suprafață de teren.
Implicit din acest capăt de cerere rezultă că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru că în sens contrar nu s-ar putea obliga cele 2 pârâte să întocmească documentația si titlul de proprietate.
În consecință, în cauză nu este incident nici motivul al II-lea de recurs, pentru că prima instanță nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Faptul că reclamantul a indicat în mod expres temeiul de drept al cererii sale, respectiv „art. 23 alin. (1) - (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, art. 5 lit. h) și i) și art. 6 lit. f) din HG nr. 890/2005"iar instanța a soluționat cererea pe fondul cauzei în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (3), ale art. 11 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 54, art. 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991 și art. 2 din Legea nr. 1/2000 nu reprezintă o modificare a temeiului în drept al acțiunii.
Prima instanță a ținut cont de motivarea in fapt a acțiunii, de situația probată si a indicat articolele referitoare la necesitatea cererii (art. 8 alin3 din legea 18/1991), la proba dreptului (art. 11), la eliberarea titlului (art. 27 din legea 18/1991), la reconstituirea dreptului (art. 54, art. 58 și art. 64 din Legea nr. 18/1991). Aceste articole nu schimbă cauza cererii de chemare în judecată astfel că recurentelor nu li s-a încălcat dreptul la apărare.
Al IV-lea motiv de recurs cu privire la încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești prin faptul că prima instanță a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, deși aceasta este atribuția Comisiei locale și a Comisiei Județene este neîntemeiat.
Reclamantul a formulat 2 cereri de reconstituire la data de 14.03.1991 pentru o suprafața de 2 ha teren arabil; din conținutul unei cereri (fila 59 dosar de fond) rezultă că solicită această suprafața de la tatăl său D. AO I..
Această cerere a fost înregistrată în registrul special de cereri la poziția 462.
Întrucât prin hotărârea de validare nr. 119/4 sept. 1991 a fost validată propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 2 ha pe numele autoarei pârâtelor, respectiv a anumitei D. M., cererea reclamantului a rămas nesoluționată.
Fată de perioada de timp scursă de la data formulării cererilor de reconstituire si de omisiunea Comisiei locale de a face o propunerea legată de această cerere, pentru a asigura accesul la justiție, confirmat de art. 6 CEDO, se impune a se analiza dreptul reclamantului la reconstituire si a se dispune reconstituirea.
În același sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție in decizia nr. XX din 2007 in legătură cu aplicarea legii 10/2001; prin această decizie s-a stabilit că „ instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva deciziei de respingere prin care s-a solicitat restituirea in natură a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde notificării părții interesate”. În motivare se retine că in lipsa răspunsului unității deținătore investite cu soluționarea notificării, echivalează cu un refuz si pentru că nici o dispoziție legala nu limitează dreptul persoanei de a se adresa instanței, instanța analizează fondul dreptului la restituire.
În consecință, in mod corect prima instanță a analizat dreptul reclamantului la reconstituire.
Această cerere de reconstituire se încadrează in dispozițiile referitoare la plângere coroborat cu art. 21 alin 2 din Constituție si art. 6 din CEDO.
Fată de această motivare rezultă că si motivul al V - lea este neîntemeiat.
Al III –lea motiv de recurs cu privire la respingerea excepțiilor prematuritătii si inadmisiblitătii actiunii, prin încheierea din 17 ianuarie 2012, este neîntemeiat.
Întrucât reclamantul a formulat cerere de reconstituire in 1991 care nu a fost soluționată de Comisii si pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, se impune a se analiza dreptul acestuia.
În consecință, actiunea nu este prematură sau inadmisibilă.
Motivul de recurs cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată care nu au fost solicitate până la prima zi de înfățișare nu va fi reținut.
Din conținutul art. 274 C.pr.civ. rezultă că aceste cheltuieli se acordă la cerere, fără a se impune vreun termen in care să fie solicitate. În cauză nu se aplică dispozitiile art. 132 C.pr.civ. care reglementează posibilitatea completării actiunii până la prima zi de infătisare pentru că dispozitiile privind cheltuieli sunt cuprinse . decât cele din art. 132 C.pr.civ și pentru că art. 274 este derogatoriu de la art. 132 C.pr.civ.
În ce privește părțile care sunt în culpa procesuală si care trebuie să suporte cheltuielile, instanța de recurs nu se va pronunța fată de motivarea ulterioară.
Motivele de recurs VI—VIII și motivul de recurs cu privire la lipsa interesului reclamantului nu vor fi analizate pentru că în cauză se impune efectuarea unei expertize topometrice.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul a formulat 2 cereri de reconstituire la data de 14-03-1991 pentru o suprafata de 2 ha teren arabil; din contintul unei cereri ( fila 59 dosar de fond) rezultă că solicită această suprafața de la tatăl său D. A.O. I..
Reclamantul este fiul autorului D. I. dintr-o altă relație, cu numita D. A., potrivit actului de stare civilă ( fila 17 dosar) .
Autoarea intimatelor, respectiv D. M., a fost căsătorită cu D. I. din 1956.
D. M. a formulat o cerere de reconstituire, înregistrată la 19. 03.1991, pentru o suprafata, teren arabil de 50 ari, ce l-a avut trecut la rolul .> În urma acestei cereri a fost eliberat titlul de proprietate 848/_ din 16-XII-1996 pe numele titularei D. M. pentru suprafata de 2 ha, ce a fost reconstituită pe raza satului Voinesti, .> În cauză au fost depuse copii de pe registrul agricol: din 1950 si 1951, în care autorul D. I. figura la Voinesti cu teren in suprafața de 1,82 ha si registrul din 1951 în care O. Gh M. (viitoarea D. prin căsătoria din 1956) figura in 1951 cu suprafata de 0,68 ha pe raza comunei Corobănesti.
Registrul care a stat la baza emiterii titlului a cărui nulitate se solicită este registrul din 1959-1960 avându-l ca si cap de familie pe D. I., sotie D. M. si 2 fii D. G. ( unul este reclamatul, născut in 1941, care este numai fiul autorului D. A.O. I.) si celălalt O. G. ( născut in 1943, fiul numitei O. M.). Acest registru atestă o suprafata totală de 2,10 ha ( 2 ha teren arabil si 0,10 ha teren curti si clădiri).
În cauză se impune efectuarea unei expertize topometrice cu următoarele obiective:
- de identificat terenul din registrul din 1950 si 1951, în care autorul D. I. figura la Voinesti cu teren in suprafata de 1,82 ha si de precizat pe raza cărui .>
- dacă terenul identificat al obiectivul 1 a fost trecut si în registrele din anii următori si în registrul 1959-1960 avându-l ca si cap de familie pe D. I., sotie D. M. si 2 fii D. G. și O. G.
- de identificat terenul în suprafata de 0,68 ha cu care figura O. Gh. M. in registrul din 1951 se afla pe raza localitătii Corobănesti:
- dacă terenul identificat la pct. 3 a fost trecut in în registrul 1959-1960 avându-l ca si cap de familie pe D. I., sotie D. M. si 2 fii D. G. și O. G.
- dacă amplasamentul terenurilor din registre este cel din titlul proprietate 848/_ din 16-XII-1996 pe numele titularei D. M. pentru suprafața de 2 ha și dacă terenul din acest titlu se află pe raza satului Voinesti.
În cauză este necesar a se depune întreaga documentație a titlului nr. 1309/_ din data de 21-03-2003 eliberat pe numele D. Gh. M., despre care se sustine de C. locală Voinesti că este o altă persoană decât D. M., născută la 21 mai 1913, titulara titlului in litigiu.
Astfel se va face adresă al C. locală pentru a depune întreaga documentație, inclusiv copie de pe registrul agricol al autorului și eventual o copie de pe cartea de identitate sau de pe certificatul de naștere al numitei D. Gh. M., titulara titlului 1309/_ din data de 21.03. 2003.
In temeiul art. 312 alin 3 C.pr.civ. se va admite recursul si se va retine cauza spre rejudecare pentru efectuarea expertize topometrice si pentru solicitarea de relații.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de O. M. și O. D. împotriva sentinței civile nr. 692/2012 a Judecătoriei Bârlad pe care o casează în tot și reține cauza spre rejudecare.
Acordă termen la 21.11.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 Octombrie 2012.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
Red. I.M.P./30.10.2012
Tehnored. I.M.P./E.G.
2 ex./02.11.2012
Judecător fond. N. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 124/2012. Tribunalul VASLUI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
