Anulare act. Decizia nr. 124/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-10-2012 în dosarul nr. 124/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/A/2012
Ședința publică de la 02 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Grefier R. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel declarate de apelantul – pârât P. C. F., cu sediul în . și apelantul – intervenient C. N., cu domiciliul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu intimații – pârâți R. T., D. T. și C. T., toți cu domiciliul în .. V. și intimatul – reclamant M. P. P. P. DE PE L. J. BÂRLAD, împotriva sentinței civile nr. 721/14.03.2012, pronunțată de J. Bârlad, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2012 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 02.10.2012, dându-se decizia de față;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 721 din 14.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă cererea formulată de M. P. prin P. de pe lângă J. Bârlad, în contradictoriu cu pârâții :R. T., D. T., C. T. și P. . al Unității administrativ teritoriale a .> A fost respinsă cererea de intervenție, în nume propriu ,formulată de intervenientul C. N. N. în contradictoriu cu aceeași pârâți.
A fost admisă excepția lipsei de interes.
Au fost desființate total adeverințele: 428 și 429 din 01.02.2007 și cererea de deschidere a procedurii succesorale privind pe C. N..
A fost respinsă excepția tardivității cererii completatoare formulată de M. P. prin P. de pe lângă J. Bârlad cu privire la pârâtul P. . al unității administrativ teritoriale F..
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei F. și respinsă cererea Ministerului P. formulată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calității procesuale pasive..
A fost respinsă excepția lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a Ministerului P. invocată de pârâții R. T., D. T., C. T. și P. . legal al Unității administrativ teritoriale F..
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de P. . lipsei calității procesuale pasive Unității administrativ teritoriale F., prin primar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Având în vedere excepțiile invocate instanța a reținut:
Cu privire la interesul și calitatea procesuală activă a Ministerului P. - P. de pe lângă J. Bârlad, instanța a apreciat excepția invocată de Primăria F. ca neîntemeiată. Potrivit Deciziei nr. 2 din 17 ianuarie 2011 pronunțate de ICCJ, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție și în interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finala din Codul de procedura civila, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c^1) din Codul de procedura penala și s-a stabilit ca: Procurorul are legitimare procesuala activa de a formula acțiunea civila pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penala s-a stins în faza de urmărire penala printr-o soluție de netrimitere în judecată. Potrivit art. 330 indice 7 din codul de proc.civ. deciziile pronunțate de ICCJ în recursurile în interesul legii sunt obligatorii. Promovarea acțiunii civile de M. P. în condițiile expuse nu este o opțiune ci o prevedere specială rezultată din interpretarea art.45 al 1 cod proc civ cu art. 245.al.1 c indice 1 din codul de procedură civilă.
P. rezoluția din 15 iunie 2011 dată de procuror în dosarul penal 652/P/2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a numiților: D. T., C. T. și R. T. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din codul penal și s-a dispus neînceperea urmărire penală a acelorași învinuiți pentru fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, sustragere și distrugere de înscrisuri, abuz în serviciu. În aceeași rezoluție, la punctul 3, s-a dispus ca în cazul infracțiunii prev. de art. 245 lit. c din codul de proc civ. M. P., prin parchet, să sesizeze instanța civilă pentru desființarea adeverințelor 428 și 429 din 01.02.2007 și a cererii pentru deschiderea procedurii succesorale emise pentru C. N., toate actele fiind emise de Primăria F.. În ceea ce privește modificarea registrelor agricole de la Primăria . C. N. și C. V. s-a dispus disjungerea cercetărilor. Cu privire la excepțiile excepției lipsei de interes a Ministerului P., P. de pe lângă J. Bârlad instanța a respins excepția. Pentru aceleași considerente a respins și excepția lipsei de interes invocată de P. . unității administrativ teritoriale F. acesta a invocat prescripția dreptului de acțiune a Ministerului public. S-a reținut că decizia dată în interesul legii amintite se referă la desființarea, la cererea pe cale civilă a actelor false fie parțial fie total. Desființarea actelor ca efect al încălcării legii în momentul întocmirii unui act reprezintă apărarea unui interes general .Actul nu putea fi ratificat ci se impunea desființarea acestuia pentru a se restabili situația legală. P. urmare nu se putea pune în discuție o nulitate relativă ci una absolută imprescriptibilă. Termenul de anulare impropriu folosit nu sugera nulitatea relativă câtă vreme din considerentele deciziei se desprindea ideea desființării actelor. P. urmare excepția prescripției invocate de P. . respinsă.
S-a reținut că pârâtul este în eroare și asupra termenului de la care s-ar fi calculat trei ani dacă s-ar fi pus în discuție nulitatea relativă. În codul vechi civil ,aplicabil în cauză nu este reglementată nulitatea absolută sau relativă ci se urmărește scopul urmărit, interesul ocrotit. Inițial a fost chemat în calitate de pârâtă Primăria F.. Aceasta prin întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Potrivit art. 77 din L.215/2001 primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Potrivit art. 20 al 1 din aceeași lege comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. P. urmare ,a fost apreciată ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei F. și s-a respins cererea în contradictoriu cu această pârâtă. M. P. ca răspuns la excepție a solicitat admiterea excepției invocate și a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Primarului . al unității administrativ teritoriale. În ceea ce privește momentul solicitării introducerii în cauză a acestui pârât, P. . al unității administrativ teritoriale a solicitat că este tardivă introducerea sa în cauză .Cu privire la acest aspect instanța a apreciat că M. P. putea introduce în cauză alte persoane în calitate de pârât, cererea nu a fost discutată pe fond ci s-au invocat doar excepții ,în cauză fiind aplicabile disp.art. 134 ,135 din codul de proc.civ. Potrivit art. 60,61,62 din L. 215/2001 primarul îndeplinește funcție de autoritate publică și reprezintă unitatea administrativ teritorială în raport cu alte autorități publice,cu persoane fizice și juridice precum și în justiție . Actele supuse analizei și care urmau să se desființeze adeverințele nr.428 și 429 din 2007 ,cererea pentru deschiderea procedurii succesorale notariale în ceea ce privește succesiunea defunctului C. N., au fost întocmite de pârâții chemați în judecată și eliberat cu semnătura primarului ca autoritate și nu ca persoană fizică așa cum s-a susținut prin întâmpinare.
Instanța a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții :R. T., D. T., C. T. și P. . al Unității administrativ teritoriale . respins cererea de intervenție ca lipsită de interes, a desființat total adeverințele: 428 și 429 din 01.02.2007 și cererea de deschidere a procedurii succesorale privind pe C. N., a respins excepția tardivității cererii completatoare formulată de M. P. prin P. de pe lângă J. Bârlad, a admis excepția lipsa calității procesuale pasive a Primăriei F. și a respins cererea Ministerului P. formulată în contradictoriu cu această pârâtă, a respins excepția lipsei de interes a Ministerului P. invocată de pârâții R. T., D. T., C. T. și P. . legal al Unității administrativ teritoriale F., a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de P. . lipsei calității procesuale pasive Unității Administrativ Teritoriale F.,prin primar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtul P. C. F. și intervenientul C. N..
Intervenientul C. N. a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
1. În ceea ce privește cererea de intervenție respinsa prin sentința apelata, ca fiind formulata de o persoana ce nu are interes, a arătat apelantul că în mod nelegal instanța de judecata a admis această excepție, având in vedere ca interesul unei persoane in respectarea legii nu este o noțiune abstracta. Interesul, in sensul arătat de normele procedurale civile, poate avea si conotații morale.
Pentru a fi parte într-o procedură judiciara se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct.
Astfel, in calitate de descendent al defunctului C. N., își justifica interesul in promovarea cererii de intervenție, constatarea nulității înscrisurilor ce fac obiectul prezentei cauze si refacerea rolului autorului privindu-l in mod direct.
Prezenta cauza a fost promovata de către M. P. urmare a plângerii penale depuse de către C. N. la P. M. in luna decembrie 2007, prin care a solicitat anchetarea emiterii de înscrisuri false de către Primăria comunei F., pentru fapte săvârșite anterior demarării procedurii succesorale după defunctul C. N..
In mod cert, in calitatea sa, apelantul-intervenient are interes legal si legitim sa apere drepturile autorului sau, impunându-se ca instanța sa admită cererea de intervenție, deoarece obiectul cauzei vizează diminuarea patrimoniului acestuia, diminuare ce a operat înainte de dezbaterea succesorala. Astfel se explica si faptul ca la momentul dezbaterii succesorale imobilul nu a făcut parte din masa de partajat, defunctul nemaiavând rol, fiind desființat prin fals si trecut prin manevre ilegale, fără nici un act in rolul defunctului C. V..
Sentința civila nr. 353/2007 invocata de către instanța de fond in considerentele sentinței supuse controlului judiciar, nu are nicio legătura cu prezenta cauza. In prezenta cauza obiectul dedus judecații vizează constatarea nulității unor înscrisuri emise anterior pronunțării instanței. Faptul ca într-o alta cauza civila instanța a considerat ca apelantul-intervenient este străin pentru succesiunea autorului sau, nu influențează in nici un fel dezlegarea dosarului prezent. Aceste doua cauze tratează doua probleme juridice diferite ca situație si ca timp, probleme ce nu au o conexitate intre ele. Mai mult decât atât, instanța de fond, prin atitudinea adoptata oferă probatoriu in avantajul numitei C. N., in ipoteza in care s-ar pune problema promovării unei cai extraordinare de atac in dosarul de partaj succesoral după defunctul C. V..
Instanța de fond trebuie sa analizeze situația ab initio si nicidecum post factum, neexistând nicio legătura intre cauzele menționate.
Singurul lucru cert este faptul ca prin operațiunile ilegale întreprinse de Primăria comunei Falciu s-a produs o diminuare a patrimoniului defunctului C. N., fapt ce lezează in mod direct drepturile apelantului-intervenient.
Așadar, prin hotărârea atacata instanța de fond in mod nelegal nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 45 Cod de procedura civila, sens în care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii apelate, in sensul admiterii cererii de intervenție.
2. In ceea ce privește constatarea nulității înscrisurilor, respectiv Adeverința nr. 428, 429 din 01.02.2007 si cererea de deschidere a procedurii succesorale privind pe C. N., a arătat apelantul că C. N. a arătat ca s-a falsificat rolul tatălui sau din anul 1991 (anul decesului acestuia). Rolul persoanei decedate, C. N. pentru anul 1991 si copia actelor care au stat la baza emiterii anexelor 23 si 24 înregistrate la Primăria F. sub nr. 428/01.02.2007, copia actelor care au stat la baza Anexelor nr. 23 și 24 înregistrate la Primăria F. sub nr. 429/01.02.2007 trebuie constatate ca fiind nule, caracterul fals al acestor înscrisuri are o unica determinare si sunt la baza cercetării penale.
Rolul unei persoane se deschide si se stinge pe baza de acte. Pe cale de consecința, rolul defunctului C. N. ar fi trebuit sa existe in anul 2007 când s-au eliberat actele.
Astfel, instanța trebuia sa dispună anularea tuturor înscrisurilor neconforme cu realitatea referitoare la proprietatea defunctului C. N. la momentului decesului si cu privire la proprietatea defunctului C. V. fata de data de 01.02.2007, când s-au eliberat înscrisurile de către Primăria Falciu.
În anul 1990 C. N. figura conform rolului nr. 98 ca proprietar de construcții, la data deschiderii procedurii succesorale, respectiv data emiterii adeverinței nr. 428/2007, aceste imobile construcții nu mai apăreau in rol motivat de faptul ca acest rol s-a desființat, iar imobilele au fost trecute fără nici un act in rolul numitului C. V..
In anul 1990 numiții C. V. si C. N. figurau conform rolului nr. 97 cu un imobil construcție dobândit prin cumpărare in anul 1985. Ulterior acestui moment si pana la decesul lui C. V., 1986, nu a mai intervenit niciun act translativ de proprietate având ca parti pe numiții.
In mod nelegal, Primăria comunei F. a unit fără temei rolul defunctului C. N. cu cel al numiților C. V. si N., iar înscrisurile eliberate in baza cererilor pentru deschiderea procedurii succesorale sunt lovite de nulitate.
In urma operațiunilor ilicite numita C. N. a promovat doua acțiuni având ca obiect partaj succesoral, cauze inregistrate pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ si_ .
In cauza nr._ aceasta a solicitat împărțirea imobilului de drept al autorului apelantului-intervenient, susținând ca acesta a fost construit de către ea în anul 1937, când, făcând un calcul matematic simplu, avea vârsta de 3 ani. In acel dosar apelantul-intervenient a formulat cerere de intervenție care a fost admisa de instanța, solicitând suspendarea cauzei, deoarece bunul supus partajului nu făcea parte din masa succesorala a celui despre a cărui succesiune este vorba, adică C. V..
In cauza nr._ conform înscrisurilor false (Adeverința nr. 428/01.02.2007) depuse de către C. N. in susținerea cererii de partaj a averii succesorale a defunctului C. N., instanța a admis cererea principala si a respins cererea reconvențională a apelantului-intervenient. De reținut este faptul ca in cauza s-a efectuat expertiza tehnica judiciara, ocazie cu care s-a constatat fără echivoc ca imobilul si anexele gospodărești care nu figurau in înscrisurile emise de către Primăria Falciu existau fizic, fiind construite in anul 1937. La momentul analizării cauzei pe fond si pronunțării unei hotărâri J. M. nu a ținut cont de concluziile raportului de expertiza, apreciind ca la momentul deschiderii succesiunii C. N. nu deținea rol.
Pentru o justa soluționare a cauzei se impune ca instanța ca constate nulitatea următoarelor înscrisuri: Adeverința de rol si Cererea pentru Deschiderea Procedurii Succesorale după defunctul C. N., decedat in anul 1991, înregistrate sub nr. 428/01.02.2007 si Adeverința de rol si Cererea pentru Deschiderea Procedurii Succesorale după defunctul C. V., decedat in 1986, înregistrate sub nr. 429/01.02.2007, si obligarea instituțiilor abilitate sa emită alte înscrisuri legale care sa reglementeze raporturile afectate prin falsul întreprins.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului schimbarea in parte a hotărârii apelate, in sensul constatării nulității tuturor înscrisurilor neconforme cu realitatea referitoare la proprietatea defunctului C. N. la momentului decesului si cu privire la proprietatea defunctului C. V., fata de data de 01.02.2007, când s-au eliberat înscrisurile de către Primăria Falciu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 si urm C.proc.civ.
Apelantul P. ., a criticat sentința primei instanțe pentru următoarele motive.
1. Sentința pronunțata de J. Bârlad nu este motivata, ceea ce atrage nulitatea acestei hotărâri.
Instanța de fond a motivat sumar soluția privind excepțiile invocate si, deși s-a pronunțat pe fondul cauzei, nu a motivat sub nicio forma admiterea in fond a acțiunii.
2. Deși a fost invocata excepția nulității acțiunii, întrucât aceasta nu a fost motivata in fapt si in drept, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la acest lucru.
Astfel, cererea de chemare in judecata nu este motivata in fapt si in drept, menționarea textului de lege in baza căruia P. are dreptul sa formuleze cererea de chemare in judecata nu echivalează cu motivarea în fapt și în drept a cererii conform dispozițiilor art. 112 din Codul de procedura civila.
F. de primarul comunei Falciu, M. N. nu s-au întreprins cercetări in faza urmăririi penale situație in care acesta nici nu a luat cunoștința de eventualele motive invocate in alte condiții decât cele prevăzute de art. 112 din Codul de procedura civila.
Potrivit art. 133 alin. (1) Cod procedura civila, „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde (...) obiectul ei (...), va fi declarată nulă".
3. Instanța in mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, având in vedere că modalitatea in care a fost solicitata anularea conduce la concluzia ca este vorba despre o nulitate relativa.
Termenul de prescripție de 3 ani se calculează de la momentul la care au fost emise înscrisurile a căror nulitate se solicita, sau de la momentul la care s-a cunoscut ca ar exista.
Deși nu s-a indicat despre ce fel de nulitate este vorba, instanța de fond apreciază ca „ Nu se pune in discuție o nulitate relativa si una absoluta imprescriptibila. Termenul de anulare impropriu folosit nu sugerează nulitatea relativa câtă vreme din considerentele deciziei se desprinde ideea desființării actelor. P. urmare excepția prescripției invocate de P. comunei Falciu se va respinge. "
Daca se analizează conținutul Deciziei nr. 2 a I.C.C.J. din 17.01.2011, se poate observa ca instanța suprema a stabilit că procurorul are legitimare procesuala activa de a formula acțiunea civila pentru desființarea, in tot sau in parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penala s-a stins in faza de urmărire penala printr-o soluție de netrimitere in judecata."
Este evident ca aprecierea instanței de fond este eronata atunci când afirma ca nu poate fi vorba decât despre o nulitate absoluta.
Nu s-a indicat despre ce fel de nulitate este vorba, iar prin decizia curții supreme se face referire atât la situații in care anumite acte s-ar putea desființa in tot sau in parte.
Instanța de fond nu se putea substitui voinței părții care avea datoria de a-si preciza acțiunea.
4. Instanța de fond a respins in mod greșit excepția tardivității introducerii în cauza a Primarului comunei Falciu.
P. comunei Falciu nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza deoarece nu a fost chemat in judecata in condițiile legii, iar introducerea sa in cauza s-a făcut tardiv, cu încălcarea dispozițiilor art. 132 si 57 din Codul de procedura civila.
Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Civila si de proprietate intelectuala, a statuat prin Decizia 7937 din 11 decembrie 2008, ca „Cererea de extindere a acțiunii prin chemarea in judecata a beneficiarilor dispoziției atacate trebuie formulata in termenul legal imperativ de decădere, respectiv pana la prima zi de înfățișare. Extinderea de acțiune trebuie sa fie una expresa și să includă obligatoriu si consimțământul pârâtului sau paraților. Cum parații s-au opus extinderii de acțiune, invocând tardivitatea cererii, in mod legal instanța a constatat ca reclamanta este decăzuta din dreptul de a modifica cadrul procesual prin extindere de acțiune".
Mai mult, conform art. 57 alin. (1) din Codul de procedura civila:"Oricare din părți poate sa cheme in judecata o alta persoana care ar putea sa pretindă aceleași drepturi ca si reclamantul".
P. comunei Falciu nu poate pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul care in cauza de fata este P..
5. Instanța de fond, în mod greșit, a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a Ministerului P. prin P. de pe lângă J. Bârlad.
P. nu are calitate procesuala activa in prezenta cauza, deoarece nu are interes sa formuleze o astfel de acțiune.
Conform art. 45 al (1) din Codul de procedura civila:
"M. P. poate porni acțiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apărarea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție si ale dispăruților, precum si in alte cazuri prevăzute expres de lege."
Este evident ca in prezenta cauza P. nu apară interesul minorilor sau al persoanelor puse sub interdicție. Acțiunea formulata nu se încadrează nici in cazurile expres prevăzute de lege cu atât mai mult cu cat aceste cazuri nu au fost indicate in cererea adresata instanței pentru a fi cunoscute de instanța si părțile parate.
6. Nu exista nici un interes pentru formularea acțiunii in anulare a actelor invocate deoarece, pe de o parte, aceste acte nu au nici o relevanță în stabilirea dreptului de proprietate, neavând valoarea unui titlu de proprietate, iar pe de alta parte, înscrierea datelor in registrul agricol s-a realizat conform legii ca urmare a declarațiilor făcute pe propria răspundere de către pretinșii proprietari.
La data efectuării mențiunilor in registrul agricol, erau aplicabile dispozițiile Ordonanței nr. 1/1992 si normele tehnice privind completarea si centralizarea registrului agricol, potrivit cărora:
"In scopul asigurării unei evidențe unitare cu privire la starea terenurilor pe categorii de folosința, dezvoltarea agriculturii gospodăriilor populației si buna utilizare a resurselor locale, consiliile locale comunale, orășenești, municipale si ale sectoarelor municipiului București vor organiza întocmirea și ținerea la zi a registrului agricol potrivit prevederilor prezentei ordonanțe."
Potrivit art. 7 din același act normativ înscrierea datelor in registrul agricol se va face pe baza declarației date, sub semnătura proprie, de capul gospodăriei sau, in lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodăriei, prin vizitarea gospodăriilor, sau la sediul consiliilor locale comunale, orășenești, municipale sau ale sectoarelor municipiului București in a căror raza teritoriala își are domiciliul capul gospodăriei."
În condițiile in care înscrierea datelor din registrul agricol s-a realizat in baza declarației date de capul gospodăriei, făcuta la sediul consiliului local nu mai era necesara nici o verificare.
Înscrierea in evidentele registrului agricol nu a constituit motivul pentru care C. N. a fost declarat străin de succesiunea tatălui sau.
Dreptul de proprietate poate fi demonstrat cu toate mijloacele de proba admise de lege care urmau sa fie coroborate de către instanța de judecata numai in condițiile in care acesta ar fi demonstrat ca are un interes ca urmare a acceptării in termenul si condițiile legale a succesiunii tatălui sau.
Aceasta cu atât mai mult cu cat transmiterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor nu se realizează obligatoriu in forma autentica.
Nu s-a arătat de către parchet care este interesul ocrotit, prin introducerea acestei acțiuni, in condițiile in care, din probatoriul administrat rezulta ca numitul C. N. este considerat prin sentința judecătoreasca de partaj străin de succesiune prin neacceptarea acestuia in termenul prevăzut de lege.
In mod surprinzător, numitul C. N., prin reprezentant, face afirmația, prin concluziile la fond, ca se urmărește protejarea unui „interes moral”.
P. nu a susținut nici măcar acest punct de vedere, situație in care nu s-a cunoscut nici de către instanța de fond si nici de apelant care este interesul ocrotit de parchet, prin acțiunea formulata.
7. Deși instanța de fond a ignorat acest aspect, acțiunea in anulare nu a fost dovedita. Conform dispozițiilor art. 1169 din Codu 1 civil aplicabil la data formulării acțiunii, cel ce face o afirmație in fata instanței trebuie sa o dovedească.
Deși instanța de fond respinge excepțiile invocate de P. comunei F., prin întâmpinare, nu expune si o analiza a fondului cauzei, astfel încât sa se observe argumentul care a stat la baza admiterii acțiunii.
Nu s-a acordat cuvântul la probe in vederea susținerii apărărilor care s-au făcut, instanța procedând doar la unirea excepțiilor cu fondul si la acordarea cuvântului in susținerea poziției fiecărei dintre părți.
Reclamanta nu a formulat niciun probatoriu si nu s-a administrat nicio proba in faza de judecata. Simpla solicitare de anulare a unor documente fără o motivare a acestei cereri si fără probarea acestor motive nu poate fi admisa. Aceasta cu atât mai mult cu cât primarul comunei nu a participat la cercetarea penala.
In acest sens, prin Decizia comerciala nr. 362/19.02.2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comerciala s-a stabilit: "Administrarea probelor este legata de realizarea principiului fundamental al aflării adevărului. A impune paraților sa-si probeze nevinovăția este contrara prezumției de nevinovăție. (CEDO-Sectia IV, Hotărârea Puig Panella c. Spania-25 aprilie 2006,1483/02).
Prezumția de nevinovăție interzice inversarea sarcinii probei, indiferent daca este vorba de o procedura de fond ori una accesorie.".
8. Deși instanța a constatat lipsa de interes a intervenientului si nu a stabilit ca acesta ar avea o alta calitate procesuala, a menținut pe citativ pe numitul C. N., i-a dat voie sa facă apărări si să pună concluzii in fond.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea Sentinței civile nr. 721/2012 din 14.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, si rejudecând cauza, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate.
Față de apelul declarat de intervenientul C. N., P. . la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia. Sa- arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a intervenientului C. N., arătând că interesul său este justificat de calitatea de moștenitor al defunctului C. N..
Ori, apelantul C. N. nu are calitate de moștenitor al defunctului C. N., având in vedere faptul ca apelantul este străin de moștenirea celui din urma, fapt constatat prin Sentința civila nr. 353 din 1 octombrie 2007, pronunțata de J. M., rămasa definitiva si irevocabila, prin care s-a dezbătut moștenirea rămasa de pe urma defunctului C. N..
Fiind străin de succesiunea tatălui sau, numitul C. N., nu poate avea nici un drept nici măcar eventual, asupra corpurilor de clădire si terenului aferent, înscrise in rolul agricol al numitului C. V. si C. N..
Cercetările efectuate de M. P. prin P. de pe lângă J. M. nu privesc înscrisuri care sa-i confere calitate de moștenitor apelantului C. N..
Acesta nu are un interes născut si actual, caracteristici esențiale pentru existenta unui interes in cauza. D. urmare, acesta nu va suferi niciun prejudiciu material sau moral, indiferent de soarta prezentului litigiu.
Numai in condițiile in care printr-o alta hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-ar stabili ca acesta are calitate de moștenitor al părintelui sau ar putea fi vorba de un interes născut si actual.
Apelantul nu are un interes legitim; interesul numitului C. N., vine in contradicție cu legea care stabilește condițiile in care o persoana poate accepta succesiunea unei persoane decedate precum si drepturile care se cuvin celor care au respectat legea.
Susținerea pur teoretica a faptului ca, in mod greșit, s-a înscris in rolul soților C. dreptul de proprietate asupra unui corp de clădire si a unei suprafețe de teren din proprietatea tatălui sau, fără a justifica un interes recunoscut de lege la momentul judecării cererii, nu poate duce la investirea corecta a instanței cu soluționarea unei astfel de cereri.
De asemenea, interesul apelantului C. N. nu este personal, nu vizează in mod direct persoana sa.
Nu poate fi primita afirmația apelantului prin care arata ca sentința civila prin care s-a constatat ca apelantul nu are calitate de moștenitor fata de masa succesorala a defunctului C. N., nu ar avea legătura cu prezenta cauza.
Ori, tocmai aceasta sentința subliniază lipsa de interes in promovarea unei cereri de intervenție in interes propriu a apelantului.
Finalitatea prezentei cauze nu va influenta in niciun fel pe apelant, neputând fi vorba despre o lezare a drepturilor acestuia.
2. Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv de apel, formulat de apelantul C. N..
Rezoluția parchetului, care sta la baza investirii instanței civile cu soluționarea prezentei cauze, a vizat doar „Adeverințele nr. 428 si 429 din 2007, cererea pentru deschiderea procedurii succesorale notariale in ceea ce privește succesiunea defunctului C. N.."
Având in vedere faptul ca apelantul C. N. nu are nicio calitate in prezenta cauza, nu poate fi primita cererea acestuia prin care solicita constatarea nulității tuturor înscrisurilor enumerate de acesta in apelul formulat.
Instanța de judecata nu a fost investita cu o astfel de cerere, astfel încât instanța de apel nu se poate pronunța cu privire la aceasta constatare a nulității înscrisurilor arătate.
Deși apelantul, in motivarea primului motiv de apel, arata ca litigiul care a avut ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului C. N. nu are legătura cu prezenta cauza, cel de-al doilea motiv face trimitere la aceasta cauza.
În fața instanței de apel nu au fost administrate probe noi.
Ambii apelanți au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, tribunalul va reține că apelurile sunt întemeiate, față de următoarele considerente.
Va reține instanța, în primul rând, că deși s-a invocat nulitatea hotărârii pentru nemotivare, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului (apelantul P. . greșita admitere a excepției lipsei de interes a intervenientului (apelantul intervenient C. N.), nici unul din cei doi apelanți și nici intimații nu au solicitat, prin cererea de apel sau prin întâmpinare, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.
În ceea ce privește criticile de la pct. 1 din motivele de apel formulate de apelantul intimat P. . instanța că într-adevăr sentința primei instanțe a fost sumar motivată în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere cu care a fost investită, respectiv anularea adeverințelor nr. 428 și 429 din 01.02.2007 și a cererii de deschidere a procedurii succesorale privind pe C. N.
Această deficiență va putea fi suplinită însă prin considerentele prezentei decizii, în condițiile în care, după cum s-a arătat mai sus, nici una dintre părți nu a cerut expres trimiterea cauzei la rejudecare pentru acest motiv.
Va reține astfel tribunalul că, așa cum s-a reținut în cuprinsul rezoluției nr. 652/P/2010 din 15.06.2011, în dosarele de urmărire penală nr. 20/P/2008 și 652/P/2010, apelantul C. Nicua depus două plângeri și numeroase memorii prin care sesiza următoarele fapte (altele decât cele cu privire la care s-a pronunțat procurorul în dosarul nr. 20/P/2008):
- C. L. s-a prezentat la Primăria . solicitat eliberarea anexei privind dezbaterea succesiunii atât pentru C. N. cât și pentru C. V., declarând date eronate, care o favorizau în fața instanței de judecată;
- rolul lui C. Necuali a dispărut din evidențele Primăriei . 1991, iar bunurile acestuia au apărut înscrise fără acte de proprietate, în fals, pe rolul lui C. N., respectiv terenul a apărut în anul 1995 – referitor la acest aspect apelantul a reclamant pe C. T. și R. T. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C.pen.;
- adeverința de rol nr. 429/01.02.2007, pe numele C. V. și C. N., este falsă, fiind trecute pe ea suprafețele de 210 mp construcții locuință și 24 mp construcții anexe gospodărești;
- anexa privind deschiderea procedurii succesorale după soțul lui C. N., respectiv C. V. a fost eliberată fără ca aceștia să aibă titlu de proprietate sau alt act doveditor al proprietății, în afară de actul din 1985 pentru un corp clădire;
- adeverința de rol 428/01.02.2007, ca și cererea pentru deschiderea procedurii succesorale după C. N. sunt eliberate în fals de salariații Primăriei F., la solicitarea numitei C. L.;
- semnătura de pe rolul lui C. N. este aceeași cu cea de pe rolul lui C. V. încă din anul 1970, fiind făcută în fals de C. N.;
- C. C. a depus mărturie mincinoasă în favoarea numitei C. N..
P. Rezoluția nr. 652/P/2010 din 15.06.2011 a Parchetului de pe lângă J. M. s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. d și art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. d,g și art. 38, art. 45 alin. 1 C.pr.pen.:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților R. T., D. T. și C. T. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C.pen.;
- neînceperea urmăririi penale față de C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, complicitate și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute de art. 288, art. 290, art. 291 și art. 25, 26 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., față de C. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate și instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 25, 26 C.pen. raportat la art. 288 C.pen.; față de D. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 246, art. 288, art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.; față de R. T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 246, art. 288, art. 242 și art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., față de C. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale, sustragere sau distrugere de înscrisuri și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 246, art. 288, art. 242 și art. 290 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., față de C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.pen.; față de S. G. pentru săvărșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C.pen și față de Bahrim A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C.pen.
- disjungerea cercetărilor, urmând ca lucrătorii IPJ V. – Serviciul de Investigare a Fraudelor să continue verificările pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanei care a efectuat modificările în registrele agricole al . numiților C. N. și C. V..
De asemenea, s-au dispus măsuri cu privire la celelalte situații prevăzute de art. 245 lit. c ind. 1 C.pr.pen., anume sesizarea Judecătoriei M. în vederea anulării adeverințelor nr. 428 și 429 din 01.02.2007 și a cererii pentru deschiderea procedurii succesorale după numitul C. N., toate aceste acte fiind emise de Primăria .> Referitor la actele a căror anulare s-a solicitat de către P. de pe lângă J. M., va reține instanța că potrivit adeverinței nr. 428/01.02.2007 eliberată de Primăria . adeverit că C. N. din satul Rizești, ., figurează cu suprafața arabilă totală extravilan 4,90 ha, vie intravilan 1368 mp, teren arabil intravilan fără construcție 894 mp, registrul agricol vol I, poz. 98.
P. cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 428/01.02.2007 eliberată de Primăria . C. N. s-a menționat că au calitate de moștenitori ai acestuia C. N. și C. N.; cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorală, s-au menționat printre bunurile rămase: terenuri - suprafața de 2262 mp teren, din care 894 mp teren arabil, 1368 mp vii, iar bunuri mobile titlul de proprietate nr. 1980/_ din 17.10.1996 suprafața totală extravilan 4,90 ha teren conform Legii nr. 18/1991.
S-a consemnat în cuprinsul cererii, pe verso, că datele au fost furnizate de C. L..
P. adeverința nr. 429 din 01.02.2007 eliberată de Primăria .. V., s-a adeverit că fam. C. V. și C. N. figurează cu casa de locuit în suprafață construită 210 mp, anul dării în folosință 1937, gospodărie anexă 24 mp, teren aferent construcției de 250 mp, registrul agricol vol. I, poz. 98.
În ceea ce privește cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 429/01.02.2007 eliberată de Primăria . C. V. (a cărei anulare a fost solicitată de apelantul intervenient prin cererea de intervenție, nu și de către intimatul reclamant MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă J. M.), va reține tribunalul că în cuprinsul acesteia s-au menționat ca moștenitori ai defunctului C. V., numitele C. N., C. L. și C. D. C., iar ca bunuri rămase au fost menționate, la terenuri – suprafața de 250 mp teren de construcții, iar la construcții: una casă de locuit compusă din trei camere, două holuri, acoperită cu tablă, și una casă de locuit compusă din trei camere, cămară, acoperită cu azbociment, iar gospodăria anexă acoperită cu stuf.
În ceea ce privește conformitatea cu realitatea a datelor cuprinse în cele două adeverințe nr. nr. 428 și nr. 429 din 01.02.2007, va reține tribunalul că aceasta trebuie stabilită prin comparare cu mențiunile din registrele agricole, vol. I, poz. 98, în condițiile în care s-a menționat expres că datele înscrise în cuprinsul acestora rezultă din aceste registre.
Cu privire la acest aspect, așa cum s-a reținut în rezoluția nr. 652/P/2010, în registrele agricole din anii 2006 și 2007, la poziția 97 figurează C. N., C. L. și C. N. cu o suprafață totală de 5,15 ha teren, 210 mp construcții dați în folosință în anul 1900 și 24 mp alte construcții, respectiv 8 mp grajduri și 16 mp magazii, hambare pentru cereale. În ambele registre la rubrica unde este notat numele lui C. N. este menționată suprafața de 5,15 ha.
În același timp, nu poate fi ignorat faptul că prin titlul de proprietate nr. 1980/_ din 17.10.2006 s-a reconstituit dreptul de proprietate defunctului C. N. asupra suprafeței de 5 ha și 1512 mp pe raza satului Rînzești, . 4,90 ha teren extravilan și 2512 mp teren intravilan, din care 1368 mp vii și 1144 mp curți construcții.
Ori, totalul suprafețelor menționate în cuprinsul adeverinței nr. 428/01.02.2007 este de 5 ha și 1262 mp (4,90 mp teren extravilan, 1368 mp vii și 894 mp teren arabil intravilan fără construcții), diferită așadar de suprafața totală de 5,15 ha teren menționată în registrul agricol și cu 250 mp mai mică decât suprafața de 5,1512 mp din titlul de proprietate nr. 1980/_ din 17.10.2006 eliberat pe numele defunctului C. N..
Aceleași suprafețe (4,90 mp teren extravilan, 1368 mp vii și 894 mp teren arabil) au fost menționate și în cuprinsul cererii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 428/01.02.2007 pentru defunctul C. N., astfel că, prin prisma acestor considerente, va aprecia tribunalul că ambele înscrisuri, adeverința și respectiv cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 428/01.02.2007, conțin mențiuni care nu corespund realității, anume celor consemnate în registrul agricol și respectiv în titlul de proprietate 1980/_ din 17.10.2006.
În ceea ce privește conținutul adeverinței nr. 429/01.02.2007, va aprecia tribunalul că trebuie avut în vedere și faptul că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2586 din 23.09.1985, defunctul Constandachi N. și soția acestuia, Constandachi S., au vândut soților C. V. și C. N. locuința compusă din patru camere, construită din vălătuci și acoperită cu stuf, situată în com. F., . vecinătăți: nord – A. A.; sud – drum; est – C. V. iar la vest - T. C., construită în anul 1937.
În cuprinsul aceluiași contract s-a menționat că terenul aferent locuinței vândute în suprafață de 250 mp trece în proprietatea statului, conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, urmând ca cumpărătorilor să li se atribuie terenul necesar, în condițiile art. 17 din Legea nr. 58/1974 li Legea nr. 4/1973.
Însă, în cuprinsul adeverinței nr. 429/01.02.2007, se face referire atât la suprafața construită de 210 mp, anul dării în folosință 1937, care este menționată în registrul agricol, dar și la suprafața de 250 mp teren aferent construcției (care corespunde celor menționate în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr. 2586 din 23.09.1985), dar care nu se regăsește menționată în registrul agricol.
Ori, în condițiile în care respectiva adeverință ar trebui să constate doar cele menționate în cuprinsul registrului care a fost consultat anterior eliberării, va reține tribunalul că nici mențiunile cuprinse în adeverința de proprietate nr. 429/01.02.2007 nu corespund realității.
P. prisma acestor considerente, va reține așadar tribunalul că în mod corect a admis prima instanță acțiunea civilă formulată de intimatul reclamant și a dispus anularea adeverințelor nr. adeverințelor nr. 428 și 429 din 01.02.2007 și a cererii de deschidere a procedurii succesorale privind pe C. N. nr. 428/01.02.2007. În consecință, nici criticile de la pct. 7 din apelul declarat de P. . întemeiate, în condițiile în care situația de fapt arătată mai sus rezultă din analiza înscrisurilor depuse la dosar în fața primei instanțe.
Referitor la criticile de la pct. 3 din apelul Primarului . instanța că în mod corect a dispus prima instanță respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de acesta. Astfel, dincolo de diferențele existente între noțiunile de anulare și respectiv constatare nulitate, este incontestabil faptul că, în prezenta cauză, ne aflăm în prezenta unei nulități absolute, în condițiile în care normele care au fost încălcate la întocmirea actelor sunt norme imperative, de ordine publică, care ocrotesc un interes general, referitoare la încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecințe juridice, în autenticitatea sau veridicitatea acestor înscrisuri, în adevărul pe care trebuie să îl exprime.
În același sens, dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C.pr.pen. fac referire la desființarea, nu anularea unui înscris, și, contrar susținerilor apelantului pârât, precizarea privind desființarea totală sau parțială prezintă importanță în ceea ce privește întinderea efectelor nulității, nu caracterul normelor încălcate.
Ori, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, de oricine are interes, acțiunile în declararea nulității absolute fiind imprescriptibile (art. 2 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile prin prisma dispozițiilor art. 201 din Legea nr. 71/2011).
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii în cauză a Primarului . pct. 4 din motivele de apel, va reține tribunalul că într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ., modificarea cererii de chemare în judecată se poate face până la prima zi de înfățișare.
În același timp însă, aceste dispoziții nu au caracter de ordine publică, astfel încât și după prima zi de înfățișare reclamantul își va putea modifica cererea de chemare în judecată, cu condiția ca pârâtul să nu se opună.
În prezenta cauză, este adevărat că modificarea cererii de chemare în judecată să făcut la termenul din data de 18.01.2012, după prima zi de înfățișare, când reprezentantul intimatului reclamant, având cuvântul cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei F., a solicitat admiterea acestei excepții și introducerea în cauză a Primarului .> La același termen de judecată, a fost prezent și pârâtul Primăria F., prin apărător ales, și nici acesta, nici procuristului apelantului intervenient, nu au declarat că înțeleg să se opună modificării cererii de chemare în judecată la acest moment.
De altfel, numai părțile inițiale ar avea interes să se opună modificării cererii de chemare în judecată ulterior primei zile de înfățișare, nu și pârâtul introdus în cauză în urma modificării cererii de chemare în judecată, deoarece acestea sunt vătămate prin extinderea cadrului procesual și prelungirea duratei de soluționare a cauzei.
În consecință, în mod corect a fost respinsă și excepția tardivității cererii completatoare formulate de intimatul reclamant.
Referitor la criticile de la pct. 5 din motivele de apel, va reține tribunalul că în mod corect a respins prima instanță și excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului P..
Astfel, prin Decizia nr. 2/2011 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, s-a stabilit că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, potrivit art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, M. P. poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Din interpretarea acestui text rezultă că art. 45 alin. 1 din codul de procedură civilă consacră două ipoteze distincte pentru legitimarea procesuală activă a procurorului în procesul civil: atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților și, respectiv, atunci când dispoziții din alte legi prevăd expres o astfel de legitimare.
Ori, reglementarea conținută de lit. c1) a art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală reprezintă "un caz expres prevăzut de lege", în înțelesul prevederilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a formula acțiune civilă, care este distinct de cazurile prevăzute în teza inițială a acestui articol, în care o astfel de legitimare este recunoscută procurorului ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
P. prisma acestor considerente, nici criticile de la pct. 6 din motivele de apel nu sunt întemeiate. Legitimarea procesuală activă a Ministerului P. în promovarea acțiunii pentru desființarea actelor false reprezintă tocmai o manifestare a rolului care îi este conferit acestuia atât de dispozițiile constituționale, cât de cele ale legii privind organizarea judecătorească.
Astfel, potrivit art. 131 alin. 1 din Constituția României și ale art. 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, în activitatea judiciară, M. P. reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
În consecință, acțiunea privind anularea unui înscris promovată de M. P. în exercitarea atribuțiilor conferite de art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 C.pr.pen. vizează tocmai interesele generale ale societății și apărarea ordinii de drept, având ca scop restabilirea situației anterioare săvârșirii unei infracțiuni, în situația în care se dispune o soluție de netrimitere în judecată.
Susținerile apelantului pârât referitoare la valoarea probatorie a înscrisurilor cu privire la dreptul de proprietate, ar putea prezenta relevanță doar sub aspectul producerii de consecințe juridice a actelor despre care se susține că sunt false, și implicit al întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub semnătură și fals în declarații, nu și în ceea ce privește interesul Ministerului P. de a solicita desființarea actelor rezultate în urma săvârșirii unor asemenea infracțiuni.
Este adevărat că, așa cum a arătat apelantul, înscrierea datelor în registrul agricol s-a realizat, conform legii, ca urmare a declarațiilor făcute pe propria răspundere de către pretinșii proprietari.
Aceste aspecte nu prezintă însă relevanță în prezenta cauză, în care s-a solicitat anularea unor înscrisuri – adeverințe și cerere pentru deschiderea procedurii succesorale – tocmai datorită faptului că acestea nu corespund cu mențiunile existente în registrul agricol, iar prin rezoluția nr. 652/P/2010 din 15.06.2011 a Parchetului de pe lângă J. M. s-a dispus disjungerea cercetările pentru a se continua verificările în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanei care a efectuat modificări la registrele agricole ale numiților C. N. și C. V..
Nici criticile de la pct. 8 din motivele de apel nu sunt întemeiate. Astfel, prima instanță, prin încheierea din data de 14.12.2011, a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de apelantul intervenient C. N. în ceea ce privește pe defunctul C. N. și a adeverințelor solicitate a fi anulate de M. P..
În consecință, citarea în cauză a apelantului intervenient la termenele de judecată ulterioare s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 52 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește criticile de la pct. 2 din motivele de apel referitoare la excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de apelantul pârât P. . tribunalul că, într-adevăr, prin sentința apelată prima instanță a omis să se pronunțe asupra acesteia, deși a fost invocată la termenul din data de 07.03.2012
În consecință, va aprecia tribunalul că se impune analizarea acestei excepții, sens în care va aprecia că aceasta este neîntemeiată, față de următoarele considerente.
Astfel, cererea a fost motivată în fapt, în condițiile în care în cuprinsul adresei de sesizare a instanței s-au arătat motivele pentru care s-a aprecia că cele trei înscrisuri nu corespund realității, conform situației de fapt expuse pe larg în cuprinsul rezoluției nr. 652/P/2010, unde a fost comparat conținutul acestora cu cel al registrelor agricole ale lui C. N., C. V. și respectiv C. N., C. L. și C. N. și respectiv cu actele de proprietate ale părților.
Cererea a fost motivată și în drept, invocându-se de către intimatul reclamant dispozițiile art. 45, 82, 112 C.pr.civ. și art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1, art. 249 C.pr.pen. De asemenea, este indicată și pretenția concretă dedusă judecății, intimatul reclamant solicitând expres anularea adeverințelor nr. 428/01.02.2007, nr. 429/01.02.2007 și a cererii pentru deschiderea procedurii succesorale după numitul C. N., astfel că nici susținerea referitoare le neindicarea obiectului cererii de chemare în judecată nu este întemeiată.
Eventuala indicare greșită a textelor de lege, invocată de către apelantul pârât, nu poate fi reținută prin prisma dispozițiilor art. 84 C.pr.civ.
În ceea ce privește apelul declarat de apelantul intervenient C. N., va reține tribunalul că primul motiv de apel referitor la admiterea excepției lipsei de interes este întemeiat.
Referitor la soluționarea acestei excepții, prima instanță a pronunțat două soluții contradictorii.
Astfel, inițial, prin încheierea din data de 14.12.2011, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de apelantul intervenient C. N. în ceea ce privește pe defunctul C. N. și a adeverințelor solicitate a fi anulate de M. P. și a respins ca lipsită de interes cererea de intervenție în interes propriu în ceea ce îl privește pe defunctul C. V..
Deși această încheiere avea caracter interlocutoriu, prin încheierea din data de 15.02.2012 instanța a revenit, doar în ceea ce privește excepția lipsei de interes, în sensul că a admis excepția lipsei de interes a intervenientului în interes propriu C. N..
În consecință, tribunalul va analiza și se va pronunța cu privire la excepția invocată, reținând că aceasta nu este întemeiată. Astfel, în calitate de persoană vătămată prin emiterea unor înscrisuri care nu erau conforme cu realitatea, apelantul intervenient a sesizat organele de urmărire penală în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate de falsificarea acestora.
În condițiile în care, precum în prezenta cauză, urmărirea penală s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată, apelantul intervenient avea interes să intervină în cauză pentru a solicita, la rândul său, anularea tuturor acelor în legătură cu care el a formulat plângere penală, atât cele menționate în rezoluția nr. 652/P/2010 - adeverințele nr. 428, nr. 429 din 01.02.2007 și cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 428/01.02.2007 pentru defunctul C. N., cât și a celor în legătură cu care, deși a fost sesizat, procurorul a apreciat că nu conțin date care nu sunt conforme cu realitatea.
Susținând că actele respective sunt false și au fost depuse într-un dosar în care apelantul intervenient a figurat ca parte, acesta justifica un interes pentru a solicita anularea acestora.
Este adevărat că, prin sentința civilă nr. 353/01.10.2007 a Judecătoriei M., definitivă prin decizia civilă nr. 742/R/20.05.2008 a Tribunalului V., prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului C. N., s-a constatat că apelantul intervenient C. N. este străin de moștenire, prin neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de art. 700 C.civ.
Această împrejurare nu este însă de natură a justifica lipsa de interes în cauză a apelantului intervenient, în condițiile în care relevanța actelor pretins false asupra soluției date în cauza respectivă nu ar putea fi analizată decât eventual în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, potrivit art. 322 alin. 1pct. 4 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, excepția lipsei de interes a intervenientului urmează a fi respinsă.
În schimb, în ceea ce privește criticile de la pct. 2 din motivele de apel formulate de apelantul intervenient, va reține tribunalul că solicitarea acestuia privind anularea cererii de deschidere a procedurii succesorale notariale nr. 429 din 01.02.2007 eliberată pentru defunctul C. V. nu era întemeiată.
În acest sens, va reține instanța că, în dovedirea cererii sale, apelantul intervenient a invocat mențiunile existente în registrele agricole (cu mențiunea că în prezent se desfășoară cercetări în ceea ce privește realitatea modificările efectuate în registrul agricol la pozițiile defuncților C. N. și C. V.) și contradicțiile existente între mențiunile din respective registre, dar și între și adeverințele eliberate și respectiv cererile completate, urmare a săvârșirii unor fapte penale de către mai multe persoane.
În cauza ce a făcut obiectul dosarului nr._, dezbătând succesiunea defunctului C. N., instanța a stabilit cu putere de lucru judecat că din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia face parte doar suprafața de 5 ha și 1512 mp teren intravilan și extravilan, individualizat în titlul de proprietate nr. 1980/_ din 17.10.1996.
În ceea ce privește construcțiile, s-a reținut că „ (…) în timpul vieții, defunctul împreună cu soția sa C. Sofiea - decedată - au deținut un imobil - casă de locuit compus din două corpuri de clădire, în ., cu terenul aferent.
În anii 1960 părinții defuncți au înzestrat-o pe fiica lor C. N. cu unul din cele două corpuri de clădire, pentru ca aceasta să poată să o renoveze și să o aibă în proprietate proprie, împreună cu soțul și familia ei.
În anii 1962 – 1963 reclamanta împreună cu soțul ei au demolat o parte din corpul de clădire primit ca zestre și au renovat restul, stăpânind imobilul în mod neîntrerupt și fără a fi deranjați de cineva, în calitate de proprietari.
Începând cu anul 1962 – 1963, în registrul agricol al comunei F., județul V., la poziția 104, reclamanta și soțul ei – C. V. sunt înscriși cu imobilul de mai sus și o suprafață aferentă de 22 ari, ca proprietari, iar defunctul și soția lui au continuat să stăpânească și să fie proprietari, în . pe celălalt corp de clădire.
Întrucât reclamanta și soțul său aveau locuința învecinată cu locuința defunctului și a soției lui și aveau posibilitatea de a-i ajuta și întreține pe defuncți, în anul 1985, prin contractul de „vânzare – cumpărare” încheiat la notariatul de Stat Local Bârlad, județul V., sub nr.2586/23.09.1985, defuncții au înstrăinat primilor imobilul proprietatea lor, cu obligația ca aceștia să - și întrețină părinții, până la decesul acestora.(…)
P. contractul de vânzare – cumpărare menționat, soții C. N. și C. Sofiea au transmis reclamantei și soțului ei, C. V., imobilul – casă de locuit, compus din patru camere, construită din vălătuci și acoperită cu stuf, situat în satul Rânzești, ..
Deci cu privire la acest corp de clădire nu există nici un dubiu că nu face parte din masa succesorală, rămasă de pe urma defunctului, ci este proprietatea reclamantei.
Referitor la cel de al doilea corp de clădire, din proba testimonială administrată în cauză, dar și din raportul de expertiză efectuat, rezultă că este proprietatea reclamantei din anul 1962 – 1963.
Această concluzie este confirmată și de mențiunea existentă în contractul de vânzare – cumpărare nr.2586/23.09.1985, referitoare la vecinătățile imobilului înstrăinat cu clauză de întreținere. Astfel, se menționează că imobilul înstrăinat se învecinează la est cu proprietatea lui C. V. – soțul reclamantei (…)”
În consecință, susținerile apelantului intervenient referitoare la faptul că ar fi făcut parte din masa succesorală a defunctului C. N. și imobilul casă de locuit compus din trei camere, două holuri, acoperit cu tablă (menționat, conform apelantului intervenient, în mod fals, în cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 429/01.02.2007 ca făcând parte din averea rămasă de pe urma defunctului C. V.), au făcut obiectul analizei instanței în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei M., în care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că respectivul imobil a fost dat ca zestre numitei C. N., și nu face așadar parte din masa succesorală.
Mai mult decât atât, aceste aspecte nu au fost reținute în baza mențiunilor cuprinse în cele două adeverințe și respectiv cereri pentru deschiderea procedurii succesorale, ci a concluziilor raportului de expertiză, declarațiilor martorilor și mențiunilor din registrul agricol din anii 1962 – 1963 al defunctului C. V..
Este adevărat că organele de urmărire penală erau ținute să respecte dispozițiile art. 22 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care instanța a fost sesizată cu privire la anularea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale notariale nr. 429 din 01.02.2007 prin cererea de intervenție, nu de către M. P..
Mai mult decât atât, respectivele mențiuni au fost trecute în cuprinsul cererii pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 429 din 01.02.2007 pentru defunctul C. V. în urma declarației numitei C. L., iar apelantul intervenient nu a înțeles să conteste soluția de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror prin rezoluția nr. 652/P/2010 față de aceasta, cu privire la mențiunile din acest înscris.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 297 C.pr.civ., tribunalul va admite apelurile declarate de C. N. și P. ., împotriva sentinței civile nr. 721 din 14.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul P. . asemenea va respinge excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în nume propriu formulate de intervenientul C. N..
Va admite în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul C. N. N., urmând a fi respinsă cererea intervenientului privind anularea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale notariale nr. 429 din 01.02.2007 eliberată pentru defunctul C. V..
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii urmează a fi păstrate.
În condițiile în care nici unul dintre apelanți nu a depus la dosar înscrisuri doveditoare cu privire la cheltuielile efectuate în prezenta cauză, cererile apelanților privind acordarea de cheltuieli de judecată urmează să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de C. N. și P. ., împotriva sentinței civile nr. 721 din 14.03.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul P. .> Respinge excepția lipsei de interes a cererii de intervenție în nume propriu formulate de intervenientul C. N..
Admite în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul C. N. N..
Respinge cererea intervenientului privind anularea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale notariale nr. 429 din 01.02.2007 eliberată pentru defunctul C. V..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge cererile apelanților privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 02.10.2012.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, P. C. D. | |
Grefier, R. A. |
Red: Ț.M.C/02.11.2012
Tehnored: R.A./06.11.2012
8 ex./6 .
J. Bârlad: judecător I. Rădița.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 941/2012. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 1175/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
