Plângere contravenţională. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 274/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 274/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 274/A/2013

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E. S.

Judecător R.-N. O.

Grefier T. B.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent M. V. domiciliat în localitatea Deleni, . în contradictoriu cu intimatul I. T. de R. S. și de Vânătoare Focșani cu sediul în mun. Focșani, ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.436 din data de 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Consultându-se, instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea apelantului M. V. domiciliat în localitatea Deleni, . și apărătorului ales al acestuia, avocat Focia A., în cadrul Baroului de Avocați V., să se prezinte în fața instanței

La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, s-a constatat că lipsesc părțile în proces.

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.

Ulterior, conform prevederilor art.395 Cod.pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului civil declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 436 din data de 14 mai 2013 în dosarul civil nr._ pronunțată Judecătoria Huși, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001 republicată, a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. V., cu domiciliul în . în contradictoriu cu intimatul I.T.R.S.V. FOCȘANI, cu sediul în mun. Focșani, ., . împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/19. 01. 2013.

A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/19. 01. 2013.

În baza art. 36 alin. 2 din O.G. nr. 2/ 2001republicată, a obligat petentul să achite statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Huși la nr._, petentul M. V., în contradictoriu cu intimat I.T.R.S.V. FOCȘANI, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/19.01.2013, ca fiind nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, procesul-verbal nu cuprinde numele corect al petentului, acela de "V.". Conform art. 17 din O.G. 2/2001, indicarea greșita a numelui petentului (care ar trebui sa echivaleze cu o lipsă a indicării) atrage nulitatea absolută a procesului-verbal astfel încheiat, nulitate care se poate constata și din oficiu.

Deși procesul-verbal este încheiat în lipsă, nu se respectă dispozițiile art.26 alin. 3 din Legea 171/2010, care prevăd obligativitatea ca mențiunile să fie confirmate de cel puțin un martor. Procesul verbal nu este confirmat de cel puțin un martor asistent, astfel că forța sa probantă este afectată și nu face dovada certă a vinovăției acestuia, cu atât mai mult cu cât procesul verbal nu este semnat de către aceasta.

Cu privire la netemeinicia procesului verbal, petentul a aratat că, pentru a putea realiza o delimitare a terenului forestier, este necesar ca toți proprietarii învecinați să se prezinte la pădurea pe care o au și împreună, conform actelor de proprietate, să realizeze activitatea de delimitare. Consideră că nu are nici o culpă în săvârșirea presupuselor fapte contravenționale și că, este nelegală sancționarea sa în condițiile în care activitățile de pază prin ocol silvic autorizat presupun plata unor sume de bani către aceasta instituție. Mai mult, având în vedere faptul că în realitate această pădure de mai mulți ani a fost aproape defrișată de alte persoane (este o problema majoră în respectiva zonă cu hoții de lemne), plata unor sume de bani în aceste condiții apare pentru petent ca fiind nejustificată.

In subsidiar, a solicitat a se avea în vedere că petentul este la prima abatere, consideră că este nelegală aplicarea amenzii la nivelul maxim prevăzut de lege, acela de 1000 lei iar fapta și scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.

În drept, petentul a invocat disp. OG.2/2001, art.26 alin.3 din L 171/2010, iar în susținerea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, agentul constatator a solicitat respingerea plângerii formulată de petent și menținerea procesului verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:

Petentului M. V. i s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.01.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. a) din Legea nr. 171/2010 deoarece în calitate de proprietar al suprafeței de fond forestier situată pe raza O.S. Huși, U.P. I Oltenești, u.a. 102-105, punctul denumit Săcărăni, pădure situată pe raza comunei Hoceni, nu a asigurat administrarea sau serviciile silvice cu un ocol silvic autorizat, și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 lit. b) din Legea nr. 171/2010 deoarece în calitate de proprietar al suprafeței mai sus menționate nu și-a delimitat terenul forestier respectiv.

Ca urmare a faptei reținute a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 2000 lei.

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.

Cu privire la prima cauză de nulitate invocată de către petent, respectiv faptul că în cuprinsul procesului verbal s-a menționat în mod greșit numele acestuia, M. V. și nu M. V., instanța a înlăturat-o, apreciind această apărare ca neîntemeiată. Instanța a apreciat că este vorba de o simplă eroare materială, în fapt petentul fiind identificat cu ajutorul CNP-ului, fiind vorba de aceeași persoană.

Art. 19 din OG 2/2001 și art. 26 alin. 3 din Legea 171/2010, care prevăd obligativitatea ca mențiunile sa fie confirmate de cel puțin un martor, nu atrag nulitatea absolută a procesului verbal de constatare al contravenției

Așadar este lipsit de relevanță locul unde se încheie procesul verbal de contravenție, pentru că legea distinge doua momente: cel al constatării faptei contravenționale și cel al întocmirii procesului verbal de contravenție.

Întocmirea ulterioară constatării săvârșirii contravenției a procesului verbal nu constituie motiv de nulitate a acestuia deoarece procesul verbal se poate întocmi atât in prezența, cât și în lipsa făptuitorului, pe baza constatărilor personale și a probelor administrate de agentul constatator. In speță, agentul constatator a constat personal faptele reținute in procesul verbal.

Procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, organul constatator menționând motivul lipsei martorului.

Nulitatea apare ca sancțiune legală ce lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Față de dispozițiile legale din materia nulității, și față de regulile speciale privind nulitatea procesului verbal de contravenție, instanța a apreciat faptul că nulitatea actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor articolului 19 din OG 2/2001 și art. 26 alin. 3 din Legea 171/2010 devine incidentă numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui, vătămarea trebuind să fie dovedită de persoana interesată, aspect care nu se verifică în speța de față.

Față de considerentele anterioare, având în vedere inexistența unei vătămări, motivele de nelegalitate invocate nu pot atrage nulitate procesului-verbal de contravenție.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că petentul petentul M. V. a fost sancționat contravențional deoarece la data de 19.01.2013 s-a constatat că în calitate de proprietar al suprafeței fond forestier mai sus menționată nu a asigurat administrarea sau serviciile silvice cu un ocol silvic autorizat și nu și-a delimitat respectiva suprafață de fond forestier.

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei neasigurarea in continuitate a administrării sau serviciilor silvice de către proprietarii de pădure prin ocoale silvice autorizate;

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 500 lei până la 1.000 lei nedelimitarea de către proprietari a terenurilor forestiere pe care le dețin în conformitate cu actele de proprietate și/sau ne întreținerea în stare corespunzătoare a semnelor de hotar a proprietății.

Așadar, legea prevede obligativitatea delimitării fondului forestier iar modalitatea în care se realizează aceasta este lăsată la latitudinea proprietarilor. Având în vedere susținerea petentului din plângerea contravențională conform căreia nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei contravenționale deoarece activitățile de pază prin ocol silvic autorizat presupun plata unor sume de bani către ocolul silvic respectiv iar plata respectivă ar fi nejustificată deoarece pădurea a fost defrișată, instanța a constatat că o asemenea apărare nu este de natură a înlătura vinovăția petentului.

Verificând proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în acord cu disp art. 5 coroborat art. 21 alin. 3 OG 2/2001, pentru determinarea acesteia a ținut seama de împrejurările in care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Astfel, instanța a apreciat că amenda contravențională în cuantum de 2000 lei respectă principiul proporționalității cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite în condițiile în care petentul nu a făcut dovada intrării în legalitate și nici a unor circumstanțe care să impună aplicarea unui avertisment.

În cauză petentul nu a făcut dovada în sensul respectării dispozițiilor art. 3 lit. a și b din Legea nr. 171/2010, și față de cele expuse, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001, republicată, a respins plângerea contravențională și a menținut procesul verbal contestat, conform dispozitivului sentinței.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță i-a respins plângerea contravențională deoarece procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât nu cuprinde numele corect al petentului și că acesta nu a fost semnat de cel puțin un martor asistent.

Mai susține apelantul petent că vina aparține autorităților de a nu-l fi invitat să asigure paza și să-și delimiteze semnele de hotar ale pădurii proprietate privată, în condițiile în care terenul cu vegetație forestieră a fost aproape defrișată de hoții de lemne.

În subsidiar, recurentul a solicitat reindividualizarea sancțiunii aplicate prin înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul I. T. de R. S. și de Vânătoare Focșani a solicitat respingerea apelului.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/19.01.2013 încheiat de intimatul I. T. de R. S. și de Vânătoare Focșani, petentul M. V. a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în sumă de 2000 lei, deoarece în calitate de proprietar de pădure nu și-a delimitat suprafața de pădure proprietate și nu a asigurat administrarea sau serviciile silvice a unui ocol silvic autorizat, faptă contravențională prevăzută de art. 3 lit. a) din Legea nr. 171/2010.

Sub aspectul legalității procesului-verbal, se constată că prima instanță a reținut, în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin.1 din O.G. 2/2001, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.

Procesul verbal de contravenție a fost corect completat cu numele și prenumele contravenientului, cuprinde descrierea faptelor săvârșite, data săvârșirii faptelor și semnătura agentului constatator.

În mod corect prima instanță a apreciat că în ceea ce privește consemnarea greșită în procesul verbal a prenumelui petentului, respectiv M. V. și nu M. V., este o eroare materială, întrucât dacă ar fost vorba de o altă persoană care nu era proprietar de pădure, s-ar fi dispus anularea actului constatator.

Consemnarea greșită a prenumelui petentului nu i-a adus nici o vătămare acestuia în ceea ce privește interesele sale, care să conducă la anularea procesului verbal de contravenție.

Potrivit art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, în cazul în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări, iar procesul verbal trebuie confirmat de 1 martor prin semnătura și arătarea datelor de identitate ale acestuia, iar alin. 3 prevede obligația agentului constatator, în lipsa unui martor, de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.

În cauză, instanța apreciază că intimatul a respectat dispozițiile art. 19 alin. 1 și 3 din OG nr.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul apreciază că, în mod just prima instanță a reținut că petentul a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat, că acesta nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în actul constatator.

Referitor la motivul de apel privind o reindividualizare a sancțiunilor, Tribunalul îl va respinge, apreciind că acestea corespuns cu gravitatea faptelor săvârșite, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001.

Neîntemeiat este și motivul de apel prin care se critică obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor legale din Legea nr.2/2013, în vigoare la data soluționării plângerii contravenționale, petentul căruia i se respingea plângerea contravențională, trebuia obligat la plata cheltuielilor de judecată, deși ulterior această prevedere a fost abrogată.

Față de aceste considerente, în temeiul art.480 NCPC se va dispune respingerea ca neîntemeiat, a apelului declarat de apelantul petent M. V. împotriva sentinței civile nr. 436 din 14 mai 2013 a Judecătoriei Huși, pe care o va menține, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul M. V. împotriva sentinței civile nr. 436 din 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2013.

Președinte,

E. S.

Judecător,

R.-N. O.

Grefier,

T. B.

Redactat-S.E.

Tehnoredactat-T.B.

Ex.2-13 Noiembrie 2013

Judecătoria Huși-judecător fond: B. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul VASLUI