Obligaţie de a face. Decizia nr. 940/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 940/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 940/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 940/A/2014
Ședința publică de la 28 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelanta – reclamantă II U. S., cu sediul în Bârlad, ., .. A, ., jud. V., în contradictoriu cu intimatul – pârât C. L. B. - Direcția pentru A. Piețelor, Parcarilor și Cimitirelor B., cu sediul în Bârlad, ., nr. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 768/19.03.2014 a Judecătoriei Bârlad din dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării, nu s-au înaintat la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 28 octombrie 2014, dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 768 din 19.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală U. S., în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru A. Piețelor Parcărilor și Cimitirelor.
A fost admisă cererea reconvențională evacuare formulată de pârâta reclamantă Direcția pentru A. Piețelor Parcărilor și Cimitirelor, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă Întreprinderea Individuală U. S..
S-a dispus evacuarea reclamantei pârâte Întreprinderea Individuală U. S. din chioșcul amplasat în Piața Sf.I., ., nr.1, jud.V..
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30 august 2012, potrivit Hotărârii Consiliului local municipal Bârlad nr. 60/30 august 2012 s-a aprobat scoaterea la licitație publică, în vederea închirierii a chioșcurilor de lemn utilizate pentru comercializarea legumelor, fructelor, zarzavaturilor, bunurilor de artizanat și mărfurilor industriale amplasate pe domeniul public din Piața 9 Mai, aflat în administrarea Serviciului Public – Direcția pentru A. piețelor, parcărilor și cimitirelor, pentru o durata de un an de zile, cu posibilitatea de prelungire conform clauzelor contractuale.
Între reclamanta Întreprindere Individuală U. S. și pârâta A. Piețelor Parcărilor și Cimitirelor a fost încheiat, la data de 24 noiembrie 2012, contractul de închiriere nr. 893, prin care, pentru o perioadă de 1an, începând cu data de 26 noiembrie 2010 și până la 26 noiembrie 2013, pârâta s-a obligat să închirieze chioșcul din lemn amplasat în Piața Sf. I., ., nr. 1, conform datelor din planul de situație, iar reclamanta să plătească chiria lunară.
Pârâta a solicitat prelungirea contractului de închiriere, însă i s-a adus la cunoștință că dacă nu va preda chioșcul până la data de 26 noiembrie 2013, va fi evacuată forțat.
Potrivit susținerilor reclamantei, necontestate de pârâtă și din declarația martorului audiat în cauză, a rezultat că reclamanta a formulat cerere de prelungire a contractului de închiriere.
Prin procesul verbal . nr._ din data de 06 februarie 2014, reclamanta a fost sancționată contravențional pentru faptul că, a desfășurat activități de comerț în punctul de lucru de pe ., nr. 1 Piața Sf. I., fără a face dovada avizării pe anul 2014 a autorizației de funcționare.
Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 C. civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor.
Întrucât contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 893 din 24 noiembrie 2012 invocat de reclamantă a fost încheiat după . Noului Cod civil, au fost incidente dispozițiile legii sub imperiul căruia a fost încheiat:
Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
În conformitate cu art. 1809 cod civil contractul de locațiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părți, sau, după caz, prevăzut de lege, fără a fi necesar o înștiințarea prealabilă.
Art. 1810 Cod civil stabilește că, dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța a constatat că, cererea principală era neîntemeiată, iar cererea reconvențională era întemeiată, pentru următoarele considerente:
Termenul de locațiune (închiriere) fiind determinat prin convenția părților, închirierea încetează de drept prin simpla trecere a termenului, fără să mai fie nevoie de o înștiințare prealabilă.
Contractul de închiriere nr. 893 din data de 24 noiembrie 2012 a fost încheiat de părțile din prezenta cauză, pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 26 noiembrie 2012 și până la data de 26 noiembrie 2013, conform art. 3 din contract.
Art. 15 din contract prevede că, prelungirea contractului de închiriere a chioșcului din lemn se va face în funcție de interesele locatorului. De asemenea, prin art. 22 părțile au stabilit că, prin semnarea contractului, chiriașul confirmă că a luat act de toate condițiile impuse de proprietar și că le acceptă integral.
A rezultat că, prelungirea contractului de închiriere încheiat între părți era condiționată de interesele locatorului.
La acest moment, contractul de locațiune a încetat prin simpla împlinire a termenului, iar interesul locatorului nu mai era în sensul închirierii căsuțelor de lemn.
S-a reținut că reclamanta era comerciant, iar scopul închirierii căsuței, prin contractul de închiriere, era acela de a desfășura o activitate comercială. Având în vedere această împrejurare, s-a reținut că legea nu prevedea vreun drept de preferință privind închirierea chioșcului, astfel cum reclamanta invoca, aceasta nefăcând parte din categorie de chiriași ocrotiți de lege.
Pe de altă parte, aspectele referitoare la situația reprezentantului legal, la problemele personale ale acestuia nu aveau relevanță în cauză.
Prin urmare, instanța a apreciat că refuzul pârâtei de a prelungi contractul de închiriere respecta prevederile legale și a contractului de închirie, astfel cum părțile au convenit.
În ceea ce privește cererea privind evacuarea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 din contract, prin care reclamanta s-a obligat ca la expirarea sau rezilierea contractului să restituie chioșcul din lemn închiriat, liber de orice sarcini și să-l readucă la starea inițială din momentul închirierii.
Din actele dosarului, nu a rezultat că reclamanta a predat, la sfârșitul perioadei de închiriere, căsuța din lemn ce a făcut obiectul contractului de închiriere, deși a fost somată de pârâtă.
Prin urmare, constatând că reclamanta nu deținea un titlu care să justifice folosința căsuței din lemn închiriată din care pârâta solicită evacuarea, instanța a admis cererea formulată de pârâtă, pe calea dreptului comun, și a dispus evacuarea reclamantei pârâte Întreprindere Individuală U. S., prin reprezentant legal U. S. din chioșcul amplasat în Piața Sfântul I., ., nr. 1, loc. Bârlad, jud. V..
S-a luat lua că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta II U. S., invocând următoarele motive:
Susține apelanta că în mod greșit instanța a respins cererea prin care a solicitat obligarea paratei la încheierea unui nou contract de închiriere pe o perioada de un an de zile, reținând in motivarea sa faptul că respectivul contract de închiriere a încetat prin simpla împlinire a termenului, că prelungirea acestuia era condiționată de interesele locatorului si că legea nu prevedea vreun drept de preferința pentru închirierea chioșcului.
Mai arată că instanța nu a analizat motivele reale pentru care pârâta a refuzat să prelungească contractul de închiriere, ce au fost invocate prin cererea de chemare in judecată, și care constau în faptul că aceasta intenționează să închirieze respectivele chioșcuri unei alte societăți comerciale, din Iași.
Consideră că măsura de a nu prelungi contractul de închiriere, cat si faptul de a închiria către alta societate acest chioșc, reprezintă un abuz din partea pârâtei, fiind încălcat dreptul de preferința privind închirierea chioșcului;
Totodată, susține că este imoral să fie evacuați din aceste chioșcuri, pentru ca acestea să poate fi închiriate la o alta societate, in condițiile in care actualii chiriași și-au exprimat dorința de a prelungi aceste contracte.
Mai arată că activitatea pe care o desfășurau în aceste chioșcuri reprezintă singura sursă de venit pentru familiile lor, astfel că această situație este de natură să creeze grave probleme sociale.
P. aceste considerente, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii si admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În drept, au fost invocate disp. art. 466-482 N.C.P.C.
Nu s-a formulat întâmpinare în această cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotararii instanței de fond sunt neintemeiate.
Instanta de fond a retinut in mod corect ca parata ocupa fără nici un titlu imobilul din care se solicita evacuarea.
Potrivit art. 1410 Cod Civil, actiunea in evacuare este specifica raporturilor de locatiune, adică acelora prin care locatorul s-a obligat sa procure locatarului folosința pe timp determinat a unui bun. Părțile nu transmit un drept real ci locatarul devine detentor precar, are obligația de a restitui bunul, fiind stabilite raporturi de obligații.
Astfel, s-a reținut in mod corect că contractul de locatiune intre cele doua parti a expirat la data de 26.11.2013 si nu exista nici un temei legal pentru a obliga Municipiul B. sa încheie un nou contract cu apelanta.
Pe de alta parte, in baza atributului dispozitiei pe care un proprietar îl are asupra unui bun, acesta poate dispune dacă cedează sau nu atributul folosinței.
Reclamanta este îndreptațită sa promoveze o actiune in evacuare pentru că a existat un acord cu pârâtul asupra folosinței imobilului.
Atributul folosintei poate fi apărat de reclamanta prin actiunea in evacuare.
Când sunt încălcate numai unele din atributele dreptului de proprietate, titularul dreptului are posibilitatea de a alege si de a recurge la mijloace juridice indirecte de apărare a dreptului de proprietate, care tind spre aceeași finalitate, așa numitele acțiuni personale care se întemeiază pe drepturi de creanță născute însă în strânsă legătură cu dreptul de proprietate. Fie ca izvorasc din contract, delicte civile, fapte juridice licite, aceste drepturi de creanta apar în patrimoniul proprietarului ca urmare a încalcarii dreptului de proprietate si proprietarul poate sa recurga la actiunile personale prin care solicita realizarea dreptului de creanta si, pe cale indirecta, însasi restabilirea dreptului de proprietate.
Asa fiind, atributul folosintei din continutul dreptului de proprietate asupra locuintei poate fi valorificat de titularul dreptului pe calea actiunii în evacuare a persoanei care ocupa fără titlu bunul sau.
Cauza actiunii în evacuare o constituie ocuparea fără titlu a locuintei de catre pârât si voința reclamantului de a face aceasta ocupare sa înceteze, stabilindu-se o stare corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea imobilului în materialitatea sa, iar cauza cererii de chemare în judecata o reprezintă creanța reclamantului creditor împotriva pârâților debitori, fiind vorba despre o obligație de a face, adică de a preda creditorului imobilul in materialitatea sa.
Ceea ce se valorifica în cauza de față de catre reclamanta nu este un drept de proprietate exclusiv si absolut ca în cazul unei actiuni în revendicare, ci doar un drept de creanta, având caracter relativ, în cadrul actiunii în evacuare, urmărind sa îl constrângă pe debitor sa execute o obligatie de a face, adică de a evacua si a preda material bunul imobil.
Cauza obligației este culpa, respectiv greșeala constând în atingerea păgubitoare a uneia din prerogativele cuprinse într-un drept real.
Așa fiind, Tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale, stabilind raportul juridic dedus judecății, astfel ca hotararea pronunțată este legală si temeinică.
Față de cele arătate, Tribunalul apreciază ca apelul formulat este nefondat, urmând sa fie respins.
În baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C., Tribunalul va păstra sentința civilă nr. 768/2014 a Judecătoriei Bârlad.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de II U. S. împotriva sentinței civile nr. 768 din 19.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 octombrie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./14.11.2014
Tehnored: R.A./17.11.2014
4 ex/2 .
Judecătoria Bârlad: judecător J. D..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1112/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1242/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
