Plângere contravenţională. Decizia nr. 1112/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1112/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1112/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1112/A/2014
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător V. M.
Grefier A. D.
….
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant . sediul in V., . P., ., ., in contradictoriu cu intimat AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. - DIRECȚIA G. ANTIFRAUDĂ F. - REGIONALĂ SUCEAVA, cu sediul in Suceava, impotriva sentintei civile nr. 1340 din 23.05.2014 pronuntata de Judecatoria V., având ca obiect plângere contraventionala.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 1340 pronunțată de Judecătoria V., constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr.1340 din 23.05.2014 Judecatoria V. a admis în parte plângerea formulată de petenta . sediul în V., ., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.12.2013 încheiat de ANAF – Direcția G. Antifraudă F. Regională Suceava.
Reduce sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată petentei . procesul-verbal . nr._/2013, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10/1/b – OUG 28/1999, de la 10.000 lei la 8000 lei.
Pentru a hotărâ astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata DGAF – Direcția Regională Suceava la data de 19.12.2013, petenta . fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 10/1/b din OUG nr. 28/1999, reținându-se că în perioada 01.09.2013 – 19.12.2013, . livrat bunuri către persoane fizice (populație) din cadrul punctului de lucru situat în localitatea V., ., Complex comercial „Leguvas”, fără ca unitatea să fie dotată și să utilizeze aparat de marcat electronic fiscal contrar prevederilor OUG 28/1999.
Societatea comercial „SORISTER” SRL a emis facturi fiscale și chitanțe pentru livrările de bunuri către populație.
S-a menționat că au fost anexate copii după facturi fiscale și chitanțe emise către populație în luna decembrie 2013 și notă explicativă dată de D. L. care este angajată ca gestionar la . monetar datat 19.12.2013.
S-a dispus suspendarea activității unității – punct de lucru, V. – Călugăreni, nr. 105, Complex „Leguvas” până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța constată că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează a o examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petentă, procesul-verbal va fi menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
S-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 10/1/b – OUG 28/1999, sancționată cu amendă de 8000 lei la 10.000 lei (art. 11/1/b):
„Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
„b”- neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. 2, la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative”.
Din actele dosarului se reține că petenta – operator economic, are ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al produselor alimentare și nealimentare și în spațiul supus controlului – V., ., - profilul unității – este depozit en-gros, societatea având autorizația de funcționare nr. 1715/10.01.2014 cu valabilitate pe cinci ani.
Din documentația înaintată la dosarul cauzei, ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, se reține că petenta a emis chitanțe și facturi fiscale către persoane fizice, și este de menționat că societatea – petentă nu se încadrează în excepțiile stipulate în art. 2 – OUG 28/1999 ce fac trimitere la natura activităților și serviciilor în efectuarea cărora nu este obligatorie utilizarea aparatului de marcat electronic fiscal, ca atare în situația dată, se apreciază că în ipoteza petentei sunt aplicabile prevederile art.1/1– OUG 28/1999.
Motivat însă de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere gravitatea faptei comisă, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, instanța va admite plângerea în parte și va reduce sancțiunea amenzii contravenționale la minimul special.
Este de reținut totodată, și în ideea justificării reducerii sancțiunii, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională numai în măsura în care ea e adecvată cazului individual concret. Orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă. Fapta însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel . V., pentru următoarele motive:
In fapt, a fost amendată cu suma de 10.000 lei in temeiul art. 11 alin. 1, lit. b din OUG 28/1999.
Consideră că prima instanță in mod greșit a admis doar in parte plângerea si a redus amenda aplicata cu doar 2000 lei.
Se retine că nu a utilizat aparat de marcat electronic fiscal.
Precizează că a desfășurat activitatea in mod legal si a eliberat pentru fiecare operațiune comerciala chitanța si factura in condițiile in care activitatea sa este cea specifica unui depozit en-gros. Considera ca nu era necesara utilizarea unei case de marcat.
De asemenea consideră că presupusa contravenție este greșit încadrată legal de către organul constatator, motivarea faptei neregăsindu-se in articolul din OUG 28/1999 reținut in procesul verbal.
In subsidiar in condițiile in care nu va dispune anularea procesului verbal pentru motivul de nulitate invocat mai sus, solicită ca in considerarea celor ce urmează, să inlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținâdu-se seama de imprejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul verbal.
Consideră că instanța, analizând sancțiunea amenzii in cuantum de_ lei in contextul dispozițiilor legale anterior citate, poate aprecia ca stabilirea acesteia s-a realizat cu neluarea in considerare a criteriilor stabilite de către legiuitor in condițiile in care contravenția respectiva are un grad scăzut de pericol social.
Totodată, este de subliniat ca la stabilirea amenzii nu s-a dat eficienta criteriului referitor la scopul urmărit prin săvârșirea contravenției dat fiind faptul ca din datele cuprinse in procesul verbal nu a rezultat ca prin săvârșirea contravenției s-ar incalcă legislația in vigoare.
Consideră că si față de circumstanțele personale (nu a mai fost săvârșita o astfel de contravenție) si fata de cele invocate mai sus, se poate dispune inlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in cuantum de_ lei cu sancțiunea avertismentului, apreciind ca aceasta sancțiune este suficienta pentru indeplinirea rolului sancționator si preventiv al reglementarii contravenționale.
In drept:invocă disp. art. 466 si urm. Cod procedura civilă.
In dovedire a depus inscrisuri.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul retine următoarele:
Sub aspectul legalității procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, Tribunalul constată că a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea petentei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, din perspectiva valorii foarte mari a amenzii aplicate (10.000 lei), prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii, sancțiunea aplicată este prea împovărătoare pentru apelantă, însă și reducerea de 2.000 lei dispusă de instanța de fond, este prea mică, în raport cu gravitatea faptei.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Față de circumstanțele personale (nu a mai fost săvârșita o astfel de contravenție de către apelant a petentă), Tribunalul va aprecia că în cauză nu este necesară aplicarea unei amenzi, fiind suficient un avertisment pentru ca apelanta să nu mai săvârșească astfel de fapte pe viitor.
Tribunalul reține că aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității și astfel consideră că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va admite apelul declarat de . V., impotriva sentintei civile nr. 1340 din 23.05.2014, pronuntată de Judecătoria V., pe care o schimbă în parte in sensul că,
Se va admite in parte plângerea contraventională formulată de petenta . V. impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 19.12.2013 de ANAF-DGAF – Directia Regionala Suceava, pe care îl modifică în parte.
Se va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii de 10.000 lei cu sanctiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de . V., impotriva sentintei civile nr. 1340 din 23.05.2014, pronuntată de Judecătoria V., pe care o schimbă în parte in sensul că,
Admite in parte plângerea contraventională formulată de petenta . V. impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 19.12.2013 de ANAF-DGAF – Directia Regionala Suceava, pe care îl modifică în parte.
Dispune inlocuirea sanctiunii amenzii de 10.000 lei cu sanctiunea avertisment.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2014.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, V. M. | |
Grefier, A. D. |
Red. A.E.G./9.12.2014
Red. Tehnored. A.D. 26 Noiembrie 2014
4 ex.
Fond Judercatoria V. – judecator G. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 412/2014. Tribunalul VASLUI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 940/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
