Ordin de protecţie. Decizia nr. 19/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 19/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/A/2016
Ședința publică de la 06 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror B. E. - S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel formulată de apelantul - pârât A. A. în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. C., împotriva sentinței civile nr. 2370/15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect - ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul A. A., asistat de avocat din oficiu B. I., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie, la fila 11 din dosar, prezentă fiind intimata B. C., legitimată cu CI . nr._ eliberată de SPCLEP V., precum și martorul M. D. – M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la al treilea termen de judecată; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă; după finalizarea ședinței din data de 02.12.2015 apelantul a depus la dosar o cerere prin care solicită înlocuirea martorului propus spre audiere, M. D. – M., având suspiciuni cu privire la sinceritatea declarațiilor acesteia.
La interpelarea instanței, apelantul arată că insistă în cererea de schimbare a martorului M. D. – M.. Solicită emiterea unei adrese către CEC Bank pentru a fi obține relații cu privire la sumele de bani trimise de-a lungul timpului reclamantei, respectiv 2010-2015.
Tribunalul, supune dezbaterii cererea apelantului A. A., de înlocuire a martorului M. D. – M. și solicitarea privind emiterea unei adrese către CEC Bank.
Intimata B. C. arată că nu este de acord cu cererea de înlocuire a martorului, iar în privința relațiilor de la unitatea bancară, precizează că nu este de acord cu această solicitare, banii trimiși de pârât au fost cu titlu de pensie de întreținere pentru copii.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii apelantului, de înlocuire a martorului propus inițial, având în vedere că cererea este motivată, fiind apreciată ca întemeiată în condițiile în care martorul este fiica reclamantei din cauza de față.
Solicită respingerea cererii apelantului, de emitere a unei adrese către CEC Bank, aceaste relații nu au legătură cu cauza.
Tribunalul, asupra cererii de înlocuire a martorului, față de dispozițiile art. 311 alin. 2 Cod pr. Civilă, apreciază că aspectele relevate de apelant nu reprezintă motive întemeiate pentru înlocuirea martorului propus inițial, acesta cunoscând toate aceste aspecte încă de la momentul propunerii martorei, sens în care o respinge ca fiind neîntemeiată.
În privința cererii apelantului, de efectuare a unei adrese către CEC Bank, apreciază că aceste relații nu sunt utile în soluționarea cauzei, cererea fiind respinsă.
Apelantul A. A., față de dispunerea instanței, arată că nu mai insistă în cererea privind audierea martorului M. D. – M..
Intimata B. C., arată că este de acord cu renunțarea apelantului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită ca instanța să ia act de voința apelantului.
Instanța, ia act de renunțarea apelantului privind audierea martorului M. D. – M..
Av. B., apărător din oficiu al apelantului solicită ca instanța să dispună audierea martorului M. E., ce a fost indicat de către apelant prin cererea de înlocuire a martorului.
Intimata B. C., arată că nu este de acord cu audierea martorului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune la audierea martorului.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 254 Cod pr. Civilă, constată că apelantul este decăzut din dreptul de a-și mai propune probe, fiind depășit acest termen, nefiind îndeplinite nici condițiile art. 254 alin.2 Cod pr. civilă, deoarece administrarea acestui probatoriu ar duce la amânarea cauzei.
Nefiind alte solicitări din partea părților, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel, precum și în apărare față de acestea.
Av. B., apărător din oficiu al apelantului solicită admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond, cu consecința de a se permite apelantului accesul în imobil, în condițiile în care prin munca depusă de acesta în Italia și banii trimiși acasă, imobilul a suferit îmbunătățiri.
Deși părțile au divorțat, iar la partaj reclamanta – intimată a fost obligată la plata unei sulte către pârât, însă nu și-a îndeplinit această obligație, iar după plecarea pârâtului în Italia, reclamanta a revenit la imobilul din Roșiești. În perioada în care pârâtul a fost plecat, acesta s-a îmbolnăvit, suferind o intervenție chirurgicală, având probleme cu inima, iar aceste afecțiuni justifică pe de o parte atitudinea și comportamentul pe care acesta îl are și în fața instanței.
Se menționează că la judecata cauzei în primă instanță, apelantul nu a fost prezent întrucât citația a fost semnată în locul său de către fiul acestuia, fiind privat de posibilitatea de –și administra probe și de a-și susține apărarea.
Solicită admiterea apelului, iar în subsidiar să fie avută în vedere declarația uneia dintre martore, care a arătat că acel imobil este prevăzut cu patru camere, existând astfel posibilitatea ca apelantul să ocupe una din camere, având în vedere și situația medicală a acestuia.
Cu cheltuieli de judecată, fiind depus la dosar formularul privind acordarea onorariului avocațial pentru apărarea din oficiu.
Intimata B. C. solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond. Arată că sumele de bani trimise de apelant au fost cu titlu de pensie de întreținere pentru copii, având hotărâre judecătorească în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, soluția pronunțată de Jud. Bârlad este una temeinică și legală, fiind avut în vedere întreg materialul probator aflat la dosar. Din actele dosarului a rezultat că, după întoarcerea apelantului în țară, între părți a existat o stare conflictuală, cu acte de violență verbală, amenințări cu moartea, iar martorii audiați au relatat că au văzut cum apelantul alerga după membrii familiei cu o secure, amenințându-i pe aceștia, iar acest gen de atitudine nu a fost singulară. Din înscrisuri rezultă că apelantul perseverează într-o stare de violență față de membrii familiei sale, ceea ce duce la concluzia că acesta prezintă un pericol iminent pentru fosta soție și fiul acestora.
Deși s-a apelat la organele de poliție, apelantul nu și-a revizuit comportament, a continuat să facă scandal, să amenințe, cauzând și distrugeri mașinii fiului, comportamentul apelantului față de intimata B. C. este dovedit ca fiind violent, fiind de natură să aducă o stare de temere, de suferințe fizice și emoționale, situație față de care s-a impus admiterea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
Solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2370/15.10.2015 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă cererea formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâtul A. A. a emis cererea de ordin de protecție a reclamantei B. C. prin care, pentru o perioadă de 6 luni, se dispune față de pârâtul A. A., s-au dispus următoarele :
- evacuarea pârâtului A. A. din locuința, proprietatea reclamantei, din .. Roșiești, jud. V.;
- a obligat pârâtul să păstreze distanța de minim 100 m față de reclamanta B. C. și față de fiul acesteia respectiv A. A. L.;
- a obligat pârâtul să păstreze distanța de minim 50 m față de imobilul, proprietatea reclamantei B. C. din .. Roșiești, jud. V.;
- a interzis pârâtului A. A. orice contact, inclusiv telefonic cu reclamanta B. C..
Instanța a constatat că s-a impus emiterea ordinului de protecție a reclamantei, pentru următoarele argumente:
Ordinul de protecție reprezintă un instrument complex care să poată fi utilizat în regim de urgență pentru a înlătura, de îndată, expunerea la tratamentele agresive a victimelor violenței în familie. Scopul acestuia îl reprezintă înlăturarea unui pericol iminent la care victima poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave cu privire chiar la dreptul său la viață.
Ordinul de protecție se poate emite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) să se constate comiterea de acte de violență, care, conform art. 4 din Legea nr. 217/2003 poate fi, verbală (adresarea printr-un limbaj brutal), psihologică (provocarea unei stări de temere de suferință psihică, de tensiune, etc.), fizică (vătămare a integrității corporale ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, etc.), sexuală (agresiune sexuală), economică (interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară), socială (izolarea de familie), spirituală.
b) actele de violență să fie de natură să pună în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei, pericolul să fie iminent;
c) actele să fie de violență în familie (Legea nr. 217/2003 are în vedere prevenirea și combaterea violenței în familie), în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Probele administrate în cauză au dovedit că între părți există o stare conflictuală în care au fost prezente acte de violență verbală, amenințări, cât și manifestări violente. Astfel, martorul B. V. a relatat că, pârâtul a provocat scandal la imobil, că a alergat cu securea după fiul reclamantei, amenințându-l pe acesta și pe reclamantă că îi va decapita. Aceleași acte de violență au fost relatate și de martorul J. C., vecină cu părțile.
Instanța a apreciat că modalitatea în care au fost săvârșite actele de violență și amenințările (amenințări cu securea, cu moartea), precum și frecvența, cât și perseverența acestora sunt împrejurări de natură să conducă la concluzia existenței unui pericol iminent la care sunt expuși reclamanta și fiul ei. Aceste împrejurări sunt confirmate de martorii audiați în cauză. Astfel, rezultă că, deși, în urma scandalului produs a fost necesară intervenția poliției, când s-a întors acasă, pârâtul a continuat să se manifeste agresiv, fiind necesară din nou intervenția poliției. Tot astfel, martorii au relatat că, și după acest incident, pârâtul a mai provocat scandal în imobil și a continuat amenințările. Nici prezența organelor de ordine nu a avut efect asupra pârâtului, acesta continuând să adreseze amenințări către reclamantă și fiul ei, spunând că îi va decapita când se va întoarce acasă, așa cum martorii au declarat.
A apreciat instanța că, atitudinea și comportamentul pârâtului față de reclamantă și fiul acesteia, în maniera dovedită cu martori, sunt de natură să cauzeze acestora suferințe psihice și emoționale de lungă durată, stări de teamă cu privire la viața și integritatea acestora, astfel că prezența pârâtului în imobilul proprietatea reclamantei s-a impus a fi înlăturată.
Motivele invocate de pârât, prin apărătorul din oficiu nu au fost reținute de instanță. Limitarea folosinței asupra imobilului de către pârât nu este posibilă, având în vedere că, potrivit declarațiilor martorilor, casa are doar o singură cale de acces. Reclamanta locuiește într-o cameră, pârâtul în altă cameră, iar fiul acestora cea de-a treia cameră, însă imobilul deține doar o ușă de acces. Pe de altă parte, limitarea folosinței nu este o măsură suficientă pentru a înlătura pericolul iminent la care este expusă reclamanta. Pârâtul se află în posesia unor arme albe ( de ex. secure) care, pot fi ușor manevrate, și astfel, pun în pericol viața sau integritatea persoanelor din imobil.
Tot astfel, motivul scandalului produs de către pârât, acela că reclamanta nu a achitat sulta stabilită în sentința civilă de partaj, nu justifică actele de violență și comportamentul pârâtului, acestea fiind aspecte ce pot fi rezolvate prin alte mijloace legale.
Pentru considerentele de fapt și drept mai sus invocate, pentru a preîntâmpina și alte conflicte care ar putea genera situații mult mai grave, instanța a apreciat că, se impune emiterea ordinului de protecție a reclamantei B. C., pentru o perioadă de 6 luni
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul A. A. invocând următoarele aspecte:
Arată pârâtul că este despărțit de reclamantă de mai mulți ani ș după divorț au reluat conviețuirea. In anul 2003 a plecat in Italia, iar în anul 2005 fosta soție a revenit in imobilul in care părțile au conviețuit în timpul căsătoriei. A stat in Italia, pana in mai 2015, unde a lucrat ca sudor in argon. Din Italia a trimis importante sume de bani, pachete, alte bunuri, iar banii au fost investiți in casa, renovandu-se pe interior de la zero efectuandu-se si construcții noi, inclusiv schimbarea acoperișului.
Din luna mai de cand a venit acasă, relația cu reclamanta a decurs normal, au renovat casa la exterior cu banii câștigați în Italia, a plătit mașina fiului său, pe care o luase pe datorie. Precizează că niciodată nu a lovit-o pe reclamanta și nu este consumator de alcool deoarece este cardiac.
Arată că nu a semnat nicio citație din acest dosar, reclamanta 1-a pus pe fiul părților să semneze în locul său, astfel că procesul a continuat. Dupa ce a pus gospodăria la punct și a cheltuit toți banii câștigați, s-a trezit dat afara din casă.
Insistă că nu a lovit-o pe reclamantă, nu a dat-o afară din casă, drept pentru care nu se impunea admiterea cererii reclamantei.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. 2 Cod proc. civ., întrucât apelul nu a fost motivat, instanța de apel urmează a se pronunța în fond, pe baza motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor administrate la instanța de fond.
Așa fiind, Tribunalul constată că hotărârea apelată este temeinică și legală, prima instanță făcând o apreciere corectă a probatoriului și emițând în mod corect ordinul de protecție.
În ceea ce privește situația de fapt reținută de către prima instanță, se constată că aceasta nu face obiectul vreunei critici în apelul formulat de apelantul-pârât. Astfel, este necontestat faptul că părțile au fost căsătorite, iar, prin sentința civilă nr. 5578/18.12.1998 pronunțată în dosarul nr. 4445/1998 s-a admis cererea de partaj de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei de către părți, iar imobilul din comuna Roșiești, .. V. a fost atribuit intimatei-reclamante, aceasta fiind obligată la plata către apelantul-pârât a sumei de_,773 lei, cu titlu de sultă. părțile locuiesc în imobilul arătat împreună cu A. A. L., fiul intimatei-reclamante.
În drept, se constată că prima instanță a făcut, în mod corect, aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 271/2003.
Impunerea unui ordin de interdicție echivalează cu o restrângere a libertății persoanei, ea neputând fi dispusă decât pentru motive suficient probate și temeinice, pentru prevenirea unor pericole iminente. Astfel, din dispozițiile art. 21 alin.1 lit. a, d și f din Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei astfel cum e definit sensul sintagmei prin art.5 din Lege.
În cauză, instanța de apel constată că sunt îndeplinite condițiile anterior enumerate, fiind dovedite prin probele administrate urgența luării măsurii și violența la care intimata-reclamantă a fost supusă de către apelantul-pârât.
Susținerile intimatei-reclamante din cererea introductivă nu reprezintă doar simple alegații ale acesteia deoarece au fost dovedite în fața instanței, în condiții de contradictorialitate, prin dovezi care au răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază apelantul-pârât cu privire la acuzațiile de exercitare de acte de violență asupra intimatei-reclamante, dovezi care au creat o imagine suficient de precisă asupra existenței faptelor imputate apelantului-pârât și a încadrării lor în pragul implicit al Legii nr.217/2003, respectiv fapte recente, de o anumită natură și intensitate astfel încât să se justifice urgența și gravitatea măsurilor solicitate (evacuare, păstrarea unei distanțe minime și interzicerea oricărui contact).
Astfel, măsurile preconizate prin ordin sunt de natură a îngrădi atât eventualele drepturi ale apelantului-pârât derivate din libertatea de mișcare și exprimare, iar această atingere adusă unor drepturi fundamentale ale persoanei nu se poate realiza pe calea ordinului de protecție decât în prezența unor indicii suficiente care să justifice, cel puțin temporar, neapelarea intimatei-reclamante la căile de drept comun pentru realizarea dezideratului său.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că, în prezenta cauză, în mod corect, prima instanță a apreciat că se justifică emiterea unui ordin de protecție, condițiile restrictive pentru aplicarea acestei proceduri speciale fiind îndeplinite.
Faptul că apelantul-pârât este violent și pune în pericol viața, integritatea fizică și psihică a intimatei-reclamante rezultă din probele care au fost administrate în fața primei instanțe, din ansamblul materialului probatoriu rezultând că apelantul-pârât este o fire violentă, capabil de faptele descrise de reclamantă, inclusiv a violenței fizice, acesta provocând scandal în imobil unde locuiește cu intimata-reclamantă și cu fiul acesteia, alergând cu securea după fiul intimatei-pârâte, amenințând pe acesta și pe intimata-reclamantă că îi va decapita, fiind necesară și intervenția organelor de poliție.
Faptul că apelantul-pârât suferă de anumite afecțiuni medicale și că ar fi trimis bani din străinătate intimatei-reclamante în perioada în care erau căsătoriți sau că aceasta nu i-ar fi plătit sulta datorată în urma partajului nu justifică actele de violență și comportamentul necorespunzător al apelantului-pârât, acestea fiind aspecte care pot fi rezolvate doar pe calea mijloacelor legale.
Față de toate aceste considerente, apelul formulat de apelantul-pârât A. A. împotriva sentinței civile nr. 2370/15.10.2015 a Judecătoriei Bârlad este nefondat și urmează a fi respins, iar sentința va fi păstrată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 474 Codul de procedura civila, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), Tribunalul urmează să respingă și acest capăt de cerere formulat de apelantul-pârât, ca fiind neîntemeiat, și, în virtutea principiului disponibilității, va lua act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
De asemenea, față de dispozițiile art. 27 alin. 4 și art. 85 din Legea nr. 51/1995, dispune achitarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, B. I., pentru apelantul-pârât, conform delegației nr. 731/30.10.2015 emisă de Baroul V., din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât A. A. împotriva sentinței civile nr. 2370/15.10.2015 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Ia act că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Dispune achitarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, B. I., pentru apelantul-pârât, conform delegației nr. 731/30.10.2015 emisă de Baroul V., din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.01.2016.
Președinte, O. A. C. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. jud. AOC/08.01.2016
5 ex./..01.2016
Judecătoria Bârlad: jud. G. B.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 261/2016. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 20/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
