Ordin de protecţie. Decizia nr. 60/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 60/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA NR. 60/2016
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător O. C.
Grefier SMĂRĂNDIȚA-C. C.
Cu participarea procurorului: B. E. – S. din cadru Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de apelantul B. C. în contradictoriu cu intimata B. E., împotriva sentinței civile nr.907 din 29.12.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul B. C. asistat de avocat B. I., din oficiu și intimata B. E. asistată de avocat C. D., din oficiu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; cererea de apel a fost formulată și motivată în termen; s-a comunicat intimatei copia cererii de apel .
Avocat B. depune la dosar o caracterizare a apelantului B. C., bilet de externare /scrisoare medicală. Menționează că a prezentat aceste înscrisuri și apărătorului intimatei, prezentându-le și reprezentantului Ministerului Public.
Interpelat de instanță, avocat C. arată că a luat cunoștință de înscrisuri.
Interpelați fiind, apărătorii părților precizează că nu mai au de formulat alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în cauză.
Ministerul Public prin reprezentant având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat.
Instanța, având în vedere faptul că nu mai sunt cereri noi de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul cu privire la probe.
Avocat B. I. pentru apelant solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Avocat C. D. pentru intimată arată că solicită doar proba cu înscrisurile depuse la fond și că nu are alte înscrisuri de depus la dosar.
Ministerul Public prin reprezentant arată că nu are probe de solicitat.
Apreciind utilă proba cu înscrisuri solicitată de către apelant prin apărător, în baza art. 258 C.proc.civ., instanța încuviințează această probă pentru apelant.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul cu privire la cererea de apel și în apărare.
Avocat B. având cuvântul pentru apelantul B. C., precizează că prin hotărârea de fond s-a dispus emiterea unui ordin de protecție, dispunând, pe o perioadă de 6 luni, ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamanta B. E., față de Centrul de Urgență pentru Victimele Violenței în Familie din Bârlad și față de locuința reclamantei din ., jud. V., respectiv casa bătrânească moștenită. Este tristă situația părților, care au o vârstă înaintată, 5 copii majori, o parte plecați în Italia. În această perioadă părțile ar trebui să se sprijine, însă intimata a solicitat prin cererea să fie emis un ordin de protecție împotriva pârâtului și limitarea dreptului de a folosi un bun comun.
La fond, intimata care inițial a spus că nu are de formulat probe, s-a răzgândit și a propus proba testimonială. În cauză fiind audiată sora sa, cu care apelantul este în relație de dușmănie, nu-și mai vorbesc de 10 ani, a povestit despre un incident între părți petrecut în anul 2011. Din declarația martorului B. Hăreluță, care a lucrat în gospodăria părților, acesta a relatat că, pe fondul consumului de alcool, reclamanta provoca scandaluri și certuri și îi adresa cuvinte jignitoare apelantului.
Față de toate aceste considerente, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada exercitării actelor de violentă asupra intimatei, solicită admiterea apelului și respingerea cererii, depunând la dosar referat pentru plata onorariului.
Avocat C. având cuvântul pentru intimată solicită menținerea dispozițiilor din sentința pronunțată de Judecătoria V. prin care s-a dispus emiterea ordinului de protectie prin care s-a dispus ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamanta.
Din actele depuse la dosar se face dovada faptului că intimata a fost permanent agresată de către apelant.
Din referatul de anchetă socială rezultă că apelantul avea un comportament violent, intimata fiind alungată din domiciliu de nenumărate ori, iar, în prezent, beneficiind de serviciile centrului de Urgență pentru Victimele Violenței în Familie din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. De asemenea, există întocmit și un dosar penal împotriva apelantului, potrivit relațiilor de la Postul de Poliție Văleni.
Din toate aceste înscrisuri rezultă că apelantul are un comportament violent. Afirmația că intimata ar fi consumatoare de băuturi alcoolice nu poate fi adevărată, având în vedere vârsta acesteia și bolile de care suferă.
Solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de fond. Depune la dosar referat pentru plata onorariului.
Ministerul Public prin reprezentant având cuvântul consideră că sentința civilă pronunțată de Judecătoria V. prin care s-a dispus emiterea ordinului de protecție este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea cererii de apel.
Din actele atașate la dosar rezultă că apelantul are un comportament violent față de soția sa, care a trebuit să părăsească domiciliu. Actele de la Poliția comunei Văleni arată faptul că aceștia s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în luna noiembrie 2015, numitul B. C. a lovit-o pe soția sa, ocazie cu care în cauză a fost întocmit dosar penal. Și din referatul de anchetă socială și raportul de evaluare înaintat la dosar, rezultă că apelantul are un comportament violent, iar intimata necesită protecție.
Față de aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 395 Cod pr.civ., dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 907/29.12.2015, Judecătoria V. a admis cererea formulată de reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtul B. C., astfel cum a fost precizată, a emis ordin de protecție, dispunând, pe o perioadă de 6 luni de la emitere, următoarele măsuri: obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamanta B. E., față de Centrul de Urgență pentru Victimele Violenței în Familie din Bârlad și față de locuința reclamantei din ., jud. V., respectiv casa bătrânească moștenită, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima și a obligat pârâtul să achite către stat cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 520 lei reprezentând onorariile celor doi apărători desemnați din oficiu, în cuantum de 260 lei fiecare, care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției (av. Dumitruc M. pentru reclamantă, delegație nr. 1645/21.12.2015, și av. B. I. pentru pârâtă, delegație nr. 1646/21.12.2015).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au calitatea de soți și au locuit împreună la domiciliul lor din ., jud. V., până la data de 15.11.2015, când reclamanta a părăsit domiciliul conjugal în urma unui conflict cu pârâtul.
Din referatul de anchetă socială rezultă că reclamanta a fost condusă de către un reprezentant al comunei Văleni la un centru de protecție a victimelor violenței în familie. Referatul de evaluare psihologică atestă că reclamanta prezintă stări de anxietate și fragilitate emoțională.
Din relațiile înaintate de I.P.J. V., rezultă că la data de 24.11.2015 lucrătorii Postului de Poliție Văleni s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la 15.11.2015 pârâtul B. C. a lovit-o pe soția sa B. E., ocazie cu care s-a întocmit dosar penal, iar la data de 23.12.2015 a fost înregistrată plângerea penală formulată de reclamantă împotriva pârâtului, fiind întocmit un nou dosar penal.
Conform adresei nr. 9138/28.12.2015, distanța dintre locuința moștenită de reclamantă, unde intenționează să se mute, se află la aproximativ 586 ml față de locuința pârâtului, care are rute ocolitoare pentru a ajunge la locuința sa.
Martora D. A., sora reclamantei, a declarat în fața instanței că reclamanta se ceartă mereu cu pârâtul și mereu este fugărită și bătută. Ultima oară reclamanta a fost bătută pe data de 15 noiembrie, fapte ce i-a fost comunicat de către vecine. Când a mers la casa părintească, a găsit-o pe reclamantă care plângea și era bătută: în cap, în spate și în piept. În seara respectivă, reclamanta a plecat de la casa bătrânească la o mătușă de a sa. A doua zi a mers la poliție fiind luată în primire de Primărie și de Poliție care au trimis-o la Bârlad. Pârâtul are un comportament foarte agresiv, martora arătând că îi este frică și ei. În 2012 reclamanta a fost bătută de către pârât de față cu martora, iar ulterior, deși nu a mai fost de față la agresiuni, o găsea pe reclamantă bătută. Din câte știe, pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice, moment în care devine violent.
Martorul B. Hăreluță a confirmat existența unui conflict între părți, însă a declarat că reclamanta consumă băuturi alcoolice și are o atitudine neadecvată față de pârât, care nu o bate, doar o înjură când o găsește beată și nu o amenință. Martorul a mai declarat că reclamanta bea zi de zi, pârâtul bea și el, dar nu frecvent, la săptămână. Deși a susținut că nu l-a văzut pe pârât să o bată pe reclamantă și nici nu a auzit de așa ceva, la întrebarea adresată de instanță dacă reclamanta se află în siguranță în aceeași casă cu pârâtul, răspunsul martorului a fost că nu, nu știe. La solicitarea apărătorului pârâtului, martorul a declarat că înțelege ce înseamnă termenul de "în siguranță" acesta fiind folosit în sensul de a nu fi bătut, agresat.
Coroborând probele administrate, respectiv declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar, instanța a apreciat că s-a făcut dovada că pârâtul are un comportament neadecvat și violent, inducând teamă soției, care a fost nevoită să părăsească domiciliul. Însuși martorul propus de pârât și care a susținut că acesta nu are un comportament agresiv, la întrebarea adresată de instanță dacă reclamanta se află în siguranță în aceeași casă cu pârâtul, a răspuns că nu, nu știe.
Conform art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsuri - obligații sau interdicții.
În temeiul art. 5 lit. b din Legea nr 217/2003, în sensul legii, prin membru de familie se înțelege soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție.
În temeiul art. 4 din lege, violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul are un comportament violent față de soție, căreia i-a cauzat suferințe psihice, dar și fizice. Reclamanta a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal de teamă.
În consecință, instanța de judecată a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie pentru emiterea unui ordin de protecție.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâtul B. C., solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii.
În motivarea cererii sale de apel, apelantul B. C. a arătat că din nici o proba de la dosar nu rezulta ca ar fi exercitat față de ea acte de violență de când aceasta s-a mutat, asa cum arata sora sa, martora D. în casa părintească unde a înțeles că are un testament, că atâta timp cât nu a deranjat-o pe reclamantă de când locuiește în casa moștenire nu există nici un motiv pentru emiterea acestui ordin, că martora D. face referire la un presupus incident din anul 2011 care nu are nici o relevanță atâta timp cât ei au conviețuit până in 2015, că martora a declarat și că nu vorbește cu el și că nu a mai fost in casa lor de 10 ani si ca locuiește la 1 km de ei.
De asemenea, apelantul mai arată că, din declarația martorului B. Hareluta care lucrează in gospodăria lor de mulți ani, rezultă ca reclamanta pe fondul unui consum exagerat de băuturi alcoolice, provoacă scandaluri si certuri, îl jignește si provoacă în tot felul, îl face „prost", „nebun", „canceros", știind ca a fost operat in Italia de cancer la prostată, că țipa fără nici un motiv și-si rupe hainele de pe ea, pentru a avea motive să îl reclame.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, în temeiul art. 478 și art. 479 C.proc.civ., instanța de control judiciar constată că apelul formulat de apelantul B. C. împotriva sentinței civile nr. 907/29.12.2015 a Judecătoriei V. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelantul B. C. critică soluția instanței de fond cu privire la lipsa probelor care să ateste violența exercitată asupra intimatei.
În ceea ce privește critica adusă sentinței civile cu privire la violența exercitată asupra intimatei, instanța reține că aceasta este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Astfel, martora D. A. a arătat, în declarația dată în fața instanței de fond, că intimata a părăsit domiciliul conjugal datorită violențelor fizice exercitate de către apelant în data de 15.11.2015 când martora a găsit-o pe intimată bătută în cap, în spate și în piept, apelantul fiind un consumator de băuturi alcoolice, iar pe acest fond devine violent. Declarația martorei se coroborează și cu cele ale martorului B. Hăreluță care arătat că și apelantul consumă băuturi alcoolice și o înjură pe intimată, arătând că intimata nu se află în siguranță cu apelantul în casă, precum și cu relațiile primite de la Postul de Poliție Văleni ( fila 33) care arată că lucrătorii postului de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în data de 15.11.2015, apelantul a lovit-o pe intimată, fiind constituit dosar penal pe numele acestuia.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în raport de elementele indicate anterior, este probată în cauză starea de pericol creată prin întreg comportamentul apelantului în familie prin consum de băuturi alcoolice si actele de violență fizică și psihică exercitate asupra intimatei, stare de pericol ce este de natură să creeze stări de tensiune în familie și suferințe psihice intimatei, astfel cum rezultă și raportul de evaluare psihologică a intimatei (filele 48-50 dosar fond), existând din partea apelantului acte de violență în sensul celor arătate de art. 4 lit. b) și c) din Legea nr. 217/2003.
În aceste condiții, apare ca necesară luarea unor măsuri care să o protejeze pe intimată de comportamentul antisocial și inacceptabil al soțului și care să îl determine pe acesta să își reconsidere comportamentul. Nu prezintă relevanță faptul că apelantul nu ar fi exercitat acte de violență de când intimata a părăsit domiciliul conjugal, atâta timp cât aceasta a fost provocată tocmai de comportamentul său.
Prin urmare, critica apelantului cu privire la insuficienta probare a actelor de violență este neîntemeiată.
Față de toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., instanța apreciază drept neîntemeiat apelul formulat de apelantul B. C., motiv pentru care îl va respinge ca atare și va păstra sentința apelată.
În condițiile respingerii apelului și căderii acestuia în pretenții, instanța urmează a obliga apelantul la plata către stat a sumei de 260 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel C. A. D. ( avocat desemnat pentru intimata B. E.), suma urmând a fi avansată Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare în sumă de 260 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel B. I. ( avocat desemnat pentru apelantul B. C.), rămân în sarcina statului, iar suma se va avansa Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
decide:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul B. C. împotriva sentinței civile nr. 907/29.12.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Obligă apelantul la plata către stat a sumei de 260 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel C. A. D., suma urmând a fi avansată Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare în sumă de 260 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu în apel B. I. rămân în sarcina statului, iar suma se va avansa Baroului de Avocați V. din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 ianuarie 2016.
Președinte, O. M. V. | Judecător, O. C. | |
Grefier, SMĂRĂNDIȚA-C. C. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./21.01.2016
4 ex./.>
Judecător fond: A. C. C., Judecătoria V.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1/2016. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 66/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
