Plângere contravenţională. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1016/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 1016/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1016/A/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător O. M. V.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil formulat de apelanta Administrația Județeană A Finanțelor P. V. cu sediul în V., ., nr.56, jud. V. în contradictoriu cu intimat Cabinet M. I. S. N., cu sediul în Iași, ..97, . împotriva sentinței civile nr. 6546 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 01 septembrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 09 septembrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constata urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 6546 din 11.03.2015, Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de instanță din oficiu, a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta CABINET M. I. S. N. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. V., a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2012 nr._ din 31.07.2014 cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 1.000 lei si a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ din 31.07.2014 cu privire la contravențiile prevăzute de art. 41 alin. 2 lit. b și c din Legea nr. 82/1991.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.07.2014 a fost încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției ./2012 nr._ prin care s-au constatat următoarele:
1. fapta de a efectua operațiuni economice financiare fără a fi înregistrate în contabilitate în sensul că petentul nu a înregistrat în contabilitate (Registrul Jurnal de Încasări și Plăți) un număr de cinci chitanțe pentru sume încasate de la pacienți (10/12.02.2013: 180 lei, 13/26.03.2013:10 lei, 14/26.03.2013: 10 lei, 15/26.03.2013: 100 lei, 16/26.03.2013: 30 lei) și care nu au fost declarate în declarația D200, faptă prevăzută de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei;
2. nerespectarea reglementărilor emise de M.F. referitoare la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, în sensul că nu a utilizat documentele justificative pentru toate operațiunile, a eliberat decizii fictive neconforme cu realitatea constată în timpul controlului, înregistrarea în contabilitate a chitanțierelor fără a fi înregistrate în fișa de magazie cod 14-3-6/A prevăzută de OMFP 3512/2008, nu a evidențiat stocul existent în fișa de magazie, la data controlului erau două chitanțiere în alb, conform OMFP 1040/2006, OMFP 3512/2008, faptă prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei;
3. nerespectarea reglementărilor emise de MFP cu privire la utilizarea și ținerea registrelor contabile, nu respectă OMFP 1040/2004 (pct. 20)– registrul de încasări și plăți care nu este înregistrat la AJFP, faptă prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991, petentul fiind sancționat cu avertisment.
Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la 20.08.2014, plângerea fiind formulată și depusă la factorul poștal în termen legal la 04.09.2014. Rezultă că plângerea a fost formulată în termen, instanța respingand ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de instanță din oficiu.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 constituie contravenție deținerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor și datoriilor, precum și efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, iar potrivit art. 41 alin. 2 lit. b și c din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor P., respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: b) utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate; c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal de contraventie, instanta a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal ./2012 nr._ din 31.07.2014 fiind legal întocmit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a sancționa fapta contravențională prevăzută de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, aceasta reprezintă o apărare de fond și privește legalitatea procesului-verbal de contravenție.
Potrivit art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform alin. 2 în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la alin. 1 curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp.
Textul incriminează efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, și nu neînregistrarea operațiunilor economice, o acțiune și nu o omisiune. Se deduce astfel că fapta contravențională se consideră săvârșită la momentul efectuării operațiunii. Chiar interpretând legea în sensul că este reglementată o omisiune ca faptă contravențională, săvârșirea/epuizarea faptei are loc la momentul ultim la care petentul putea și trebuia să înregistreze operațiunea în Registrul Jurnal de Încasări și Plăți.
Potrivit OMFP 1040/2004, pct.51, orice sumă plătită, respectiv încasată, în numerar sau prin bancă se va înregistra în mod obligatoriu, cronologic, în Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b). Rezultă așadar că operațiunile trebuiau înregistrate în aceeași zi.
Art. 19 din OMFP 3512/2008 Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează cronologic toate operațiunile economico-financiare.
Prin OMFP 170/2015, în condițiile conducerii evidenței contabile în partidă simplă cu ajutorul tehnicii de calcul, fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra în ordine cronologică, în funcție de data efectuării operațiunii de încasare/plată. Registrul-jurnal de încasări și plăți se editează anual sau la cererea organului de control. Inclusiv din interpretarea acestor norme (care nu erau în vigoare la momentul săvârșirii faptei) rezultă că fapta săvârșită nu are caracter continuu, iar înregistrarea nu se poate face după un an ci în termene foarte scurte.
Având în vedere momentul săvârșirii faptei (februarie-martie 2013) și momentul aplicării sancțiunii (31.07.2014) se poate constata că a intervenit prescripția conform art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție fiind nelegal sub acest aspect.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 249 Cod procedură civilă, aplicabil raportat la dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul nu a adus probe și nici nu a invocat împrejurări credibile prin care să convingă instanța că nu este vinovat de săvârșirea faptelor.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, instanța a constatat ca petentul se face vinovat de efectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate, însă dat fiind că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./2012 nr._ din 31.07.2014 urmează a fi anulat cu privire la această contravenție.
Cu privire la cea de-a doua contravenție prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 (întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora), s-au reținut mai multe acte materiale ca întrunind împreună elementele constitutive ale contravenției. Astfel, s-a constatat că petentul nu a utilizat documentele justificative pentru toate operațiunile, a eliberat decizii fictive neconforme cu realitatea constată în timpul controlului, înregistrarea în contabilitate a chitanțierelor fără a fi înregistrate în fișa de magazie cod 14-3-8/A prevăzută de OMFP 3512/2008, nu a evidențiat stocul existent în fișa de magazie, la data controlului erau două chitanțiere în alb.
În temeiul art. 44 din Legea nr. 82/2001 Ministerul Economiei și Finanțelor și instituțiile prevăzute la art. 4 alin. 3 vor elabora și vor actualiza permanent reglementările contabile aplicabile persoanelor prevăzute la art. 1.
OMFP nr. 2226/2006 reglementează Fișa de magazie a formularelor cu regim special în categoria formularelor care nu se vor mai tipări, înseria și numerota în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 831/1997
Prin Hotărârea nr. 831/1997 au fost aprobate modelele formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă și a normelor metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora. Actul normativ a fost abrogat prin Hotărârea nr. 105/2009. Rezultă că au fost abrogate dispozițiile care stabilesc modelul, nu însă și normele care stabilesc obligația de a ține fișe de magazie.
Potrivit art. 36 din OMFP nr. 3512/2008, metoda global-valorică se folosește, de asemenea, pentru evidența rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor destinate ambalării, precum și la alte categorii de bunuri. În acest caz, evidența cantitativă se poate ține pe feluri de rechizite, imprimate, materiale pentru ambalare etc., la locurile de gestionare, cu ajutorul fișelor de magazie (cod 14-3-8 și 14-3-8/a), care se completează de gestionar sau de către persoana desemnată.
Prin Anexa nr. 4 OMFP nr. 2226/2006 s-a stabilit că persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității vor desemna, prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe, după caz, care să aibă atribuții privind alocarea și gestionarea numerelor aferente facturilor emise de societate. Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, vor emite proceduri proprii de stabilire și/sau alocare de numere prin care se va menționa, pentru fiecare exercițiu financiar, care este numărul de la care se emite prima factură.
S-a constatat că nu a existat o înregistrare a tuturor carnetelor chitanțier achiziționate și că se lucrează în paralel cu mai multe chitanțiere, fapte ce au fost facilitate de utilizarea necorespunzătoare a documentelor justificative, fără înregistrare în fișa de magazie. Petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute și nici dovada că a eliberat decizii conforme.
Față de considerentele expuse, procesul-verbal de contravenție urmează a fi menținut cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991, sancțiunea aplicată (amendă contravențională în cuantum de 1000 lei) fiind proporțională raportat la numărul neregulilor constatate, gravitatea acestora și perioada îndelungată de săvârșire.
Cu privire la cea de-a treia contravenție, potrivit pct. 20 OMFP 1040/2004 Registrul-jurnal de încasări și plăți (cod 14-1-1/b) și Registrul-inventar (cod 14-1-2/a) au regim de înregistrare la organele fiscale. Acestea se numerotează, se șnuruiesc și se parafează înainte de depunerea lor la organele fiscale pentru înregistrare. Modelele și normele de întocmire și de utilizare ale Registrului-jurnal de încasări și plăți și ale Registrului-inventar sunt prezentate la cap. IV.
OMFP nr. 170/2015 reglementează la capitolul III normele generale privind contabilitatea în partidă simplă și documentele financiar-contabile. La pct. 15 se stabilește că registrele de contabilitate parafate și înregistrate la organele fiscale teritoriale anterior intrării în vigoare a prezentelor reglementări pot fi utilizate până la epuizare, cu condiția respectării conținutului de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora prevăzute la cap. V.
Petentul a fost sancționat pentru utilizarea și ținerea registrelor de contabilitate cu nerespectarea reglementărilor legale, dovada contrarie nefiind făcută. Referirea cu privire la vechile registre confirmă faptul că legalitatea și conformitatea acelor registre întocmite anterior depinde de parafarea și înregistrarea lor la organele fiscale. Astfel, chiar dacă pentru documentele justificative ce vor fi întocmite sub imperiul noilor reglementări nu mai există această obligație, ea rămâne valabilă pentru toate celelalte întocmite anterior, neputându-se aprecia că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă.
Față de considerentele expuse, procesul-verbal de contravenție urmează a fi menținut cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 alin. 2 lit. b din Legea nr. 82/1991, sancțiunea aplicată (avertisment) fiind proporțională.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel intimata AJFP V., solicitand admiterea apelului formulat si modificarea in parte a sentintei civile in sensul menținerii ca temeinica si legala a contravenției prevăzute de art. 41 alin.(1) din Lg. nr. 82/1991 astfel cum a fost reținuta prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr._/31.07.2014.
In motivarea cererii de apel, intimata a aratat ca, in fapt, cu ocazia inspecției fiscale generale efectuata prin delegare de competenta de Administrația Județeană a Finanțelor P. V., la CMI Salageanu N. cu domiciliul fiscal in localitatea Iasi, .. 79, ., cu desfășurarea activității in ., s-au constat o . nereguli cu privire la respectarea prevederilor legale referitoare la organizarea si conducerea evidentei contabile, referitoare la efectuarea de operațiuni economico-financiare fara a fi înregistrate in evidenta contabila si cu privire la nerespectarea reglementarilor emise de Ministerul Finanțelor P., respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare in domeniul contabilității, cu privire la întocmirea si utilizarea documentelor justificative si contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea in contabilitate a acestora in perioada la care se refera, fapte ce constituie contravenții si care au fost sancționate de echipa de inspecție fiscala prin întocmirea Procesului Verbal de Constatare si Sancționare a Contravențiilor Nr._/31.07.2014, cuantumul total al amenzii aplicate fiind de 2000 lei, ca, din datele consemnate in Proiectul raportului de inspecție fiscala si in Raportul de inspecție fiscala nr. 1616/31.07.2014, acte intocmite de Serviciul de Inspecție Fiscala Persoane Fizice din cadrul Administrației Județene a Finanțelor P. V., rezulta ca este vorba de contravenții continue, astfel ca nu se poate retine ca ar fi intervenit prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, in mod greșit, instanța de fond retinand ca a intervenit prescripția cu privire la contravenția prevăzuta de art. 41 alin.(1) din Lg. nr. 82/1991, ca, drept urmare a celor constatate cu ocazia inspecției fiscale, a fost incheiat Pocesul-Verbal de Constatare si Sancționare a Contravențiilor Nr._/31.07.2014, prin care petenta a fost sancționată cu 1000 lei amenda, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 41 pct.1 din Lg. nr.82/1991, republicata; 1000 lei amenda, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 41 pct.2 lit. c din Lg. nr.82/1991, republicata si avertisment, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta de art. 41 pct.(2) lit. b din Lg. nr. 82/1991, republicata, ca motivele invocate de reclamanta nu se regăsesc intre cazurile de nulitate prevăzute de legiuitor la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar reclamanta nu a justificat nici o vătămare de natura a impune cu necesitate anularea procesului verbal analizat, motiv pentru care nu se justifica anularea procesului verbal contestat, anulare ce ar reprezenta un formalism excesiv pentru relațiile juridice protejate prin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, apelanta a mai aratat ca sub aspectul temeiniciei, aspectele reținute in actul constatator corespund realității, petenta nerespectand dispozițiile imperative cuprinse in actul normativ conform căruia a fost sancționată, rezultând cu certitudine ca aceasta a săvârșit faptele contravenționale reținute in sarcina sa, nedovedind o situație de fapt contrara, ca s-a prezentat titularului CMI, respectiv doamnei dr. Salageanu N., proiectul raportului de inspecție fiscala, care conține constatările si consecințele lor fiscale, acordandu-i acesteia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere in conformitate cu prevederile art. 9 alin.(1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fisc, rep., cu modificările si completările ulterioare, insa reprezentantul CMI nu a formulat obiectiuni la proiectul raportului de inspecție fiscala transmis, ca, in urma discuției finale purtata la data de 31.07.2014 la sediul A.J.F.P. V., contribuabilul a declarat ca este de acord cu constatările inspecției fiscale si nu dorește sa-si exprime in scris punctul de vedere in legătura cu constatările echipei de inspecție fiscala, in conformitate cu prevederile art. 9 alin.(1) din O.G. nr. 92/2003, rep.,cu modificările si completările ulterioare, ca, in fapt, in urma inspecției fiscale efectuata de inspectorii din cadrul A.J.F.P. V., s-a constatat ca CMI Salageanu N. nu a ținut evidenta formularelor cu regim special pe fise de magazie astfel cum prevede OMFP nr. 3512/2008, OMFP nr. 1040/2004, iar chitanțierele consumate nu au fost folosite in mod corespunzător asa cum reiese din situația prezentata in cuprinsul raportului, s-a constatat ca in conformitate cu dispozițiile OMFP NR. 2226/2006, contribuabilul in cauza trebuia sa detina pentru toate formularele utilizate, decizie de numire cu un sistem intern de numerotare cu plaja de numere si de asemenea sa detina FISE DE MAGAZIE conform OMFP nr. 3512/2008 si OMFP nr. 1040/2004, care sa cuprindă toate intrările din aceste documente, pe categorii si stocul acestora, contribuabilul prezentand inspectorilor fiscali doar fisele pentru carnetele de facturi si chitanțierele care nu mai erau completate din anul 2007, motivând ca prevederea legala prin care era dispusa aceasta obligație, a fost abrogata, ca reclamanta avea obligația, sa întocmească fise de magazie pentru orice produs/bun, conform prevederilor legale anterior invocate, iar cu ocazia inspecției fiscale, s-a constatat ca la sediul reclamantei existau 2 carnete de chitanțiere in alb, numerotate, neinseriate si care nu au fost înregistrate in evidenta contabila . magazie ca "stoc", ca deciziile prezentate sunt fictive si neconforme cu realitatea, chitanțele nefiind eliberate in mod cronologic, lucrandu-se in paralel cu mai multe chitanțiere, fiind găsite la sediul cabinetului 5 chitante care nu au fost înregistrate in evidenta, nu au fost declarate, constatandu-se si faptul ca un număr de doua chitante sunt antedatate, respectiv chitanța nr. 12/27.11.2012 a fost completata dupa chitanța nr. 10/12.02.2013.
Totodata, apelanta mai arata ca, in urma acestor constatări, s-au sancționat in conformitate cu art. 41 pct. 1 din Lg. nr. 82/1991, republicata, fapta de a efectua operațiuni economico-financiare (incasari de la pacienți fara a fi înregistrate in evidenta contabila si fara a fi declarate in declarația anuala de venit), precum si fapta de a nu înregistra in evidenta contabila un număr de cinci chitante, aplicandu-se o amenda de 1000 lei in conformitate cu prevederile art. 42 pct. 1 din Lg. nr. 82/1991, republicata, ca referitor la gravitatea faptei ce constituie contravenție in conformitate cu prevederile art. 41 pct. 2 lit c) din Lg. nr. 82/1991 rep., respectiv nerespectarea reglementarilor emise de de Ministerul Finanțelor P. privind utilizarea documentelor justificative pentru toate operațiunile efectuate, aceasta neregula este continua in timp si se constata pe toata durata controlului 01.01._14, producând consecințe grave din punct de vedere a declarării realității veniturilor brute realizate, in scopul aplicării legii fiscale cu privire la impozitul datorat bugetului de stat, ca procesul verbal contestat a fost încheiat in urma constatărilor reținute cu ocazia inspecției fiscale, iar actul contestat se bucura de prezumția de legalitate, autenticitate si veridicitate, in sensul ca reflecta in mod real ce au stabilit reprezentanții autorității emitente, iar reținerea instanței de fond privind prescripția dreptului de a sancționa fapta contravenționala prevăzuta de art. 41 alin.(1) din Lg. nr. 82/1991 este neîntemeiata, in condițiile in care aceasta este continua, motivat de faptul ca încălcarea obligației legale durează in timp, nefiind stabilit prin reglementările legale aplicabile, momentul ultim la care petentul putea si trebuia sa înregistreze operațiunea in Registrul Jurnal de încasări si Plați.
Intimata Cabinet M. I. S. N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat si mentinerea sentintei civile. In motivare, intimata a aratat ca instanța de fond, in motivarea soluției pronunțate, face o analiza temeinica a prescripției invocate de noi si a datei de la care aceasta curge, ca nu negat ca din eroare aceste 5 chitanțe nu au fost cuprinse in registrul si in Declarația 200, insa a invocat in apărare faptul ca organul de control a constatat ca cele 5 chitanțe eliberate 1 in luna a doua si 4 in luna a treia 2013 in valoare totala de 360 lei, la 31.07.2014, insa nu a constatat ca aceasta este o fapta continua nemaigăsind alte chitanțe neinregistrate pe perioada controlului, perioada controlata fiind de 3 ani ( 01.01._13 ), ca susținerea sa ca neinregistrarea s-a datorat unei erori si nu pentru faptul ca obisnuieste sa nu inregistreze in contabilitate operațiunile economice, desi chitanțele pentru aceste operațiuni au fost emise, nu atesta faptul ca eroarea a fost continua, motiv pentru care a reiterat art. 13 al.(l) din OG 2/2001, ca in ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel ,prin care se susține ca nu a justificat nici o vătămare de natura a anula procesul verbal, aceasta este o susținere aberanta intrucit prin insasi actul incheiat i se aplica o sancțiune de 2000 lei, suma ce se suporta din veniturile foarte mici ce le incaseaza un cabinet medical din rural, pentru fapte ce nu sunt pe deplin justificate intrucit neraportarea celor 5 chitanțe care au fost emise si cuprinse in registrul de incasari ar fi dus la o diminuare a impozitului in suma de 27 lei ce se putea regla anul următor, iar neinregistrarea in fisele de magazie a chitanțierelor si facturierelor, este o operațiune care nu mai este prevăzuta in ordinele ANAF a fi obligatorie cu mențiunea ca atit facturierele cit si chitanțierele au serii si numere date din tipografie pe plaje de numere arondate de insasi ANAF.
De asemenea, intimata mai arată că a susținut la fond ca sancțiunea aplicata este nelegala intrucit actul normativ invocat nu prevede obligativitatea inregistrarii chitanțierelor in fisa de magazie, iar Cod-ul menționat este codul 14-3-6A aferent pentru Avizul de însoțire a mărfii - document pe care un Cabinet medical nu are pentru ce sa il utilizeze, că formularul 14-.3-8b nu mai este prevăzut in Nomenclatorul documentelor financiar- contabile conform Anexei nr. 2 din OMEF nr.3512/2008 privind documentele financiar - contabile ceea ce duce la concluzia ca nu se mai utilizează, iar susținerea ca aceste chitanțiere nu au fost folosite corespunzător este o susținere gratuita si nejustificata de către organul de control, intrucit nu este obligatoriu din 2007 ca acestea sa fie inregistrate in fise de magazie, că raportul de inspecție fiscala cu nr.1616/ 31.07.2014 este contestat pe cale administrativa, contestație depusa la DRGFP Iasi, organul care gestionează activitatea fiscala a cabinetului, care are domiciliul fiscal in Iasi, că se exagerează in afirmații fara suport legal ,cum ca a emis decizii fictive si ca se lucrează cu mai multe chitanțiere, ca unele au fost antedatate pentru a da greutate prezentului apel si a exagera in privința unor nereguli grave in acest cabinet medical, că toata aceasta inversunare a organului fiscal pleacă de la faptul ca aceeași echipa de control i-a mai făcut un control anterior pe o perioada anterioara, control contestat si admisa contestația de instanța de judecata, iar in momentul in care a solicitat corectarea debitelor din evidenta finanțelor conform hotaririi judecătorești, nu numai ca nu s-a reglat sitatia conturilor, ci s-a făcut control pe perioada următoare in urma căruia au fost scoși datori mai mult decit erau astfel ca organul fiscal nu a reglat nici perioada anterioara pentru care dețin hotarire judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelanta AJFP V. împotriva sentinței civile nr. 656/11.03.2015 a Judecătoriei V. este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal contestat, petenta intimată a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 41 alin.1, art. 42 alin. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 82/1991.
Prin cererea de apel, apelanta a criticat sentința primei instanței cu privire la soluția de anulare a procesului verbal pentru contravenția prevăzută de art. 41 alin.1 din Legea nr. 82/1991, apreciind în mod greșit că a intervenit prescripția, arătând că este vorba de o contravenție continuă.
Cu privire la acest motiv de apel, instanța reține că, potrivit art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991, constituie contravențieefectuarea de operațiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate. Ceea ce sancționează legea în cazul acestei contravenții este tocmai neînregistrarea operațiunii economice în contabilitate, fiind vorba, contrar celor reținute de prima instanță, de o contravenție continuă, respectiv de încălcarea unei obligații legale, încălcare care durează în timp până în momentul în care intervine o acțiune contrară, fie din partea contravenientului prin înregistrarea respectivei operațiuni, fie prin descoperirea contravenției de către organele de stat. Acest moment coincide cu cel al încetării săvârșirii faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, distinct de cel al săvârșirii faptei.
Prin urmare, întrucât nu s-a probat că petenta apelantă procedase anterior la înregistrarea operațiunii economice în contabilitate, termenul de prescripție nu poate curge decât de la data controlului, respectiv 31.07.2014, motiv pentru care prima instanță a constatat în mod greșit că a intervenit prescripția, procesul verbal fiind unul legal și temeinic și cu privire la contravenția prevăzută de art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită apelul formulat de apelanta AJFP V. împotriva sentinței civile nr. 656/11.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge plângerea formulată de petenta CMI S. N. în contradictoriu cu intimata AJFP V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2012 nr._/31.07.2014 emis de ANAF- DGRFP IAȘI- AJFP V. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta AJFP V. împotriva sentinței civile nr. 656/11.03.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge plângerea formulată de petenta CMI S. N. în contradictoriu cu intimata AJFP V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2012 nr._/31.07.2014 emis de ANAF- DGRFP IAȘI- AJFP V. ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.09.2015.
Președinte, C. M. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, C. A. |
Red./Tehnored. Jud. V.O.M./01.10.2015
Tehnored. Gref. C.A.
4 ex./
Judecător fond: A. C. C., Judecătoria V.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1149/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
