Uzucapiune. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 100/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/R
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător M. C.
Grefier M. R.
Pe rol se află PRONUNȚAREA asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă F. L.- domiciliată în . V. , în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. A. T. A C. T., împotriva sentinței civile nr. 2774/2014 din 03.12.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică la pronunțare, au lipsit părțile.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului,după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 noul Cod de procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2774/03 decembrie 2014 Judecătoria V. a respins acțiunea formulată de reclamanta F. L. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. T., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut:
Sub aspectul dispozițiilor de drept substanțial incidente în prezenta cauză, instanța va avea în vedere dispozițiile Codului civil din 1864, având în vedere dispozițiile art. 6 alin.4 din Noul cod civil și art. 82 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora în cazul în care posesia a început sub imperiul legii anterioare, atunci această reglementare este aplicabilă.
În prezenta cauză, constatând,potrivit susținerilor reclamantului faptul că stăpânirea în fapt asupra imobilului teren individualizat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a început în anul 1989, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile codului civil din 1864.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1989 a dobândit prin cumpărare de la numita S. E. un imobil casă de locuit aflată în perimetrul construibil al comunei T. jud. V. precum și anexe gospodărești. Imobilul construcție a fost edificat de către vânzătoare în anul 1945 în timpul căsătoriei cu defunctul S. I., reclamanta invocând joncțiunea posesiei exercitată de înstrăinător. Potrivit susținerilor reclamantei, suprafața de 250 m.p. teren aferentă construcției a fost atribuită în folosință pe durata existenței construcției.
Reclamanta a arătat că anterior vânzării imobilului construcție, vânzătoarea S. E. a posedat terenul sub nume de proprietar, neîntrerupt, continuu, iar odată cu vânzarea construcției reclamantei i-a fost transmisă calitatea posesiei cu privire la întreaga suprafață de teren de 4045 m.p..
Reclamanta a susținut faptul că a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă utilă asupra terenului în cauză, considerent pentru care a solicitat admiterea acțiunii în sensul constatării dobândirii proprietății prin uzucapiune conform dispozițiilor art.1890 Cod civil, reclamanta invocând joncțiunea posesiei cu cea exercitată de anterior de vânzătoarea S. E..
Intimata U. A. T. a comunei T. a precizat faptul că, privitor la anumite părți din terenul în cauză, au fost adresate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile Legii nr.18/1991, privind fondul funciar. Astfel, cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenului in cauză au fost formulate de numiții: R. E. –cererea nr.30/2001; S. N.I. – cererea înregistrată sub nr._/2005 ; R. E. – cererea nr._/2005 R. M. – cererea nr._/1998 ; răchită E. – cererea nr._/1998, cereri ce nu au fost soluționate.
Potrivit Raportului de expertiză topografică întocmit de expert B. O. P. ,,suprafața de 4045 m.p. revendicată de reclamanta F. L. face parte din suprafața de 4,74 ha teren pentru care Comisia Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a aprobat reconstituirea dreptului de proprietate în baza cererii 4206 /15.03.1991 adresată de numita S. E., conform Hotărârii nr. 230/2008 și pentru care nu este eliberat titlu de proprietate.
Numita R. E. a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,20 ha teren intravilan prin cererile nr.30/2001 nr._/2005 și cererea nr._/1998, fiind respinsă prin Hotărârea nr.2 a Comisiei Locale T. de fond funciar.
Totodată s-a reținut în cuprinsul Raportului de expertiză tehnică topografică, faptul că: ,,la data de 22.09.2009 – după aprobarea Hotărârii nr.230/2008, a fost întocmit de către Comisia Locală T. Pretitlul de proprietate (anexa 2), prin care se constituie reclamantei F. L. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4045 m.p.- identificată în anexa nr. 1 la raportul de expertiză.
Analizând cererea formulată prin prisma materialului probator existent la dosarul cauzei și a dispozițiilor normative incidente în speță, instanța a găsit-o neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prescripția achizitivă (uzucapiunea) este modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege.
Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții: termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată și caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul din viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.
Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă:.
Art. 1846 C. civ. – Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru.
Art. 1847 C. civ. – Ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.
Art. 1890 C. civ. – Toate acțiunile atât reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invoca aceasta prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără sa i se poată opune reaua-credință.
Într-adevăr, legea recunoaște actualului posesor dreptul de a uni posesia sa cu cea a autorului său, putând astfel să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate prin efectul joncțiunii posesiilor, dacă perioadele cumulate ale celor două posesii ating termenul de 30 de ani. În acest sens, dispozițiile legale prevăd:
Art. 1860 C. civ. – Orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Pentru incidența art. 1960 C. civ. este necesar însă ca reclamanta (posesorul actual) să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, joncțiunea posesiilor neputând avea loc decât în limita acestui transfer.
Mai exact, pentru a se putea invoca cu succes incidența art. 1860 C. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții:
- în discuție să fie o posesie propriu-zisă (nu o detenție precară), atât în persoana actualului posesor, cât și în privința posesorului anterior;
- posesorul actual (reclamantul) să fi dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul cu a cărui posesie vrea să-și unească propria-i posesie.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, este necesar ca reclamanta (posesorul actual) să facă dovada transmiterii posesiei de la autorul său către sine pentru bunul pentru care cere să fie constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune, transmitere care să aibă loc în temeiul unui raport juridic civil născut în urma unui act sau fapt juridic licit concret în care sunt implicate cele două părți.
În măsura în care raportul juridic civil născut între părți nu include și bunul respectiv, în privința acestui bun nu poate fi invocată uzucapiunea prin joncțiunea posesiilor deoarece „joncțiunea” (unirea posesiilor) nu poate opera decât în limita unui transfer de posesie care să fie cuprins de actul sau faptul juridic licit ce a dat naștere la raportul juridic civil existent între părți
În cazul contractelor de vânzare – cumpărare (cum este situația în speță), dobânditorul bunului (cel care solicită constatarea dreptului de proprietate) nu se poate prevala de posesia anterioară a înstrăinătorului (autorului) decât în limita obiectului contractului de vânzare cumpărare (care a dat naștere la raportul juridic), fiind absolut necesar ca transmiterea posesiei să facă obiectul convenției care stă la baza raportului juridic existent între părți.
În măsura în care în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare nu este inclus și bunul pentru care se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, joncțiunea posesiilor nu poate opera, deoarece actualul posesor nu a preluat de la vânzător decât drepturile pe care acesta le avea asupra bunului care a făcut obiectul vânzării.
Pentru orice alte bunuri (suprafețele de teren) care nu sunt incluse în convenția dintre cele două părți posesorul actual nu poate decât să înceapă o nouă posesie, neputându-se bucura de beneficiul joncțiunii, deoarece nu face dovada preluării posesiei asupra acestora în limitele raportului juridic dintre el și posesorul anterior.
În cauza de față, instanța a constatat faptul că la baza joncțiunii posesiilor pretinsă de către reclamantă se află contractul de vânzare-cumpărare încheiat din 1989, prin care reclamanta a dobândit proprietatea asupra unui imobil construcție și anexe, fără a avea ca obiect juridic și material imobilul teren în suprafață de 4045 m.p, teren cu privire la care se solicită constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Față de considerentele expuse anterior, instanța a constatat că reclamanta nu poate invoca joncțiunea posesiilor pentru această suprafață de 4054 mp, deoarece în privința acesteia contractul de vânzare-cumpărare invocat nu face dovada preluării posesiei de la vânzător.
În aceste condiții, în lipsa existenței unui alt act sau fapt juridic civil licit care să facă dovada preluării posesiei acestei suprafețe de teren de la posesorul anterior, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile art. 1860 C. civ. privind beneficiul joncțiunii posesiilor.
Deoarece nu s-a făcut dovada că, reclamanta a exercitat continuu, neîntrerupt, util și sub nume de proprietar, pe o durată de 30 de ani imobilul teren în suprafață de 4054 m.p., cu privire la care se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta F. L..
La termenul de judecată din data de 06 mai 2015 instanța de control judiciar față de obiectul prezentei cauze și având în vedere valoarea obiectului litigiului care este sub 100.000 lei, in temeiul art 282 ind 1 C. a calificat prezenta cale de atac ca fiind cea a recursului completul investit cu soluționarea cauzei fiind întregit conform noului stadiu procesual stabilit cu judecătorul de permanență de la acea dată.
Cererea de recurs a fost legal timbrată prin achitarea taxei de timbru in valoare de 38 lei conform chitanței nr._/08.04.2015 aflată la fila 13 dosar.
În motivarea cererii de recurs reclamanta a arătat că reținerile făcute de instanța de fond cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a interveni uzucapiunea cat si cu privire la aspectul ca nu a făcut dovada transmiterii posesiei in condițiile art. 1960 din Codul civil sunt rețineri eronate si contradictorii.
F. de reținerea greșita a instanței ar fi greu de imaginat daca posesia ar trebui exercitata de aceeași persoana.
Legiuitorul a admis unirea posesie posesorului actual cu cea a autorului sau. In acest sens, art. 1859 din vechiul cod civil prevede ca - in toate cazurile când posesiunea aceluiași lucru trece pe rând in mai multe mâini, fiecare posesor începe in persoana sa o noua posesiune, fara a distinge daca strămutarea acestei posesiuni s-a făcut in mod singular sau universal, iar art. 1860 din codul civil vechi dispune ca orice posesor are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesia sa cu posesiunea autorului sau.
Jurisprudența a fost des confruntata cu problema stabilirii exacte a noțiunii de autor. Art. 1860 din Codul civil prevede ca orice posesor poate uni posesia sa cu cea a autorului sau fără sa se definească ce se înțelege prin autor.
Sub acest aspect, instanța suprema a statuat ca joncțiunea posesiilor in temeiul art. 1860 din vechiul cod civil, operează in cazul in care ele s-au exercitat de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, deoarece numai . are sens unirea lor, iar nu si in cazul in care, fiind titular de drept, o persoana poate, oricum, sa transmită dreptul sau fără a fi necesara invocarea uzucapiunii.
Uzucapiunea urmărește sa sancționeze pe proprietarul care se manifesta pasiv fata de bunul sau care se afla in posesia altei persoane si nu pe proprietarul care se afla in posesia bunului.
In speța dedusa judecații si fata de care instanța de fond a reținut in mod greșit ca nu poate opune joncțiunea posesiilor a făcut dovada celor trei situații in care este posibila apariția joncțiunii posesiei si anume.
Situația când posesia actualului posesor este de aceeași natura cu cea a autorului sau, in acest caz nu exista nici o dificultate, deoarece se va putea uzucapa atât in 10-20 de ani cat si in 30 de ani, prin reunirea posesiilor. A făcut dovada in fata instanței de fond ca, calitatea transmițătorului a fost aceea a unui simplu posesor si nicidecum a unui titular al dreptului de proprietate.
In scopul joncțiunii posesiunii antecesorului cu cea a actualului posesor, trebuie sa se demonstreze ca ultimul este succesorul cu titlu particular al antecesorului sau in temeiul uui negotium respectiv al unui schimb de drepturi si obligații.
F. de cele mai sus arătate, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond si rejudecând sa se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Legal citat intimatul nu a depus întâmpinare.
In recurs au fost depuse noi înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs se constată că recursul este neîntemeiat.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 ani, reglementată de art. 1890 Cod civil: posesia să fie utilă, neafectată de nici un viciu, si posesia să se manifeste timp de 30 ani.
Întrucât prima instanță nu a reținut o situație de fapt prezenta instanță va retine următoarea situație:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 3512 din 26 09 1989 reclamanta F. ( fostă B.) L., împreună cu soțul său G. au dobândit dreptul de proprietate asupra casei situată in . de la vânzătoarea S. E.. Prin acest contract se menționează că locuința a fost dobândită de vânzătoare prin construire in 1945, in timpul căsătoriei cu S. I., iar terenul aferent construcției a fost dobândit prin stăpânire de fapt în aceeași perioadă.
Terenul aferent construcției de 250 mp a trecut in proprietatea statului potrivit art. 30 alin 2 din legea 58/1974.
Prin decizia nr. 63 din 8 dec 1989 emisă de Consiliul Popular la C. T. suprafața de 250 mp, aferentă construcțiilor dobândite, trecută in proprietatea statului prin contractul 3512 din 26 09 1989, se atribuie in folosința recurentei F.( fostă B.) L. si a soțului B. G..
Din suplimentul la raportul de expertiză realizat de expertul B. O. P. rezultă că suprafața de 4054 mp, aferente casei, a fost cuprinsă in pretitlul emis pe numele recurentei. Din acest pretitlu rezultă că suprafața de 4045 mp ar fi dobândită prin constituire.
Din depoziția martorului Misale G. rezultă că reclamanta stăpânește din 1989 o suprafața de aproximativ 250 mp si din depoziția martorului V. V. rezultă că reclamanta stăpânește in fapt suprafața de 40-45 ari din 1989.
Din contractul de vânzare cumpărare coroborat cu decizia de atribuire rezultă că recurenta a avut un drept de folosință asupra terenului de 250 mp aferent casei iar acest drept de folosință s-a manifestat din 1989.
Acest drept de folosință nu reprezintă o posesie utilă, pentru că nu conține si elementul psihologic al posesiei-intenția de a stăpâni pentru sine.
Recurenta a fost un detentor precar al suprafeței de 250 mp, teren care era in proprietatea statului; acest titlul de detentor precar se întinde si asupra întregii suprafețe de teren aferente casei.
In cauză nu s-a probat convertirea detenției precare in posesie.
Astfel că in cauză nu este îndeplinită condiția posesiei utile, necesară pentru a uzucapa.
Întrucât reclamanta nu avea împlinit termenul de 30 ani la data introducerii acțiunii, aceasta a invocat joncțiunea posesiei cu cea a autoarei de la care a cumpărat casa-de la numita S. E..
Din depozițiile martorilor nu rezultă cu ce titlu a stăpânit numita S. Elenea terenul –posesor, detentor precar, si nici ce perioadă de timp a stăpânit terenul.
Astfel că recurenta nu are îndeplinite cele 2 condiții ale uzucapiunii-posesia utilă( recurenta fiind un detentor precar) si durata posesiei de 30 ani( recurenta având folosința de 23 ani de până la introducerea acțiunii).
In consecință, in mod corect a reținut prima instanță că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementate de art. 1890 Cod civil.
Motivul de recurs cu privire la posibilitatea recurentei de a invoca joncțiunea posesiei cu cea a autorului său este întemeiat, dar nu schimbă cu nimic situația juridică.
In mod greșit prima instanță a reținut că nu se poate invoca joncțiunea posesiei pentru că in contract nu se prevede nimic despre teren.
Joncțiunea posesiilor reprezintă adăugarea la termenul posesiei actuale a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său.
Faptul că in prezentul litigiu, in contractul de vânzare cumpărare nu se indică numai cu privire la transmiterea posesiei, nu are nici o relevantă.
Joncțiunea posesiilor este întotdeauna posibilă, indiferent de voința autorului. Este opțiunea noului posesor de a se prevala de posesia exercitată anterior de autorul său.
In cauză nu s-a probat că autoarea S. E. a posedat sub nume de proprietar; astfel că nu se poate uni ” posesia autorului” cu detenția precară exercitată de recurentă.
Astfel motivul pentru care nu se poate aplica joncțiunea posesiilor este faptul că nu se cunoaște dacă autoarea a posedat terenul si faptul că recurenta a avut din 1989 detenția precară.
Mai mult in cauză sunt incidente prevederi speciale ale legii 18/1991-art 36 alin 3 care reglementează dreptul la constituirea dreptului de proprietate pentru terenurile atribuite in folosință pe durata existentei construcțiilor, ca efect al preluărilor in condițiile art. 30 din legea 58/1974.
In cauză nu este incident vreun motiv de ordine publică de recurs.
Întrucât in cauză nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 1890 Cod civil, in temeiul art.312 C. se va respinge recursul si se va păstra soluția.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de F. L. împotriva sentinței civile nr. 2774/3 dec. 2014 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi 9. 09. 2015
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. R. |
M.R. 14 Septembrie 2015
Red.P.I.M./25.09.2015
TEHN.R.M./25.09.2015
EX.2
JUD.FOND: D. E.- M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 523/2015. Tribunalul... → |
|---|
