Plângere contravenţională. Decizia nr. 102/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 102/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 102/2016
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător L.-M. B.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine Pronunțarea cererii de apel formulată de petent .- Bârlad cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat – Chiriece C. din Bârlad ,. ,județul V. în contradictoriu cu intimat I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ IAȘI, cu sediul în Iași, .. 3-5, județul Iași,împotriva sentinței civile nr. 1558/ 18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ având ca obiect - plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța la cererea reprezentantului agentului constatator intimat pentru a depune note sau concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25 ianuarie 2016, când având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea din nou a pronunțării pentru data de astăzi 28 ianuarie 2016 când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de fată, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1558/18.06.2015, Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta . Bârlad împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2015, în contradictoriu cu intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Iași.
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2015.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
I. În fapt, la data de 30.03.2015 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei și confiscarea bunurilor conform procesului-verbal anexat, așa cum reiese din copia procesului-verbal anterior menționat (fila 33).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petenta ”a transportat cu autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe DN24A din direcția M. către loc. Fălciu, condus de numitul L. D., mai multe bunuri în vederea comercializării către diferite societăți comerciale de pe raza comunei Fălciu, pentru care nu a putut prezenta documente legale de proveniență.”
Fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
La rubrica ”Alte mențiuni” agentul constatator a consemnat ”Nu are de făcut obiecțiuni cu privire la cele consemnate în procesul-verbal”, petenta semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 30.03.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 01.04.2015.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.
În speță, petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, ”următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:
- efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 30.03.2015 și din anexa la procesul-verbal de constatare a contravenției (fila 34) a reieșit faptul că, la data de 30.03.2015, pe DN24A direcția M.- Fălciu, în urma opririi sale în trafic, conducătorul autovehiculului marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ – numitul L. D.- reprezentant al petentei- a fost depistat că a transportat marfă constând în pachete de țigări, enumerate în anexă. Întrucât petenta, prin reprezentant, nu a putut prezenta documentele de proveniență pentru întreaga cantitate de marfă transportată, pe numele acesteia a fost întocmit procesul-verbal atacat, dispunându-se totodată și confiscarea produselor.
Apărarea petentei, conform căreia în speță ar fi aplicabilă Decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ și că a efectuat cu bună-credință acte de comerț, bunurile având o proveniență licită pentru care se plătesc taxele la bugetul statului, nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, pentru aplicarea Deciziei nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ, trebuie întrunite cumulativ două condiții:
1.-documentele de justificare a provenienței mărfurilor să fi existat la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției;
2-persoana sancționată să nu fi avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
Or, în cauza de față, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii nici uneia din cele două condiții impuse de ÎCCJ.
Astfel, referitor la prima condiție, petenta a depus la dosarul cauzei facturi (filele 19-28). Totuși, facturile depuse de petentă nu acoperă întreaga cantitate de marfă confiscată. De asemenea, două dintre acestea au fost emise la o dată ulterioară controlului. Mai mult, instanța reține că facturile depuse de petentă la dosar pot constitui documente justificative doar pentru . a mărfii astfel achiziționate, întrucât pe aceste facturi petenta figurează ca fiind cumpărător.
În ceea ce privește ce-a de-a doua condiție impusă de Decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ, petenta nu a făcut în nici un fel dovada imposibilității de a prezenta documentele justificative în momentul controlului, mulțumindu-se să declare că ”avizul de însoțire pentru marfa confiscată se afla la un coleg de-al său”. Instanța reține că, potrivit Anexei nr 2 la OMFP nr 3512/2008, avizul de însoțire a mărfii este un formular cu regim special intern de tipărire și numerotare, care servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului. Prin urmare, acesta trebuie să se afle la delegatul și în mijlocul de trasport cu care s-a făcut expediția. Instanța reține și faptul că acest aviz de însoțire a mărfii nu a fost depus la dosar, nefiind astfel dovedită existența acestuia.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petentă și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.
3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentei, instanța a reținut că:
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.
De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța remarcă faptul că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.
Așadar, în abstract, gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat.
Măsurile luate împotriva petentei sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 10.000 lei este prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990. De asemenea, măsura confiscării bunurilor este prevăzută de art 3 din Legea nr 12/1990. Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, față de modul concret de săvârșire a contravenției și de cantitatea însemnată se produse pentru care nu au putut fi prezentate documente justificative.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.03.2015, întocmit de reprezentanții Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Iași.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel, petenta . Bârlad
In fapt, prin sentința civila nr. 1558/2015, pronunțata la data 18.06.2015, de către Judecătoria Bârlad, in dosarul nr._ a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea contravenționala formulata de subscrisa.
La data de 30.03.2015, subscrisei i s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._ încheiat de I. T. al Politiei de Frontiera lasi.
Din declarația olograf a numitului L. D., lucrătorul societății ., rezulta ca la momentul controlului mai exista un aviz de însoțire a mărfii dar care se afla la un coleg de al sau, respective G. D.. Acesta s-a prezentat in timpul controlului cu avizul de însoțire a mărfii, insa organele de politie nu au ținut cont de acesta.
Precizez ca acest aviz de însoțire a mărfii (nr._ din data de 30.03.2015) a fost uitat de către numitul L. D. la birouri, colegul urmând sa i-l înmâneze deoarece își desfășurau activitatea in aceeași zona.
In momentul in care numitul L. D. a fost oprit in trafic exista aviz de însoțire a mărfii pentru întreaga cantitate de marfa.
Avizul cu nr._ din data de 30.03.2015 a fost adus de către colegul G. D., însă organele de politie nu au ținut cont de el.
Pentru a dovedi existenta avizului de însoțire a mărfii, precum si pentru a dovedi faptul ca aceasta exista la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție, si pentru a dovedi ca lucrătorul L. D. le-a prezentat organelor de politie in momentul controlului depunem la dosarul cauzei avizul de însoțire a mărfii nr._ din data de 30.03.2015 si solicitam sa fie audiați in calitate de martori următoarele persoane: Gilea L. D., domiciliat in Bârlad, ., ., . si L. D., domiciliat in ., jud. V..
- nu s-a pronunțat cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 si a art. 25 alin. 1,2,3 din OG 2/2002.
In procesul verbal . nr._, in baza art 3 din Legea 12/1990 republicata a dispus confiscarea bunurilor care sunt enumerate in anexa 1 a procesului verbal . nr._.
Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, art. 3 din Legea 12/1990 republicata se abroga.
Agentul constatator a dispus confiscarea bunurilor enumerate in anexa 1 a procesului verbal . nr._ in baza unui articol de lege abrogat. Aceasta situație nefiind permisa de lege, măsura confiscării apărând in mod vădit ca lovita de nulitate absoluta.
De asemeni potrivit art 24 alin. 1 din OG nr. 2/2002 "persoana imputernicita sa aplice sancțiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții. In toate situațiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscării si va lua in privința lor masurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, facand mențiunile corespunzătoare in procesul-verbal."
In anexa 1 procesul verbal . nr._ nu s-au descris bunurile care au fost supuse confiscării, ci doar s-a stabilit cantitatea acestora, nefiind respectate dispozițiile art. 24 alin. 1 din OG 2/2002.
De asemeni anexa 1 la procesul verbal . nr._ nu este semnata pe fiecare pagina de agentul constatator si nici de contravenient.
Potrivit art. 24 alin. 3 din OG 2/2002 "agentul constatator are obligația sa stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate si, daca acestea aparțin unei alte persoane decât contravenientul, in procesul-verbal se vor menționa, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila."
Potrivit art. 4 din Legea 12/1990 asa cum a fost modificata prin legea 187/2012 pentru punerea in aplicarea a aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal, "bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă."
., C. RO_, chiar daca in momentul controlului nu a putut prezenta documente justificative pentru mărfurile transportate, angajatul firmei prezent in momentul controlului, respectiv L. D., a discutat cu agenții de politie ca poate prezenta documente justificative in maxim o ora.
Ulterior numitul Gilea D. a prezentat avizul de însoțire, insa nu a fost luat in considerare de către organele de politie.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniența nu este dovedita, in condițiile legii. Documentele de proveniența vor insoti mărfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializării. Prin documente de proveniența se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a mărfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege"
Privitor la fapta prevăzută de art. 1 lit.e din Legea nr.12/1990 republicată, invocam Decizia nr.l/2002 a Curții Supreme de Justiție, Secțiile Unite, prin care a fost soluționat recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justiție.
Potrivit acestei decizii, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de documente de proveniență atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii și restituirea mărfii confiscate.
Din dispozițiile menționate rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Astfel, petentul a depus ca documente justificative de proveniență a mărfurilor menționate în anexa 1 a procesului verbal . nr._, respectiv facturi.
In consecință facturile au fost emise si înregistrate in contabilitate înainte de încheierea procesului verbal de contravenție_.
Potrivit art. 11 din OG nr.2/2001 "caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită", iar atribuția de a constata aceste cauze revine numai instanței de judecată. A considera altfel ar însemna că în cazuri de efectuare cu bună-credință a actelor sau faptelor de comerț cu bunuri având proveniență vădit licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de proveniență în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deține să nu mai poată justifica proveniența lor nici în fața instanței de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil.
Arătam instanței de judecata ca . efectuează cu buna credința acte de comerț, bunurile având o proveniența licita pentru care aceasta plătește fara intarziere taxele la bugetul statului.
In cauza au fost incalcate art. 19 alin. 1 si art. 25 alin. 1, 2 si 3 din OG 2/2002.
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG .2/2001 " procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnătura acestuia."
Procesul verbal . K nr._, nu a fost semnat de contravenient, ci a fost semnat de un angajat al contravenientului, respectiv L. D. cu datele identificate in procesul verbal. L. D. nu este reprezentantul legal al societății si nu putea semna procesul verbal. In situația de fata procesul verbal trebuia comunicat contravenientului, respectiv societății ., in termenul prevăzut de lege deoarece reprezentantul legal al societății nu se afla de fata in momentul incheierii procesului verbal.
Conform art. 25 alin. 1, 2, 3, din OG 2/2001 "(1) procesul-verbal se va inmana sau, dupa caz, se va comunica, in copie, contravenientului si, daca este cazul, pârtii vătămate si proprietarului bunurilor confiscate.
(2)Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicării acesteia.
(3)In situația in care contravenientul a fost sancționat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despăgubiri, o data cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica si înștiințarea de plata.
Desi in dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, in lumina jurisprudentei CEDO (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberbeg c. Moldovei, Maszni c României, A. c. României), acestea intra in sfera „ acuzațiilor de materie penala" la care se refera primul paragraf al Art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului având in vedere câmpul de aplicare genral al normei si scopul preventiv si represiv al sancțiunii, si, in consecința petentului ii sunt recunoscute si garanțiile specifice in materie penala din art. 6 Convenție" prin care si prezumptia de nevinovăție.
Practica CEDO stabilește clar modalitatea judecării plângerii contravenționale, in sensul aplicării prezumției de nevinovăție in procesele contravenționale, cu consecința obligației pentru organul constatator de a face dovada celor afirmate in procesul-verbal de constatare a contravenției .
Astfel, art. 6 din Convenție, statuează ca orice persoana se bucura de prezumția de nevinovăție in materie penala, Curtea stabilind ca noțiunea de contravenție este inclusa in noțiunea de „materie penala ", ce este folosita in sens larg in cuprinsul Convenției .
Pe cale de consecința, prin el însuși, in lipsa unor probe temeinice din care sa reiasă realitatea susținerilor agentului constatator, procesul-verbal de contravenție nu poate înfrânge prezumția de nevinovăție a subsemnatului garantata atât de Constituția României, cat si de practica CEDO in materie .
De altfel, este firesc sa fie asa. In cazul contrar in care sarcina probei ar reveni petentului, de cele mai multe ori, acesta, independent de nevinovăția sa, ar fi pus in imposibilitate de apărare, cu consecința menținerii ca valabile a unor abuzuri sau vendete personale .
F. de toate cele arătate mai sus apreciem ca apelul este întemeiat urmând ca instanța de judecata sa admită plângerea contravenționala, sa anuleze procesul verbal de contravenție ., nr._, sa exonereze petentul de la plata amenzii contravenționale, sa anuleze măsura confiscării, sa restituie bunurile confiscate, cu cheltuieli de judecata
In drept - art. 466 si urm. din Noul Cod de Procedura Civila.
Legal citat agentul constatator I. T. al Poliției de Frontieră lași a formulat întimpinare
În mod corect instanța de fond a menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.03.2015, contestat în cauză și sancțiunile dispuse prin acesta, întrucât din documentația depusă la dosar a rezultat că plângerea formulată este neîntemeiată. Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod temeinic și legal, cu respectarea tuturor cerințelor prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar individualizarea sancțiunii s-a făcut în raport cu circumstanțele faptei și modalitatea de săvârșire a acesteia.
întrucât apelanta a reluat în motivele invocate criticile formulate în fața instanței de fond, la care am răspuns deja prin întâmpinare, rugăm onorata instanță să aibă în vedere acest
In ceea ce privește netemeinicia hotărârii invocată de apelantă pe motiv că instanța nu s-a pronunțat cu privire la toate aspectele sesizate în plângere, vă rugăm să observați că instanța de fond, chiar dacă nu a răspuns în mod distinct la toate criticile invocate, din motivația acesteia rezultă cu claritate care este situația reținută ca fiind in concordanță cu cadrul legal aplicabil. Faptul că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția nu înseamnă însă și faptul că instanța va trebui să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți pentru susținerea pretențiilor și apărărilor pe care le-au formulat, fiind îndreptățită să răspundă printr-un considerent comun.
Cu privire la avizul de însoțire al mărfii . nr._ din 30.03.2015, arătăm că nu poate constitui document justificativ în cauză.
Astfel, vă rugăm să observați mai întâi că nu există niciun motiv pentru care apelanta să depună abia în calea de atac acest aviz de însoțire, despre care susține că exista la momentul constatării faptei contravenționale și pe care ar fi avut posibilitatea și chiar obligația să! depună în fața instanței de fund, pentru a proba legalitatea actului de comerț efectuat și incidența prevederilor deciziei Î.C.C.J. nr. 1/2002. Mai mult, deși culpa procesuală a nedepunerii acestui înscris ii aparține, solicită în calea de atac schimbarea în totalitate (anularea) a hotărârii instanței de fond, pronunțată în mod temeinic și legal, cu aprecierea corectă a probatoriului administrat în cauză.
Această conduită procesuală a apelantei a născut suspiciuni cu privire la avizul de însoțire al mărfii . nr._ și existența sa în momentul constatării faptei.
Mai mult, din declarația olografă a numitului L. D., dată în fața organelor poliției de frontieră cu ocazia constatării faptei, rezultă că acesta a încărcat autovehiculul cu marfă în vederea distribuirii ei, Iară să cunoască cantitatea exactă (aproximativ 2000 pachete de țigări) și Iară să completeze un aviz de însoțire pentru toată marfa ce urma a fi transportată, ci doar avizul . nr._ din 30.03.20¡5, pentru 350 pachete de țigări. în acest sens apreciem că dacă numitul L. D. ar fi completat documentele justificative pentru toată marfa încărcată spre distribuire, ar fi știut să precizeze cantitatea exactă în declarația sa olografă. Având în vedere că acesta este singurul aviz pe care a precizat clar că 1-a completat pentru marfa ce urma să o distribuie, rezultă că celălalt aviz pentru diferența de marfă, care se afla la un coleg, nu a fost completat de el, fapt pentru care cele două avize de însoțire a mărfii depuse la dosar nu ar trebui să pară a fi completate de aceeași persoană.
De asemenea, nu a fost precizat din ce motiv au fost emise două avize de însoțire pentru cantitatea de marfa ce urma a fi distribuită de către numitul L. D. cu același mijloc de transport, la aceeași dată, într-o anumită zonă, când prin completarea unui singur aviz s-ar fi respectat pe deplin prevederile legale.
Nu există nicio dovadă a faptului că numitul G. Daniei urma să-i înmâneze lui L. D. avizul despre care se precizează că ar fi fost uitat la birouri de acesta din urmă, apelantul nedepusă în acest sens nici măcar un aviz de însoțire din care să rezulte că G. D. a distribuit într-adevăr marfa în aceeași zonă la data de 30.03.2015.
De asemenea, solicită să observați că există o diferență foarte mare între numerele de înregistrare a celor două avize de însoțire eliberate de apelantă la data de 30.03.2015, de la nr._, la nr._, respectiv de 2334 de numere. Chiar dacă nu cunoaște cu exactitate întinderea activității apelantei ca expresie a modului în care se reflectă în volumul zilnic de acte și operațiuni comerț efectuate, eliberarea unui număr de 2334 de avize însoțire marfă într-o singură zi nu nare sa corespundă realității faptice.
Mai mult, copia depusă la dosar a avizului de însoțire . nr._ prezintă o scrie de urme a unor modificări mecanice (ștergere și suprascriere) la mențiunile privind numărul și data eliberării avizului, cumpărătorul și chiar la mențiunile privind produsele
Pentru aceste motive ne înscriem în fals cu privire la avizul de însoțire al mărfii . nr.00S20l6 din 30.03.2015 si rugăm onorata instanță să pună în vedere apelantei să prezinte înscrisul în original.
De asemenea, rugăm onorata instanță să pună în vedere apelantei să depună la dosar dispoziția de livrare în baza căreia a fost eliberat avizul de însoțire al mărfii . nr._ din 30.03.2015 și dovada înscrierii acestui document în registrele contabile.
Conform normelor specifice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, prevăzute în Anexa 2 la O.M.F.P. nr.3512/2008 privind documentele financiar- document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, iar în conținutul minimal obligatoriu de informații pe care trebuie să le prevadă acest document trebuie să se regăsească: seriași numărul intern de identificare a formularului; data emiterii formularului; datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscala); datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală); denumirea și cantitatea bunurilor livrate; prețul și valoarea, după caz; date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (.), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului; semnătura expeditorului; data primirii în gestiune si semnătura gestionarului primitor.
Avizul de însoțire . nr._ din 30.03.2015 nu respectă toate cerințele minimale prevăzute, «ar conform lit.a pct.2 alin.2 din Normele Metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, prevăzute în Anexa 1 la O.M.F.P. nr.3512/2008,document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Din acest motiv consideră că avizul de însoțire . nr._ din 30.03.2015 nu poate constitui document justificativ în cauză.
Mai mult, conform lit.a pct.10 din aceleași norme, în documentele justificative și în cele contabile nu sunt admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, precum și lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă. De asemenea, prevederile pct.16 alin.5 din Normele Metodologice prevăzute în Anexa 1 la O.M.F.P. rer.3512/2Q08 stabilesc faptul că neîntocmirea, întocmirea eronată și/sau neutilizarea documentelor justificative și financiar-contabile, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, se sancționează potrivii dispozițiilor legale.
Având în vedere atât aspectele prezentate cât și toate celelalte mențiuni și apărări formulate în cauză solicită respingerea apelului formulat.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelantă, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 C., instanța constată că apelul declarat în cauză este întemeiat, sentința fiind nelegală și neîntemeiată.
În cauză, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de_ lei și confiscarea bunurilor conform procesului-verbal anexat, așa cum reiese din copia procesului-verbal anterior menționat (fila 33) pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constând în aceea că, la data de 30.03.2105, a transportat cu autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ,pe DN24A, din direcția M. către loc. Fălciu, condus de numitul L. D., mai multe bunuri(țigări) în vederea comercializării către diferite societăți comerciale de pe raza comunei Fălciu, pentru care nu a putut prezenta documente legale de proveniență.”
Pe de altă parte, instanța remarcă faptul că potrivit prevederilor art. 1 lit.e) din Legea nr. 12/1990, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în condiții în care să fie considerată infracțiune, efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii.
Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Totodată, prin decizia nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ s-a stabilit faptul că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în fata instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.
Aceasta deoarece, pentru aplicarea Deciziei nr. 1/18.02.2002 a ÎCCJ, trebuie întrunite cumulativ două condiții:
1.-documentele de justificare a provenienței mărfurilor să fi existat la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției;
2-persoana sancționată să nu fi avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.
În cauză, petenta apelantă, prin înscrisurile depuse atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel a dovedit faptul că în ceea ce privește cantitatea de țigări transportată la data de 30.03.2015, avea documente de proveniență.
Astfel, prin facturile fiscale si notele de recepție depuse atât în fata instanței de fond, cit și în fata instanței de apel(filele 19-28 dosar fond, 18-33 dosar apel, etc), apelanta a dovedit faptul că cantitatea de țigări transportată la data de 30.03.2015, intrase anterior în gestiunea societății apelante, fiind legal achiziționată și înregistrată în contabilitatea societății apelante.
Totodată, prin avizul de însoțire . nr._ din 30.03.2015, precum și din avizul de însoțire . nr._ din 30.03.2015, care a și fost prezentat de martorul L. D. agentului constatator, rezultă faptul că, la momentul constatării contravenție, apelanta deținea documente prin care a dovedit proveniența licită a bunurilor ce erau transportate la data de 30.03.2015.
Susținerile intimatului potrivit cărora avizul de însoțire . nr._ din 30.03.2015 ar fi fost întocmit ulterior constatării contravenției nu pot fi primite deoarece din depozițiile martorilor L. D. și G. Livius D. reiese faptul că ambele avize de însoțire a mărfurilor existau înainte de a începe transportul mărfurilor de la sediul din Bârlad al sediului societății.
Astel, retine tribunalul faptul că apelanta a dovedit că deținea documente prin care a demonstrat proveniența licită a bunurilor ce erau transportate la data de 30.03.2015.
În atare condiții, retine tribunalul faptul că, în mod nelegal, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de către apelantă.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra tuturor motivelor de nulitate a procesului verbal contestat, respectiv a încălcării de către agentul constatator a prevederilor art. 19alin.1, 24 alin.1 si 25alin.1,2 si 3 din OG 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul reține faptul că, realmente, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestor motive de nulitate a procesului vebal contestat, contrar prevederilor art. 424 Cod procedură civilă alin.1 lit.b) care statuează că instanța, în considerente, trebuie să arate și motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază cererile părților.
Cu toate acestea, în condițiile în care instanța de apel poate suplini motivarea instanței de fond, această încălcare nu atrage nulitatea hotărârii, putând fi acoperită de către instanța de control judiciar.
Referitor la motivul de apel, constând în nelegala luare a măsurii confiscării bunurilor transportate motivate de faptul că prevederile art. 3 din Legea nr. 12/1990 republicată au fost abrogate de prevederile Legii nr.187 din2012, fiind astfel indicat în mod greșit temeiul de drept, tribunalul reține faptul că, prevederile art. 3 din Legea nr. 12 din 1990 nu au fost abrogate prin Legea nr. 187 din 2012 temeiul de drept indicat de către agentul constatator în cee ace privește confiscarea fiind corect indicat.
Apoi,, în ceea ce privește motivul de apel privind încălcarea de către agentul constatator a prevederilor art. 24alin.1 și 3) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor motivate de faptul că bunurile confiscate nu au fost descrise și nici nu s-a stabilit cine este proprietarul acestora, tribunalul reține faptul că este neîntemeiat motivat de faptul că în anexa procesului-verbal a fost descrisă cantitatea de țigări confiscată, fiind indicate atît numărul de pachete, cît și marca.
Pe de altă parte, în ceea ce privește motivul de apel privind nulitatea procesului verbal contestat motivat de încălcarea prevederilor art. 19alin. 1 din OG nr. 2/2001 în condițiile în care agentul constatator nu a indentificat un martor care să semneze procesul- verbal contestat care a fost încheiat în lipsa societății contraveniente( martorul L. D. neptând semna acest process verbal deoarece nu este reprezentantul legal al sociatții, ci doar angajatul acesteia) tribunalul reține faptul că acest motiv este neîntemeiat.
Astfel, desi au fost încălcate prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001 nefiind identificat un martor care să asiste la închierea procesului- verbal contestat, martorul L. D. neavând calitatea de reprezentant legal al societății, situație în care ctul de sancționare trebuia încheiat în prezența unui martor asistent, tribunalul relevă că ne aflăm în prezența unei nulități relative, care este acoperită prin formularea prezentei plângeri.
În fine, în ceea ce privește critica privind omisiunea comunicării procesului verbal către societatea sancționată contravențional, contrar prevederilor art. 25 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor, comunicare efectuată către salariatul L. D. nefiind valabilă deoarece acesta nu are calitatea reprezentant legal al socieatății, ci de salariat ala cesteia, tribunalul relevă că este neîntemeiată.
Astfel,chiar dacă procesul verbal a fost predat martorului L. D., acesta a fost remis către societate în condițiile în care a fost atașat la plângerea contravențională formulate la data de 1.04.2015, fiind așadar comunicat acesteia.
Pentru toate aceste considerente, va admite apelul declarat de către . Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 1558, pronunțată la data de 18.06.2015 de Judecătoria Bârlad ,pe care o va modifica în tot în sensul că va admite plângerea formulată de petenta . Bârlad, cu sediul în Bîrlad, ..6, .,., cu sediul procesual ales în Bârlad, . B, jud. V., la sediul Cabinetului avocat Chiriece C., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015 de I. T. al Poliției de Frontieră lași, cu sediul procesual ales la sediul Serviciului T. al Poliției de Frontieră V., cu sediul în Huși, ., jud. V., pe care îl anulează.
Va exonerează petenta de la plata amenzii aplicate.
Va înlătura măsura confiscării bunurilor menționate în procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015, precum și în anexa acestuia.
Va dispune restituirea către petenta a bunurilor menționate în anexa procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015, depuse la camera de corpuri delicte a STPF V..
Va obliga intimatul I. T. al Poliției de Frontieră lași, cu sediul procesual ales la sediul Serviciului T. al Poliției de Frontieră V., cu sediul în Huși, ., jud. V., care a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuala, la plata către petenta . Bîrlad a sumei de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 500 lei-onorariu apărător fond, 20 lei-taxă judiciară de timbru fond, 1000 lei-onorariu apărător apel, 20 lei-taxă judiciară de timbru apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către . Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 1558, pronunțată la data de 18.06.2015 de Judecătoria Bârlad ,pe care o modifică în tot în sensul că,
Admite plângerea formulată de petenta . Bârlad, cu sediul în Bîrlad, ..6, .,., cu sediul procesual ales în Bârlad, . B, jud. V., la sediul Cabinetului avocat Chiriece C., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015 de I. T. al Poliției de Frontieră lași, cu sediul procesual ales la sediul Serviciului T. al Poliției de Frontieră V., cu sediul în Huși, ., jud. V., pe care îl anulează.
Exonerează petenta de la plata amenzii aplicate.
înlătură măsura confiscării bunurilor menționate în procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015, precum și în anexa acestuia.
Dispune restituirea către petenta a bunurilor menționate în anexa procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 30.03.2015, depuse la camera de corpuri delicte a STPF V..
Obligă intimatul I. T. al Poliției de Frontieră lași, cu sediul procesual ales la sediul Serviciului T. al Poliției de Frontieră V., cu sediul în Huși, ., jud. V. la plata către petenta . Bîrlad a sumei de 1540 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în 500 lei-onorariu apărător fond, 20 lei-taxă judiciară de timbru fond, 1000 lei-onorariu apărător apel, 20 lei-taxă judiciară de timbru apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică. azi, 28 ianuarie 2016
Președinte, E.-G. A. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 02 Februarie 2016
RED.B.L.M./24.02.2016
EX.4
JUD.FOND: B. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 181/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul... → |
|---|
