Plângere contravenţională. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 172/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 172/A/2016
Ședința publică de la 10 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de A. A. domiciliat în Iași,. V. nr.9, în contradictoriu cu intimat I,P.I. V. cu sediul în V., .. 1 împotriva sentinței civile nr. 2067/ 23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosar nr._ având ca obiect- plîngere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la strigarea cauzei la ordine s-a constatat lipsa părților.
Dată fiind lipsa părților ; pentru a da posibilitatea părților sau apărătorului ales al petentului de a se prezenta, instanța a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare este completă;
- cererea de apel a fost formulată și motivată în termen;
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul lasă cauza în pronunțare, când
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2067/23.09.2015 Judecătoria Bîrlad a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. A. în contradictoriu cu intimatul-organ constatator Inspectoratul de Poliție al Județului V. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 16.04.2015, pe care l-a menținut.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 16.04.2015 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul A. A. a fost sancționat cu amendă de 877,5 lei, și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin 3 lit e din OUG nr. 195/2002 .
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către organul constatator că la data de 16.04.2015, ora 07:38, pe DE 581 în loc. S., petentul a condus autoutilitara marca FORD TRANSIT cu nr de înmatriculare_ cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limitare la 50 km/h, fapt constatat si fixat cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ .
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, republicată, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut, de asemenea, si împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, raportat la situația de fapt reținută de agentul constatator.
Astfel, potrivit art. 102 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002: Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:
Petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în cauză, astfel cum rezultă din interpretarea Convenției europene pentru drepturile omului și a jurisprudenței CEDO. In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotarârea din 21 februarie 1984; cauza A. contra României, Hotarârea din 4 octombrie 2007 ) se reține în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat ă că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția .
Referitor la procesul-verbal, a trebuit reținut că, în genere, fiind întocmit de un organ al statului aflat în exercițiul funcțiunii trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salubiaku vs Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Petentul a formulat prezenta plângere contravențională susținând ca limita de viteza pe sectorul de drum în care a fost surprins era de 70 km/h, stabilită prin indicator rutier la fața locului și nu 50 km/h cum a reținut agentul constatator.
Din analiza fotografiilor depuse de organul constatator (f. 21-23) și din succesiunea logică a acestora care au fost făcute la intervale foarte scurte de timp s-a putut constata că, autoutilitara marca FORD TRANSIT cu nr de înmatriculare_ a circulat cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu limitare la 50 km/h, prin indicator rutier.
Astfel, analizând procesul verbal raportat la planșele foto depuse în probațiune instanța a reținut că, petentul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, agentul constatator a consemnat în mod corect numărul de înmatriculare al autovehiculului condus de petent, iar în fotografiile efectuate după înregistrarea video au fost evidențiate toate elementele cerute de punctul 3.5.1 din NML-021-05.
Instanța a constatat că s-a aplicat petentului o sancțiune în cuantumul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, iar față de natura și împrejurările săvârșirii faptei, apreciază că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al acesteia.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat plângerea ca fiind nefondată și, pe cale de consecință, a respins-o cu această mențiune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul A. A.
În cele 5 planșe fotografice aduse de intimat drept probă există o . considerente ce trebuie avute în vedere pentru individualizarea corectă și concretă a pedepsei contravenționale aplicate, considerând distorsionată situația de fapt care nici măcar nu este indicată în procesul verbal întocmit de intimat, prin urmare pedeapsa fiind și disproporționată față de gradul de pericol social al faptei
În primul rând, așa cum intimatul în mod greșit a menționat în întâmpinare, în fotografiile expuse ca probă, în dreptul literei T( target-țintă) este redată viteza de deplasare a autovehiculului pe care îl conducea, respectiv Fl/64 km/h, F2/64 km/h, F3/64 km/h, F4/74, F5/66 km/h, nicidecum viteza autovehiculului din față, așa cum intimatul precizase în întâmpinare.
De aceea litera T înseamnă Target și el a fost ținta, nu autovehiculul din față, pentru că atunci trebuia să fie oprit acel autovehicul nicidecum el. După cum se poate observa din fotografii, și-a menținut constantă viteza pe tot sectorul de drum pe care îl considera cu limita de viteză de 70 km/h. Litera F-Fastest Speed însemnând de fapt o medie de referință ce nu trebuie să fie luată în calcul la contorizarea vitezei.
Un alt aspect pe care îl consideră important este că, în fotografia nr. 5 depusă ca probă de intimat, se poate observa că este afișat un indicator rutier cu limita de viteză de 50 km/h, indicatorul situându-se pe sensul opus al celui în care circula. De aici rezultă că pe sensul meu de circulație nu există nicio dovadă cum că a încălcat limita de viteză de 50 km/h, când de fapt limita de viteză era de 70km/h, deoarece nu există niciun semn rutier care să indice cu precizie care era de fapt limita de viteză pe sensul său de circulație și nici că se afla în momentul respectiv pe acel sector de drum limitat cu viteza indicată de intimat deoarece există doar o poză cu indicatorul rutier nu și cu autovehiculul său pe acea porțiune unde se afla acel indicator rutier.
Așadar, având în vedere că nu a încălcat în limita de viteză de 50 km/h așa cum organul de constatare în mod greșit a reținut în procesul verbal de contravenție . Nr._, consideră că deși într-adevăr a săvârșit o ușoară abatere rutieră contravențională, fapta sa nu se încadrează în dispozițiile legale constatate în procesul verbal anterior menționat, ci mai exact fapta sa se încadrează în dispozițiile art. 95 alin. (1), (2), (3).
În drept, se invocă art. 95 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 195/2002; art. 96 O.U.G. nr. 195/2002; art. 98 alin. (4) lit. b) din O.U.G nr. 195/2002, art. 100 alin. (1) pct. 3 O.U.G nr. 195/2002.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat din următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că din succesiunea planșelor fotografice depuse în dovedire se constată că apelantul circula cu viteza de 102 km/j pe un sector de drum în care viteza era limitată la 50 km/h.
Litera T de pe planșele fotografice nu reprezintă mașina cu care circula petentul, viteza cu care circula petentul fiind evidențiată de litare F ca fiind de 102 km/h. Astfel, din planșa foto de la fila 22 verso se observă marca nr. de înmatriculare au autovehiculului ce era condus de petent, care este același cu autovehiculul ce apare în planșele foto de la fila 21 verso și fila 22.
La același interval orar este surprins și indicatorul care limitează viteza la 50 km/h fiind exclusă varianta prezentată de petent ca pe un sens de mers să se circule cu 50 km/h iar, în același loc, pe celălalt sens de mers să se circule cu 70 km/h.
Prin urmare, se constată că fapta apelantului a primit o corectă încadrare juridică agentul constatator aplicând sancțiunea conform dispozițiilor legale nefiind posibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, sancțiunea fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002, văzând și dispozițiile art. 480 C., instanța va respinge apelul ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul A. A. împotriva sentinței civile nr. 2067/23.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2016
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 16 Februarie 2016
Red. A.C./19.02.2016
EX.4
JUD.FOND. E. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 102/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 187/2016. Tribunalul... → |
|---|
