Plângere contravenţională. Decizia nr. 1039/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1039/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-10-2012 în dosarul nr. 1039/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1039/R/2012
Ședința publică de la 01 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. P.-F.
Judecător R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul D. E. domiciliat în București, sect.6, .. C. (la cab. av.V. B.) nr.32 în contradictoriu cu intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ A VĂMILOR BUCUREȘTI cu sediul în București, sect.1, ..13 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI V. IAȘI cu sediul în Iași ,..10 C, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.278 din 20.03.2012 dată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al III-lea termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 278 din 20.03.2012 a Judecătoriei Huși a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D. E. în contradictoriu cu D.R.A.O.V.Iași împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr._ din 16.11.2011, care a fost menținut ca legal și temeinic.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Astfel, la data de 16.11-2011 in jurul orelor 17.30, așa cum, de altfel este consemnat si in procesul-verbal de contravenție contestat, petentul s-a prezentat la Biroul Vamal Albita susținând ca nu are bunuri de declarat.
La controlul vamal efectuat de către organele de control s-a constatat ca cel in cauza a ascuns in autocamionul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare 34EK327I/34EF7661, condus de petent, suma se 40.000 dolari USA fiind nedeclarata deși trebuia declarata in scris, in mod obligatoriu.
S-a confiscat suma de 26.152 dolari USA si s-a restituit contravenientului suma de 13.848 dolari.
Fapta constatată este contravenție - este prevăzută de art. 3 alin 1 din Regulamentul Comunitar și sancționată de dispozițiile art. 653 alin 1, lit. i) din H.G. nr.7071200b, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României - modificată prin H.G. nr. 946/2007, potrivit căruia „constituie contravenție și se sancționează cu amendă (...),
i) neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației prevăzute la art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, de declarare în scris, la autoritatea vamală, a numerarului în valută și/sau în moneda națională care este egal sau depășește limita stabilită prin regulament, aflat asupra lor, în mijloacele de transport ori în bagajele însoțite sau neînsoțite, precum și în colete. Numerarul nedeclarat în scris care depășește limita stabilită de regulament se confiscă."
Conform art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, „în momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.”
Față de apărările petentului, instanța a constatat că, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca petentul sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator și-a incalcat obligatia de a-i aduce la cunostinta dreptul de a face obiectiuni, ci și că această incalcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi inlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, dovadă pe care însă petentul nu a produs-o, în cauza dedusă judecății.
În același sens, actele fiscale depuse la dosar fac dovada doar cu privire la proveniența licită a sumei de bani pe care petentul o avea asupra sa însă nu și cu privire la motivul pentru care acesta nu a declarat-o la controlul vamal.
Raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și la pericolul social, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, fiind în concordanță cu prevederile legale, iar fapta săvârșită a fost de natură să aducă atingere desfășurării normale a activității autorității vamale și relațiilor sociale.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul D. E..
Susține recurentul prin motivele de recurs depuse la dosar că hotărârea este netemeinică. Instanța de fond nu a analizat sub nici o formă capătul de cerere formulat în subsidiar în sensul de a înlocui amenda aplicată cu o sancțiune mai puțin severă și anume „Avertisment”.
Intimata DRAOV.Iași a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului petentului. Este apreciată hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost corect individualizată și corespunde gradului de pericol social al faptei comise care este unul deosebit de ridicat.
Nu s-au depus acte, nu s-au administrat probe noi în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Situația de fapt și juridică reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate.
Instanța a analizat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și sub aspectul temeiniciei, inclusiv sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise. Tribunalul constată că aprecierea primei instanțe cu privire la pericolul social concret al faptei comise este justificată. Fapta petentului prezintă un grad ridicat de pericol social așa cum rezultă acesta din modul elaborat în care petentul a plănuit comiterea ei, din suma importantă ce nu a fost declarată organelor vamale și de atitudinea petentului care nu a recunoscut inițial fapta sub pretextul că nu cunoaște limba română.
In baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod proc.civilă recursul va fi respins ca neîntemeiat și menținută hotărârea primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul D. E. împotriva sentinței civile nr. 278 din 20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2012.
Președinte, N. P.-F. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, E. S. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./30.10.2012
J..fond:B. I.
Tehdact.P.F.
F.P. 04 Octombrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1036/2012. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1084/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
