Plângere contravenţională. Decizia nr. 1165/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1165/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-10-2012 în dosarul nr. 1165/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1165/R/2012
Ședința publică de la 23 Octombrie 2012
Instanța constituită din:
Președinte- L.-M. B.
Judecător- E. S.
Judecător- G. F.
Grefier- F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V., cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . cu sediul în Bârlad, ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.1535 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 octombrie 2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1535 din 22.05.2012 Judecătoria Bârlad a admis plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. I. SRL cu sediul în Bârlad, ., jud. V. împotriva procesului –verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 28.02.2012 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 28.02.2012 întocmit de către intimat cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 28.02.2012 de intimatul I. T. de M., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la societatea petentă, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. 3 și alin. 4 privind condițiile de perioadă și vârstă. Astfel, zilierii B. L., D. I., Jurablea C., C. M., R. C. au lucrat în anul 2011 un număr de 121,112, 102,102 și 95 de zile, depășind cele 90 de zile stabilite ca limită maximă la art. 4 alin. 4 din Legea 52/2011. În plus nu s-a respectat condițiile de vârstă prevăzută de art. 4 alin. 3 din Legea 52/2011 privind zilierii, P. D. și Frățianu A. M. născuți la data de 08.01.1997 și respectiv 09.07.1997. S-a constatat nerespectarea obligației prevăzută de art. 129 alin. 1 și alin.2 din Legea 62/2011 privind dialogul social, respectiv de a iniția procedura negocierii colective cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractului colectiv de muncă nr. 674/14.10.2010. S- a reținut prin procesul verbal, nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară și nerespectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal, respectiv neacordarea a unui spor la salariu pentru situația în care zilele de repaus săptămânal.
Faptele constând în nerespectarea condițiilor de perioadă lucrată și vârstă a folosirii zilierilor au fost încadrate juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea 52/2011 și a fost aplicată, în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a) din același act normativ, sancțiunea contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Fapta de a nu iniția procedura negocierii colective cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractului colectiv de muncă nr. 674/14.10.2010 a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 217 alin. 1 lit. b din Legea 62/2011 și, s-a aplicat sancțiunea avertisment.
Fapta referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. i din Legea 53/2003 și s-a aplicat sancțiunea avertisment.
Fapta referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal, respectiv neacordarea unui spor la salariu pentru situația în care zilele de repaus săptămânal a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. j din Legea 53/2003 și, s-a aplicat sancțiunea avertisment.
Procesul - verbal a fost semnat de către reprezentantul societății sancționate prin aplicarea semnăturii olografe și ștampila societății.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a reținut că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. De altfel, petenta nu a formulat obiecțiuni exprese cu privire la nelegalitatea procesului verbal.
II. În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, agentul constatator a dat o încadrarea corectă faptelor reținute.
Potrivit art. 4 din Legea 52/2011, durata activității ocazionale care poate fi exercitată în temeiul prevederilor prezentei legi este de minimum o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă (alin. 1). Durata zilnică de executare a activității unui zilier nu poate depăși 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Chiar dacă părțile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puțin 8 ore de muncă (alin. 2). Nicio persoană nu poate fi angajată zilier dacă nu a împlinit vârsta de 16 ani (alin. 3). Niciun zilier nu poate presta activități pentru același beneficiar pe o perioadă mai lungă de 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic (alin. 4). Beneficiarul nu poate angaja zilieri să desfășoare activitatea în beneficiul unui terț (alin. 5).
Nerespectarea acestor dispoziții legale constituie contravenție, potrivit art. 12 alin. 1 lit. a) din același act normativ.
Petenta nu contestă săvârșirea faptelor, a recunoscut implicit faptele la momentul întocmirii procesului verbal prin semnarea procesului verbal fără a arăta în concret obiecțiunile, cât și, prin plângerea contravențională, mărturisire care are ca efect scutirea intimatului de probare a celor consemnate în procesul-verbal.
Având în vedere aceste aspecte, instanța confirmă temeinicia procesului verbal.
III. În ceea ce privește sancțiunile aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Criticile petentei aduse procesului verbal de contravenție se referă la individualizarea sancțiunii în ceea ce privește fapta privind nerespectarea condițiilor de perioadă lucrată și vârstă a folosirii zilierilor. Referitor la această faptă, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a din Legea 52/2011. Instanța constată că sancțiunea este stabilită conform legii, legea stabilind un cuantum fix de 10.000 lei, fără a lăsa posibilitatea agentului constatator să individualizeze sancțiunea între anumite limite raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei.
Cu privire însă la proporționalitatea sancțiunii, în lumina tuturor criteriilor mai sus menționate, reținând buna credință a petentei și urmările produse, s-a apreciat că sancțiunea aplicată este prea aspră.
Astfel, instanța a constatat că, societatea a avut o atitudine de cooperare cu agenții constatatori, furnizând acestora informațiile și explicațiile solicitate de către aceștia, a recunoscut fapta atât în fața organelor de control cât și în fața instanței, dând dovadă de bună credință. Nu rezultă din probele administrate de intimat că petenta a săvârșit fapta cu intenția de a prejudicia angajații zilieri. Deși a mai fost sancționată contravențional pentru abateri de la nomele care reglementează raporturile de muncă (procesul verbal invocat de intimată și depus la dosar de petentă - fila 69) se observă că petenta nu a mai fost sancționată pentru fapte similare, care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.
Prin urmare, apreciind că fapta prezintă un grad de pericol social mediu, față de circumstanțele concrete ale petentei (buna credință), forma de vinovăție a săvârșirii contravenției, apreciind că scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate, instanța a apreciat că, sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei nu se justifică.
În consecință, s-a reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine și ca urmare, nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, poate fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.
Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.02.2012 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertisment. Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Totodată, instanța a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal recurentul, I. T. de M. V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru eronata înlocuire a sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului, contrar prevederilor art. 21al.3 din OG nr. 2/2001.
În esență, agentul constatator a învederat că, în opinia sa, nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea avertismentului deoarece intimata a mai fost sancționată contravențional cu amenda pentru încălcarea dispozițiilor legale în domeniul muncii, iar prin procesul verbal contestat doar pentru una dintre cele patru contravenții reținute în sarcina a fost aplicată sancțiunea amenzii, pentru celelalte trei fiind aplicată chiar de către agentul constatator sancțiunea contravențională a avertismentului.
Recurentul a invocat, în drept, prevederile OG nr.2/2001, Codul Muncii, Legea nr.52/2011, Codul de procedură civilă. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată și nici nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind întemeiată.
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 28.02.2012 de intimatul I. T. de M., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la societatea petentă, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. 3 și alin. 4 privind condițiile de perioadă și vârstă. Astfel, zilierii B. L., D. I., Jurablea C., C. M., R. C. au lucrat în anul 2011 un număr de 121,112, 102,102 și 95 de zile, depășind cele 90 de zile stabilite ca limită maximă la art. 4 alin. 4 din Legea 52/2011. În plus nu s-a respectat condițiile de vârstă prevăzută de art. 4 alin. 3 din Legea 52/2011 privind zilierii, P. D. și Frățianu A. M. născuți la data de 08.01.1997 și respectiv 09.07.1997. S-a constatat nerespectarea obligației prevăzută de art. 129 alin. 1 și alin.2 din Legea 62/2011 privind dialogul social, respectiv de a iniția procedura negocierii colective cu cel puțin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractului colectiv de muncă nr. 674/14.10.2010. S-a reținut prin procesul verbal, nerespectarea prevederilor legale privind munca suplimentară și nerespectarea prevederilor legale privind repausul săptămânal, respectiv neacordarea a unui spor la salariu pentru situația în care zilele de repaus săptămânal.
Faptele constând în nerespectarea condițiilor de perioadă lucrată și vârstă a folosirii zilierilor au fost încadrate juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea 52/2011 și a fost aplicată, în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a) din același act normativ, sancțiunea contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă, de persoana făptuitorului.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că intimata a primit la muncă, în anul 2011, un număr de cinci zilieri, adică numiții B. L., D. I., Jurablea C., C. M., R. C., care au lucrat un număr de 121,112, 102,102 și 95 de zile, depășind cele 90 de zile stabilite ca limită maximă la art. 4 alin. 4 din Legea 52/2011 și, de asemenea, a primit la muncă pentru doar 2(două) zile un număr de 2 zilieri, adică numiții P. D. și Frățianu A. M., care nu aveau împlinită vârsta de 16 ani.
Raportat la cele expuse mai sus, în condițiile în care cele două persoane care nu împliniseră vârsta de 16 ani au fost primite la muncă doar pentru două zile, iar cele cinci persoane care au lucrat ca și zilieri pentru mai mult de 90 zile, termenul maxim prevăzut de lege, li s-au achitat drepturile salariale, cu atât mai mult cu cât societatea intimată a dat dovadă de bună-credință raportând singură organului constatator, înainte de constatarea contravenție, faptul că primise la muncă cinci zilieri pentru o perioadă mai mare de 90 de zile, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată, pentru care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.
Este adevărat că intimata a mai fost sancționată contravențional, dar în condițiile în care sancțiunea anterioară a fost aplicată pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la protecția muncii, nu la munca desfășurată de zilieri, iar fapta contravențională a fost constatată în anul 2004, adică în urmă cu aproximativ 7(șapte) ani, acest aspect nu poate determina instanța de recurs să rețină că datele ce caracterizează persoana intimatei impun aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului aplicată de către instanța de fond .
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentinta atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C.p.c., va respinge recursul declarat de către I. T. de M. V. împotriva sentinței nr.1535 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței nr.1535 din 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2012.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./8.11.2012
2ex./8.11.2012
J..fond:B. G.
F.P. 24 Octombrie 2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1093/2012. Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 917/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
