Plângere contravenţională. Decizia nr. 1193/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1193/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1193/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1193/R
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestator . SRL în contradictoriu cu intimatul I. T. DE M. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru contestatoarea . SRL Bîrlad, cj.V. A. M. și pentru intimatul I.T.M.V., cj.A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul contestatoarei, având cuvântul, precizează că instanța de judecată în mod netemeinic si nelegal a admis recursul formulat de către ITM, neanalizând aspectul că în speța supusă judecații fapta săvârșită de către petent nu este reglementată de dispoziția legală invocată prin procesul-verbal de contravenție. Raportându-ne la art. 318 alin. 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., instanța de recurs nu a observat ca societatea petentă avea încheiate contracte individuale de munca la data controlului, singura faptă constând în aceea că nu au fost înregistrate in sistemul REVISAL. Din probele administrate in cauza a reieșit in mod evident ca societatea petentă nu se face vinovata de încălcarea dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, dispoziții ce reglementează si incriminează "munca la negru".
Analizându-se dispozițiile legale, art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, se poate observa că voința legiuitorului este de a se sancționa neîncheierea contractului individual de munca in forma scrisa si nicidecum de a sancționa netransmiterea contractului la I. T. de Munca.
Conform lit. e din art. 260 se sancționează cu amenda de la 10.000 Iei la 20.000 lei "primirea la munca ... fara încheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. 1", iar pentru nerespectarea obligației prevăzuta la alin. 2 nu există prevăzută nicio sancțiune.
Plecând de la aceste dispoziții legale coroborate cu situația de fapt, solicită să constate că la data controlului persoanele identificate aveau încheiate contracte individuale de munca in formă scrisă. Această situație de fapt reiese si din declarația dată în fața instanței de fond de către martorul audiat prin care a adus la cunoștință că la momentul controlului aveau încheiate in formă scrisă contracte de muncă.
Solicită instanței să aibă în vedere că situația financiară a societății nu este foarte bună, se află pe pierderi, nereușind până la acest moment să acopere cheltuielile de constituire, precum si furnizorii.
In concluzie, solicită admiterea contestației in anulare, casarea hotărârii instanței de recurs, iar pe fond să se dispună respingerea recursului.
Reprezentantul intimatei I.T.M.V. având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare și să se mențină hotărârea instanței de recurs. Consideră că decizia instanței de recurs este temeinică și legală.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 28 mai 2013 sub nr._, contestatoarea . SRL Bîrlad a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.661/13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul V..
In motivarea contestației, contestatorul a arătat că în mod greșit Tribunalul i-a respins recursul deoarece avea contracte individuale de muncă încheiate la data controlului, fără însă să fi fost înregistrate în sistemul REVISAL, și a fost sancționată pentru netransmiterea contractelor de muncă la I. T. de M..
S-au invocat disp.art.318 pct.8 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul I. T. de M. V. a solicitat respingerea contestației în anulare, deoarece decizia civilă nr.-661/2013 pronunțată de Tribunalul V. nu este rezultatul unei erori materiale evidente.
Din actele dosarului de fond și de recurs, rezultă că cele 2 persoane găsite la muncă de inspectori ai I.T.M, nu aveau încheiate contracte de muncă, potrivit propriilor lor declarații, ori, conf.art.16 al.1 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să încheie contracte de muncă anterior începerii activității de către salariat, contractele de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților care se transmit I.T.M.
Prin decizia civilă contestată, s-a reținut că la data controlului efectuat de inspectori din cadrul I.T.M, petenta folosea la muncă două persoane fără să li se fi încheiat contracte individuale de muncă(M. C. și P. G.). Câtă vreme petenta nu a încheiat contracte de muncă celor două persoane, nu avea nici ce să transmită în REVISAL.
Examinând contestația în anulare, se rețin următoarele:
Prin decizia civilă nr.661/13 mai 2013, Tribunalul V. a admis recursul formulat de I.T.M.V. împotriva sentinței civile nr.433/7.02._ pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins plângerea formulată de petenta . SRL Bîrlad împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.11.2012 de I.T.M.V..
Conform art.318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale.
Analizând însă contestația în anulare formulată, se constată următoarele:
In primul rând prin „eroare materială”, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul art.318 Cod pr.civilă, se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate și alte situații asemănătoare, deși la dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara, pentru verificarea acestor situații nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere a probelor, pe această cale neputând a fi remediate greșeli de judecată.
Așadar, eventuale greșeli în aprecierea probelor, de interpretare a dispozițiilor legale, datorită cărora situația reținută de instanță ar fi eronată, constituie greșeli de fond, de apreciere a probelor, care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.
Tribunalul arată și că reinvidualizarea sancțiunii contravenționale aplicată nu poate constitui temei care să justifice admiterea căii extraordinare de atac a contestației în anulare.
Tribunalul constată că „erorile materiale” invocate de contestatoare reprezintă de fapt motivele de recurs susținute în fața instanței de control judiciar, motive care au fost deja analizate în decizia împotriva căreia s-a promovat această cale extraordinară de atac.
Or, după cum instanța a arătat deja, contestația în anulare are o reglementare expresă și limitativă, care nu permite reanalizarea deciziei dată de instanța de recurs, fiind exclus recursul la recurs.
In al doilea rând, Tribunalul constată că motivele de recurs, în număr de două, au fost analizate de instanța de control judiciar, la momentul pronunțării deciziei civile nr.661/2013.
Pe cale de consecință, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . SRL Bîrlad împotriva deciziei civile nr.661 din 13.05.2013 pronunțată de Tribunalul V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red. E.S.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./23.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 849/2015. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 876/2013.... → |
|---|
