Plângere contravenţională. Decizia nr. 1229/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 1229/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1229/A/2014
Ședința publică de la 15 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - petentă . V. prin administrator P. G. L. în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. V., împotriva sentinței civile nr. 1419/30,05,2014 pronunțată de Judecătoria V. având ca obiect - plângere contravențională.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11 decembrie 2014 când, prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie s-a constatat lipsa părților în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei, la termenul din data de astăzi, 15 decembrie 2014.
La termenul de pronunțare din data de 15 decembrie 2014, conform prevederilor art. 395 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1419 din 30.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul S.C. Catius Serv S.R.L., cu sediul în V., .. 1, ., . împotriva procesului-verbal de contravenție ./2013 nr._ din 31.01.2014 în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. V., cu sediul în V., jud. V., ca neîntemeiată, fiind menținut procesul verbal contestat ca legal și temeinic.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție ./2013 nr._ din 31.01.2014 încheiat de intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. Vaslu, petenta .. a fost sancționată contravențional cu o amendă de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b) și sancționate de art. 219 alin. 2 lit. d) din Codul de Procedură Fiscală.
În sarcina petentei s-a reținut fapta de nedepunere a declarațiilor D100 pentru luna noiembrie 2013
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă, fiind încheiat în lipsa acesteia. Această împrejurare nu a fost însă atestată de vreun martor semnatar al procesului verbal de contravenție. Petenta nu a invocat vreo vătămare ce i-ar fi fost pricinuită de acest viciu de formă al procesului verbal de contravenție.
În ce privește motivul necomunicării în mod valabil al procesului verbal de contravenție, instanța a reținut ca neîntemeiată apărarea formulată. Astfel, din actele dosarului, la fila 15 se regăsește dovada confirmării de primire prin care se atestă că intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. V. a încercat comunicarea procesului verbal de contravenție către petenta ., fiind însă restituită corespondența.
În aceste condiții în mod valabil, și în acord cu Deciziei 10/10.06.2013 pronunțate de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legi și dispozițiile art. 27 din OG 2/2001, intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. V. procedat la comunicarea prin afișare a procesului verbal de contravenție la sediul contravenientului.
În ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 219 alin. 1 lit. b) din Codul de Procedură Fiscală, constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume. Potrivit prevederilor art. 219 alin. 2 lit. d) din Codul de Procedură Fiscală, contravențiile prevăzute la alin. 1 se sancționează astfel: cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, și cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârșirii faptelor prevăzute la alin. 1 lit. a), b), g)-m).
Mai mult, petenta nu a contestat temeinicia procesului verbal de contravenție, recunoscând indirect săvârșirea faptei, motivând însă că din cauza că societatea are activitatea suspendată, contabilul societății a omis să mai depună declarația 100.
Instanța a considerat că fapta petentei de a nu depune declarațiile menționate prin procesul verbal de contravenție întrunește elementele constitutive pentru existența contravenției prevăzute de art. 219 alin. 2 lit. d) coroborat cu art. 219 alin. 1 lit. b) din Codul de Procedură Fiscală, iar sancțiunea aplicată petentei pentru această faptă reprezintă amenda minimă specială prevăzută de lege.
Instanța a constatat că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.9 alin.1 lit.(c) din O.G. nr.37/2007. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, este de subliniat că organul constatator a manifestat indulgență aplicând amenda într-un cuantum îndreptat spre limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la sancțiunile aplicate, instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunilor contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptelor și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 219 alin. 2 lit.b, contravențiile de natura celor reținute în sarcina petentei se sancționează cu amendă de la 1000 la 5000 lei, aplicabilă contravenientului.
Având în vedere că petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în limita minimă prevăzută de lege, instanța a apreciat ca agentul constatator a procedat în mod corect la individualizarea sancțiunii contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Funcția represivă și cea sancționatoare ale pedepsei contravenționale nu ar fi realizate dacă în asemenea cazuri s-ar aplica sancțiunea avertismentului, întrucât contravenientul nu ar suferi nici o restrângere a drepturilor sale corespunzătoare încălcării legii și nu ar fi în nici un fel constrâns ca pe viitor să respecte legea, iar societatea ar percepe impunitatea de care se bucură contravenientul ca o ineficiență a sistemului de sancționare contravențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța a respins plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
Sentința pronunțată de prima instanță a fost atacată cu apel de către petenta . pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost corect individualizată ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
A considerat instanța că funcția represivă și sancționatorie a pedepsei contravenționale nu ar fi realizată dacă s-ar aplica avertismentul, întrucât contravenientul nu ar suferi nicio restrângere a drepturilor sale corespunzătoare încălcării legii și nu ar fi constrâns ca pe viitor să respecte legea.
Legiuitorul a prevăzut la art.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 toate sancțiunile contravenționale ce pot fi aplicate unui contravenient, fiecare în parte având funcție represivă.
Dintre toate, în funcție de gradul de pericol social al faptei, fie agentul constatator, fie instanța de judecată, alege o sancțiune.
Instanța nu a făcut nicio referire la gradul de pericol social al faptei, ci doar la funcția represivă a sancțiunii amenzii, considerând că doar amenda își poate atinge scopul de restrângere a drepturilor contravenientului.
Consideră că, raportat la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, respectiv perioada de inactivitate a firmei care a generat omisiunea de depunere a declarației 100, fără consecințe pe plan fiscal în opinia noastră, tocmai datorită inactivității firmei că, fapta prezintă un grad redus de pericol social și că nu există nici un impediment legal pentru aplicarea avertismentului.
În consecință, solicită admiterea apelului și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria V..
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Sub aspectul legalității, se constată ca prima instanță a reținut in mod corect ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 a căror lipsă atrag nulitatea absolută a actului de constatare și sancționare a contravenției.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite ).
In mod just, instanța de fond a inlăturat apărarea formulată de petenta apelantă privind necomunicarea conform legii a procesului-verbal de contravenție, intrucât din probele aflate la dosar rezultă că AJFP V. a comunicat inițial procesul-verbal prin poștă, dar fiind inapoiată corespondența, s-a procedat la afișarea acestuia la sediul societății la data de 18.03.2014, fiind respectate astfel prevederile art.27 din O.G. nr.2/2001 și decizia I.C.C.J. nr.10/10.06.2013.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt menționată in procesul-verbal de contravenție. În cadrul procedurii desfășurată în fața instanței de fond, au fost administrate probatorii convingătoare care au înlăturat prezumția de nevinovăție a petentului-apelant (situația depunerii declarațiilor lunare), din care reiese săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Din aceste probe rezultă fără nicio indoială că petenta apelantă a comis contravenția prevăzută de art.219 alin.2 lit.d din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constând in aceea că nu și-a indeplinit la termenul din 25.10.2013 a obligației fiscale de declarare prevăzute de lege a impozitelor, taxelor și contribuțiilor, respectiv declarația 100 (impozit microintreprindere) pentru luna septembrie 2013.
Petenta apelantă a recunoscut prin plângerea sa comiterea faptei, insă a justificat-o prin faptul că la data respectivă activitatea societății era suspendată, aspect dovedit cu inscrisurile depuse la dosar (filele 6-9 dosar fond). Faptul că activitatea societății petente a fost suspendată începând cu data de 20.05.2013 nu este de natură să inlăture obligația acesteia de declarare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzute de lege.
Instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată prin procesul-verbal de contravenție ./2013 nr._ din 31.01.2014, contestat in prezenta cauză, a fost corect individualizată, ținând seama de imprejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului, amenda contravențională aplicată petentei apelante incadrându-se in limitele prevăzute de lege (in cuantumul minim prevăzut de lege) și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Finalitatea aplicării sancțiunii contravenționale constă in asigurarea disciplinei fiscale și prevenirea evaziunii fiscale.
În consecință, fata de considerentele expuse, Tribunalul constată ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 1419 din 30.05.2014 pronunțată de Judecătoria V., motiv pentru care urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat impotriva acestei sentințe de către apelanta ., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 1419 din 30.05.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2014.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. V.M./
4 ex./ .>
Judecător fond: M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1259/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 837/2014. Tribunalul... → |
|---|
