Plângere contravenţională. Decizia nr. 1236/2013. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 1236/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1236/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1236/R

Ședința publică de la 21 Octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE L.-M. B.

Judecător E. S.

Judecător R.-N. O.

Grefier M.-L. M. F.

Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent I. T. DE M. V. și pe intimat Î. F. G. A.I., declarat împotriva sentinței civile nr.976 din 9.04.2013 a Judecătoriei Bîrlad, având ca obiect-plângere contraventională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 14 oct.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 21 oct.2013.

Ulterior deliberării;

INSTANȚA:

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr.976 din 9.04.2013 a Judecătoriei Bîrlad s-a dispus admiterea în parte a plângerii contravenționale formulată de petenta Î. F. G. A. I. cu sediul în ., jud. Bacău împotriva procesului – verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 09.01.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..

A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei aplicată prin procesul-verbal . nr._ din data de 09.01.2013 pentru contravenția prevăzută de art.260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003 cu sancțiunea „avertisment”.

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 01.02.2013 sub număr de dosar_ petenta Î. F. G. A. I. a contestat procesul verbal de contravenții . nr._ din data de 09.01.2013 întocmit de către intimatul I. T. de M. V. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 15.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat că, a fost sancționată contravențional pentru faptul că, la momentul controlului efectuat la data de 27.09.2012, a fost depistat prestând activitate B. C., fără a avea contract individual de muncă încheiat. Petenta arată că cele consemnate în procesul verbal nu sunt reale, agentul constatator reținând în mod greșit că persoanei depistate trebuia încheiat contract individual de muncă. Persoana indicată este ruda sa, nu desfășoară activitate la întreprinderea familială. La momentul controlului, ruda sa, respectiv B. C., îi ținea locul, fiind plecat să transporte la un client butoiul pe care tocmai îl vânduse. Arată că Î. F. nu a mai fost sancționată contravențional, la fiecare control nu s-a constat încălcarea vreunei dispozițiile legale cu privire la munca ,,la negru". Sancțiunea aplicată de agentul constatator nu este proporțională cu fapta săvârșită, agentul, la aplicarea sancțiunii, nu a analizat istoricul întreprinderii, că fapta nu are o gravitate deosebită, iar bugetul consolidat nu a fost păgubit. Susține că posibilitățile materiale sunt unele reduse, motivat de faptul că în perioada iernii nu a realizat venituri.

În drept, petenta nu a invocat nici o dispoziție legală.

Potrivit dispozițiilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petentă este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a constatat că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.

Intimatul a depus întâmpinare (fila17) solicitând respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În fapt, intimatul a arătat că petenta a fost sancționată contravențional pentru primirea la lucru a unei persoane pentru care nu a întocmit contract individual de muncă, în persoana lui B. C. care a declarat pe propria răspundere că, lucrează la petentă, fără a avea încheiat contract individual de muncă. Intimatul a arătat că deși a fost înștiințat să se prezinte la control cu o . documente, prin adresa nr._ înregistrată sub nr. 9116 din 02.11.2012, angajatorul nu a prezentat documentele în vederea finalizării controlului. A susținut că, agentul constatator a dat o încadrare juridică corectă a faptei, iar amenda a fost orientată între limitele prevăzute de lege, spre minim, ținându-se cont de gravitatea faptei, de circumstanțele contravenientului și a scopului urmărit.

În drept, intimatul a invocat O.G. 2/2001, Codul muncii, H.G. 500/2011.

În temeiul art. 242 C.proc. civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Petenta a depus la dosar înscrisuri (filele 5-13).

Intimatul a depus la dosar înscrisuri în susținerea procesului verbal (filele19-28).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul martorii B. C. S. (fila 42) și G. I. I. (fila 43)- pentru petentă, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele menționate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.01.2013 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 27.09. 2012, ora 12,00, în Piața 9 Mai, Î. familială G. A. I., a primit la muncă o persoană- B. C., fără ca acesta să aibă încheiat contract individual de muncă. Prin același proces verbal s-a reținut în sarcina petentei, nerespectarea obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, documentele solicitate prin înștiințarea nr. 6561/9116 din data de 02.11.2012 transmisă la adresa sediului întreprinderii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. 2528/06.11.2012.

Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, aplicându-se, în temeiul aceluiași act normativ, aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 15.000 lei.

Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea 108/1999 pentru care agentul constatator a aplicat sancțiunea avertisment.

Procesul- verbal nu a fost semnat de către petentă, prin reprezentat, fiind comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire..

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.

Instanța a constatat că petenta nu a formulat obiecțiuni exprese privitoare la legalitatea procesului-verbal.

În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că faptele au fost încadrate corect de către agentul constatator.

Instanța are în vedere O.G. nr. 2/2001 care nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta fiind un act întocmit de un agent al statului, învestit cu autoritate de constatare a faptelor care constituie contravenții, rezultând că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie până la proba contară. Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.

Astfel, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.

1.În ceea ce privește fapta referitoare la primirea la lucru a unei persoane fără contract individual de muncă, se reține că, potrivit art.16 alin.1 din Legea 53/2003 cu modificări, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ, constituie contravenție, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1).

Referitor la această faptă, petenta nu a recunoscut săvârșirea ei, susținând atât prin plângerea contravențională, cât și în fața instanței că, persoana depistată la muncă, nu a prestat activitate în muncă pentru întreprindere, în realitate, aceasta fiind ruda sa, l-a înlocuit cât timp era implicat în transportul unui butoi la domiciliul unui client.

S-a constatat că, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit în baza fișei de identificare a persoanei găsite prestând activitate, respectiv B. C. (fila 27) care a declarat în fața agenților constatatori că prestează activitate la petentă, fără contract, fiind nepot. Audiat nemijlocit în fața instanței, martorul a confirmat versiunea petentei, susținând că a ținut locul titularului întreprinderii familiale.

Cum martorul nu a oferit o explicație plauzibilă în legătură cu schimbarea de depoziție, instanța apreciază că, declarațiile martorului sunt circumstanțiale, iar cea dată la momentul depistării este conformă cu realitatea. Prezumția de sinceritate a declarației date la momentul constatării faptei, derivă din faptul că, orice persoană responsabilă, are obligația de a semna un act ,,pe propria răspundere" doar în măsura în care este de acord cu cele consemnate deasupra semnăturii sale, în caz contrar, având posibilitatea să solicite a se consemna obiecțiunile ori să nu semneze, dacă nu i se rețineau aceste obiecțiuni. Împrejurarea că la momentul controlului ,,a fost obligat" să completeze declarația nu se coroborează cu alte probe.

Pe de altă parte, fapta contravențională este probată de declarațiile celor doi martori audiați în cauză, care au confirmat că, persoana depistată la control, îi ținea locul titularului Întreprinderii familiale.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 104 din Legea 53/2003 care prevede că angajatorul poate încadra salariați cu fracțiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parțial. Așadar, în situația în care administratorul intreprinderii familiale sancționate era angajat în alte activități obligatorii și necesare, avea posibilitatea să încheie cu o altă persoană contrat individual de muncă cu timp parțial pentru perioada în care nu putea să presteze activitate, evitând astfel sancțiunea contravențională.

În ceea ce privește fapta referitoare la nerespectarea obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă documentele solicitate, s-a constatat că petenta nu contestă această faptă, nu aduce critici cu privire la reținerea acesteia în procesul verbal de contravenții sau cu privire la sancțiunea aplicată.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției - întocmit de un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii și susținut de probe obiective (fișa de identificare) are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară, probă care nu s-a făcut în cauză. Petenta prin probele administrate nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Prin urmare, instanța a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată de agentul constatator, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Prin procesul verbal de contravenții pentru fapta reținută, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum de 15.000 lei, în temeiul art. 276 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, republicată. Instanța a constatat că sancțiunea este stabilită conform legii.

Cu privire însă la proporționalitatea sancțiunii, având în vedere urmările produse, circumstanțele reale și personale ale petentei, în raport cu fapta săvârșită, se apreciază că fapta prezintă un grad de pericol social redus, iar sancțiunea aplicată nu este justificată.

Se reține că, la controlul efectuat a fost găsită o singură persoană lucrând fără contract de muncă (așa cum rezultă din procesul verbal contestat).

Din înscrisurile depuse la dosar și probele administrate în cauză, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare care să dovedească perseverență și rea - credință în săvârșirea aceluiași tip de contravenții.

A mai reținut instanța că B. C. a fost depistat în timp ce îi ținea locul titularului întreprinderii familiale, aspect ce rezultă din declarațiile ambilor martori audiați în cauză, iar intimata nu a făcut dovada că de la data controlului –respectiv 29.09.2012 și până la data încheierii procesului verbal, persoana depistată a mai prestat activitate la întreprinderea familială. Rezultă așadar că, persoana depistată la momentul controlului a prestat activitate pentru Î. F. sporadic.

Instanța a mai reținut că, sancțiunea juridică, în general, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate și ca urmare nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice numai sancțiunea amenzii, acesta fiind și scopul dispozițiilor art.7 alin 3 din O.G.nr.2/2001 și că, în funcție de gradul de pericol social concret al faptei, poate fi aplicat chiar în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune sau când prevede limite ridicate.

Față de aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora instanța hotărăște asupra sancțiunii, instanța, constatând gradul de pericol social redus al faptei, a admis în parte plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal . nr._ din data de 09.01.2013 și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 15.000 lei cu sancțiunea avertisment.

Totodată, instanța a atenționat petenta asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I. T. de M. V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru greșita individualizare a sancțiunii contravenționale a avertismentului, pe care o consideră prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei, sancțiunea adecvată fiind cea a amenzii în cuantum de 15.000 lei, aplicată de către agentul constatator.

Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..

În recurs, nu s-au administrat probe noi.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 15.000 lei fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret scăzut al faptei săvârșite de către recurentă, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia.

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.01.2013 de intimatul I. T. de M. V., s-a reținut că, în urma controlului efectuat la data de 27.09. 2012, ora 12,00, în Piața 9 Mai, Î. familială G. A. I., a primit la muncă o persoană- B. C., fără ca acesta să aibă încheiat contract individual de muncă. Prin același proces verbal s-a reținut în sarcina petentei, nerespectarea obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, documentele solicitate prin înștiințarea nr. 6561/9116 din data de 02.11.2012 transmisă la adresa sediului întreprinderii prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr. 2528/06.11.2012.

Prima faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, aplicându-se, în temeiul aceluiași act normativ, aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 15.000 lei.

Cea de-a doua faptă a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea 108/1999 pentru care agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului.

Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că recurenta a primit la muncă o persoană, fără a-i încheia contract individual de muncă, pentru o perioadă scurtă de timp.

Totodată, recurentul nu a făcut dovada că reclamanta a mai fost sancționată contravențional .

Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către recurentă, constând în primirea la muncă a unei persoane, fără contract individual de muncă, are un grad de pericol social scăzut, sancțiunea amenzii în cuantum de 15.000 lei, fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, sancțiunea principală adecvată fiind cea a avertismentului.

În concluzie, considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul sancțiunii principale a avertismentului aplicată de către instanța de fond.

Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr.976 din 9.04.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de I. T. de M. V., împotriva sentinței civile nr.976 din 9.04.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.

Președinte,

L.-M. B.

Judecător,

E. S.

Judecător,

R.-N. O.

Grefier,

M.-L. M. F.

Red.L.M.B.

Teh.red.M.M.F.

2 ex./31.10.2013

Judecătoria Bîrlad,Jud.fond:G.B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 1236/2013. Tribunalul VASLUI