Plângere contravenţională. Decizia nr. 1314/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1314/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1314/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1314/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. V. și pe intimat Ș. B., declarat împotriva sentinței civile nr. 2623 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect-plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; se solicită judecarea cauzei și în lipsă. La dosar s-a făcut dovada domiciliului petentului intimat cu relațiile de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date .
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Având în vedere lipsa părților la termenul de astăzi și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.ar.242 al.2 Cod pr.civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, după care le declară închise, lăsând cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Prin Sentința civilă nr.2623 din 28.06.2013, Judecătoria V. a admis cererea de repunere în termenul de promovare a plângerii contravenționale.
A admis plângerea formulată de petentul Ș. B. domiciliat în V., ., ., ., sau B., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ din 8.11.2012 încheiat de AFP V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei aplicată petentului Ș. B. prin procesul-verbal ./2012 nr._/2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219/1/b - O.G. 92/2003 cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentului asupra dispozițiilor art. 7 din O.G. 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul Ș. B. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună repunerea în termenul de promovare a plângerii contravenționale și anularea procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ întocmit la data de 8.11.2012 de intimata AFP V..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a aflat întâmplător de procesul-verbal, deoarece nu mai locuiește la adresa la care i s-a comunicat actul sancționator.
A susținut petentul că sunt incidente în cauză prev. art. 103/2 Cod procedură civilă, procesul-verbal este nelegal și netemeinic deoarece la data de 29.09.2011 a efectuat toate demersurile pentru radierea Cabinetului de avocat deoarece a devenit incompatibil, ca urmare nu mai pot fi stabilite în sarcina sa obligații fiscale.
În dovedirea plângerii s-au atașat înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată, cu motivarea că acesta a săvârșit fapta prev. de art. 219/1/b – O.G. 92/2003.
A arătat intimata că procesul-verbal este legal, fiind respectate prevederile art. 16 – OG 2/2001 și este și temeinic petentul fiind obligat să depună declarația de venit pe anul 2011.
A arătat intimata că sancțiunea a fost aplicată în mod legal, raportat gradului de pericol social al faptei, și nu se impune a fi admisă cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, petentul neprobând că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să promoveze plângerea.
Au fost anexate: înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal ./2012 nr._ întocmit de intimata AFP V. la data de 8.11.2012 petentul Ș. B. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 RON pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 219/1/b din O.G. 92/2003, reținându-se că nu a îndeplinit la termen obligația privind depunerea declarației de venit pe anul 2011.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de cererea de repunere în termen, instanța a reținut următoarele:
Din cartea de identitate a petentului rezultă că domiciliul acestuia se află în V., ., ., ., iar reședința în B., ., . (până la 31.07.2013).
Procesul-verbal nr._/8.11.2012 a fost comunicat petentului la adresa cu care acesta figura în evidența publică, prin scrisoare recomandată, cu aviz de primire, iar ulterior în conformitate cu dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 și în termenul prevăzut de art. 14 din OG nr. 2/2001, la data de 21.11.2012 s-a procedat la comunicarea actului sancționator prin afișare la domiciliul legal al petentului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de afișare.
Dispozițiile art. 20 din OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, stipulează că domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală. În cazul schimbării domiciliului, persoana interesată va putea solicita eliberarea unei noi cărți de identitate (art. 19 lit. c).
Instanța a reținut că locuirea la o adresă mai mult de 15 zile trebuie declarată și înscrisă în actul de identitate al persoanei, la cererea acesteia (art. 30 și 31) iar conform art. 32 din același act normativ, mențiunea privind reședința sa completează pe un autocolant – tip care se aplică pe versoul actului de identitate.
Din conținutul art.103 Cod procedură civilă care reglementează instituția repunerii în termen rezultă că pentru repunerea în termen trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe: partea să fie împiedicată de anumite împrejurări mai presus de voința sa să exercite dreptul procesual, aceste împrejurări să fi intervenit în cursul termenului și cererea de repunere în termen să fie formulată în 15 zile de la încetarea împiedicării.
Instanța a apreciat că schimbarea locuinței (în mod legal) poate constitui o împrejurare mai presus de voința petentului care să justifice repunerea sa în termen cu privire la formularea plângerii contravenționale.
În consecință, instanța a admis cererea de repunere în termen și va analiza plângerea contravențională.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Motivat însă de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere gravitatea redusă a faptei comise, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, văzând și dispozițiile art. 7 din O.G. 2/2001 - text ce face vorbire de sancțiunea „avertismentului”, instanța a admis plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
A atras atenția petentului asupra dispozițiilor art. 7 din O.G. 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Este de reținut totodată, și în ideea justificării sancțiunii avertismentului, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă. Fapta însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Este de reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Administrația Finanțelor P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a admis cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale și că în mod greșit a dispus înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” deoarece fapta săvârșită prezintă un grad sporit de pericol social.
Petentul nu a depus întâmpinare la dosar .
În recurs nu s-au admis probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal ./2012 nr._ întocmit de intimata AFP V. la data de 8.11.2012 petentul Ș. B. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 RON pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 219/1/b din O.G. 92/2003, reținându-se că nu a îndeplinit la termen obligația privind depunerea declarației de venit pe anul 2011.
Sub aspectul legalității procesului - verbal de contravenție, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că procesul verbal contestat este legal întocmit și că nu sunt cauze de nulitate absolută prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001, care să ducă la anularea acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul apreciază că în mod just prima instanță a procedat la repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale pe petentul Ș. B. deoarece procesul - verbal de contravenție a fost comunicat acestuia la domiciliul care rezultă din cartea de identitate, ori potrivit actelor de la dosarul cauzei, rezultă că petentul își are reședința în municipiul B..
Intimatul a comunicat petentului procesul - verbal de contravenție doar la adresa de domiciliu nu și la adresa reședinței.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a admis cererea de repunere în termen pentru formularea plângerii contravenționale de către petent.
Cât privește existența faptei contravenționale, prima instanță a constatat corect că aceasta există și că a fost săvârșită cu vinovăție de către petent.
Cu privire la individualizarea sancțiunii în speță, instanța a reținut că pentru contravenția prevăzută de art.219 alin.1 lit.b din O.G.92/2003, petentului i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei, o sancțiune aspră raportată la gradul de pericol social concret al faptei, a împrejurărilor săvârșirii acesteia, la urmarea produsă.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G.2/2001, sancțiunea ”avertisment” corespunde realizării scopului educativ dar și cel punitiv, fiind asigurată astfel prevenția generală, dar și cea specială.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod pr. civilă, Tribunalul va respinge recursul declarat de intimatul Administrația Finanțelor P. V. și va menține sentința civilă nr.2623 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. V. împotriva sentinței civile nr.2623 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Noiembrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red.E.S.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./15.11.2013
Jud.fond-Judecătoria V.: M.G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 250/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1273/2013. Tribunalul... → |
|---|
