Plângere contravenţională. Decizia nr. 1273/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1273/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 1273/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1273/R/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul petent G. V. cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avoct Tonica D. Huși cu sediul în mun. Huși, ..1, jud.V. în contradictoriu cu intimata Direcția R. de A. și Operațiuni V. Iași cu sediul în mun. Iași, ..10 C, jud.Iași împotriva sentinței civile nr. 435 din data de 14 mi 2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la doilea termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-au depus la dosar întâmpinare și concluzii scrise.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA:
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 435 din data de 14 mi 2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Huși, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins plângerea contravențională formulată de petentul G. V., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Tonica D. - mun. Huși jud. V., .. 1 în contradictoriu cu intimat D. R. A. O. V. Iași, cu sediul în mun. Iași, B- dul N. I., nr. 10 C, cu sediul central A. N. V. București, .. 13, sector 1 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30. 01. 2013.
A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30. 01. 2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Huși la nr._, petentul G. V. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/30.01.2013, în contradictoriu cu intimat D.R.A.O.V. Iași, prin care, i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 30.000 lei, pentru comiterea contravenției prev. art. 612 din H.G. nr.707/2006 și art 225 din Regulamentul CE 2454/1993, reținându-se că faptele sale sunt sancționate conform art. 14 indice 2 din Legea 104/2008, ca fiind nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 30.01.2013, autoturismul proprietatea sa, cu nr. CQH865 a ajuns în Punctul de trecere a frontierei A. fiind condus de numitul C. I., in acest autoturism aflându-se și petentul. La controlul vamal, au fost descoperite în unul dintre coletele transportate în autoturismul condus de C. I., mai multe substanțe anabolizante.
Petentul a invocat excepția lipsei calității de contravenient raportat la faptul că acesta nu era conducătorul autoturismului și în calitatea sa de proprietar al autoturismului, în măsura in care nu era condus de acesta, nu se poate reține că este responsabil de bunurile transportate sau că a săvârșit vreo contravenție, acesta fiind un simplu pasager în autoturism.
A arătat petentul că, așa cum se desprinde din Legea 104/2008, nu există nici un articol 14 indice 2.
Articolul 14 conține următoarele dispoziții: (1) Comercializarea și deținerea în sălile de culturism și de fitness a substanțelor dopante cu grad mare de risc, cu excepția steroizilor anabolici sintetici, a testosteronului și a derivaților săi, a eritropoietinei, a hormonilor de creștere și a substanțelor chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 25.000 lei.
(2) Comercializarea și deținerea în sălile de culturism și de fitness de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină. de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 Iei.
Din conținutul dispozițiilor legale se poate observa clar ca nu poate fi reținuta in sarcina sa vreo contravenție prevăzuta de art. 14 din Legea 104/2008, aspect ce atrage anularea procesului verbal de contravenție contestat.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plângerii si anularea procesului verbal ca netemeinic, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea acestei contravenții. Coletul nu-i aparținea, el nu cunoștea conținutul coletului, având credința că transporta în acel colet bunuri obișnuite nesupuse nici unei interdicții, aflându-se în situația unei erori de fapt care înlătură răspunderea contravenționala conform art. 11 din OG 2/2001.
În drept, petentul a invocat disp. OG 2/2001, iar în susținerea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri și martori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, agentul constatator a solicitat respingerea plângerii formulată de petent și menținerea procesului verbal atacat, ca fiind legal și temeinic.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
La data de 30.01.2013, în jurul orelor 16.30, s-a prezentat la Biroul Vamal A. pe sensul de intrare în țară, autoturismul înmatriculat in Republica M. cu nr. CQH865, proprietatea petentului.
La controlul vamal, au fost descoperite substanțe anabolizante reținute în vederea confiscării cu ARB nr. 91/30.01.2013.
Fapta constatată este contravenție și este prevăzută și sancționată de disp. L 104/2008 corob. cu art. 14 indice 2 din L 10/2011.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai reținut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Conform art. 14 indice 2 alin. 2 din Legea nr. 10 din 1 martie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe cuprinse în "lista interzisă" constituie contravenție „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente” și se sancționează cu amendă de la 30.000 lei la 45.000 lei.
Relativ la excepția lipsei calității de contravenient, instanța a constatat că nu este fondată, motivat de următoarele:
Desi procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de temeinicie, prevăzuta de art. 1171 si 1173 C.civ., făcând dovada deplina până la înscrierea în fals cu privire la aspectele constatate personal de către agentul constatator care se refera la identitatea persoanei sancționate, fapta constatata, locul si timpul săvârșirii faptei, prezumția de temeinicie este relativa, putând fi răsturnata prin dovada contrara, sarcina probei revenind contravenientului, conform art.1169 C.civ.
În ceea ce priveste declarația martorului C. I. instanța a înlăturat-o cu ocazia aprecierii legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat, deoarece declaratia sa a fost făcută pro causa.
Instanța a constatat și că petentul – în calitate de conducător al autovehiculului în care au depistate cutii cu substanțe interzise - a învederat că nu a știut de existența acestora la bordul autovehiculului.
Petentului îi revine toată responsabilitatea pentru conținutul coletelor transportate în străinătate, astfel cum a fost reținut și prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Petentul trebuia să verifice la plecare, că nu transportă obiecte sau substanțe interzise de lege.
Pericolul social al faptei este unul deosebit de ridicat (aspect reliefat și de minimul și maximul sancțiunii contravenționale prevăzute de lege), numărul contravențiilor de acest gen este în creștere, iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Instanța a avut în vedere, în momentul în care apreciază drept corectă sancțiunea aplicată de agentul constatator (de altfel, minimul prevăzut de lege), și cantitatea de 200 de cutii descoperite în autovehiculul supus controlului.
Pentru cele reținute, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petent este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul G. V., care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Astfel, recurentul a susținut faptul că, în mod greșit, s-a menținut procesul verbal contestat deși din probele administrate în cauză rezultă că nu era conducătorul autoturismului și în calitatea sa de proprietar al autovehiculului, în măsura în care autoturismul nu era condus de el, nu se poate reține că ar fi responsabil de bunurile transportate sau că a săvârșit vreo contravenție, acesta fiind un simplu pasager în autovehicul, neavând calitatea de subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa.
Mai mult, a arătat recurentul faptul că se afla în eroare de fapt deoarece în condițiile în care la data de 30.01.2013 a plecat împreună cu numitul C. I., cetățean moldovean rezident în Spania, cu autoturismul său proprietate, dar condus de numitul C. I., din Republica M. pentru a transporta niște colete în Spania, având în vedere că coletul nu îi aparținea, nu cunoștea conținutul acestuia, având credința că în acel colet se aflau bunuri comune, nesupuse nici unei interdicții, nu se poate reține vinovăția sa sub aspectul săvârșirii contravenție menționate în procesul –verbal contestat.
.S-a arătat că în dovedirea plângerii recurentul a administrat probe fără echivoc cu privire la situația de fapt care este cea prezentată în plângerea contravențională dar instanța de fond, fără temei, a înlăturat toate probele administrate. Prin declarația martorului Carage I. s-a dovedit în mod cert că recurentul G. V. nu era conducătorul autoturismului înmatriculat în Republica M., iar prin declarația autentificată a numitei R. E. s-a făcut dovada clară că substanțele anabolizante existente în colet aparțineau acesteia, iar recurentul petent cât și șoferul C. I. nu aveau cunoștință despre existența acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art. 34al.2 din OUG nr. 2/2001.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citată, intima a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod pr.civilă, Tribunalulconstată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Astfel, arată instanța de recurs faptul că, în mod corect, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul G. V., în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de recurs constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Intimatul G. V. nu a administrat probe care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, prin procesul verbal de contravenție contestat recurentul G. V. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenție prev. de art. 15 ind.2 din Legea nr. 104/2008 coroborate cu prevederile art.14 indice 2 din L 10/2011, constând în aceea că, la data de 30.01.2013, în jurul orelor 16.30, s-a prezentat la Biroul Vamal A. pe sensul de intrare în țară,conducând autoturismul înmatriculat in Republica M. cu nr. CQH865, proprietatea sa, iar la controlul vamal au fost descoperite într-un colet substanțe anabolizante reținute în vederea confiscării cu ARB nr. 91/30.01.2013, respectiv 100 fiole de testosteron și 100 fiole de strombafort.
Cum din procesul- verbal contestat rezultă faptul că autoturismul înmatriculat in Republica M. cu nr. CQH865, care s-a prezentat la data de 30.01.2013 pe sensul de intrare în Romania, cu destinația Spania, care era folosit, printre altele, de către recurent, pentru a desfășura activitate de transport persoane și coletărie, cum arată chiar martorul C. I., era condus de către recurentul G. V., tribunalul reține că acesta are, cel puțin formal, calitatea de subiect activ al contravenției prev. de art. 14 indice 2 alin. 2 din Legea nr. 10 din 1 martie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de substanțe, constând în introducerea în țară de steroizi anabolici sintetici, de testosteron și de derivați ai săi, de eritropoietină, de hormoni de creștere și de substanțe chimice care sporesc producerea naturală și eliberarea de testosteron sau de hormoni de creștere, fără autorizație emisă de autoritățile competente.
Relevă tribunalul că în mod corect instanța de fond a înlăturat depoziția martorului C. I., care a arătat că el a condus autoturismul la . atît mai mult cu cât chiar acest martor a arătat că recurentul G. V. desfășoară în mod obișnuit activități de transport persoane și mărfuri pe ruta M. –Spania.
În atare condiții, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că recurentul Glucov V. a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește critica referitoare la eroarea de fapt, ca și cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, în contextul în care avea credința că nu transportă anabolizante de tipul testosteronului si strombafortului, tribunalul arată faptul că vinovăția, indiferent de forma ei de manifestare, intenție sau culpă, presupune cunoașterea sau posibilitatea deplină de cunoaștere a tuturor stărilor, situațiilor și împrejurărilor de fapt în contextul cărora intervine acțiunea, de a căror existență depinde caracterul penal.
De aceea, potrivit art. 51 din Codul penal(text care definește eroarea de fapt), cu denumirea marginală ,,eroarea de fapt’’ ,,Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.’’
Cauzele sau motivele erorii sunt dintre cele mai variate. Esențial este însă ca eroarea să nu fie confundată cu îndoiala sau cu nepriceperea. În caz de îndoială, făptuitorul nu se află în situația unei cunoașteri deformate, greșite a realității, ci în cadrul unei cunoașteri aproximative. Făptuitorul aflat într-o astfel de situație este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a ieși din îndoială în mod temeinic și, abia după acest moment, să-și manifeste acțiunile. În sensul legii penale și evident a celei contravenționale, nu constituie astfel eroare de fapt starea de necunoaștere culpabilă, datorată neglijenței vădite a făptuitorului de a se informa asupra realității.
În cauza ce face obiectul prezentului dosar, recurentul Glucov V. invocă necunoașterea conținutului unuia dintre coletele pe care le-a transportat la data de 30.01.2013 cu microbuzul ce-l deținea în proprietate pe ruta M. –Spania, motivat de faptul că acest colet nu-i fusese predat sie de către expeditorul R. E., ci martorului C. I., iar aceasta le relatase că în colet se aflau dulciuri, nicidecum substanțe anabolizante, el necunoscând conținutul acestui colet.
Cum din probele administrate în cauză chiar la cererea recurentului, respectiv din declaratia notarială a numitei R. E., rezultă că aceasta a predat coletul în care au fost identificate substanțele anabolizante personal recurentului Glucov V., care nu a verificat conținutul acestuia chiar dacă efectua activități de transport colete cu titlu profesional, tribunalul reține că eroarea invocată se datorează propriului comportament neglijent al recurentului pentru faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că nu transportă substanțe anabolizante .
Trebuie arătat că ,,neglijența’’ la care se face referire se caracterizează printr-o asumare a riscului, care, sub aspect subiectiv se plasează pe terenul intenției indirecte prin acceptare a urmărilor periculoase.
Recurentul contravenient avea posibilitatea de a verifica coletele transportate înainte de a pleca din cursă, ceea ce nu a făcut, după cum însuși recunoaște.
Având în vedere considerentele arătate, tribunalul reține că eroarea la care face referire recurentul este datorată propriului său comportament, câtă vreme nu s-a străduit să cunoască realitatea, deși acest fapt constituia o obligație profesională. Recurentul nu avea doar calitatea de șofer, ci și aceea de transportator și avea obligația, să se asigure că transporta substanțe neinterzise de lege.
În atare condiții, tribunalul arată faptul că în cauză nu este incidentă eroarea de fapt ca si cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei potrivit prevederilor art. 11 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru toate aceste, instanța de recurs constata că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea corectăă a legii, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C. rap. la art. 304 pct.9 C., Tribunalul va respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de G. V. împotriva sentinței civile nr. 435 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de G. V. împotriva sentinței civile nr. 435 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 28.10. 2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, A. C. |
Grefier, T. B. |
Redactat-B.L.M.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2- 25 Noiembrie 2013
Judecătoria Huși-judecător fond: B. I.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1314/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1244/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
