Plângere contravenţională. Decizia nr. 1245/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1245/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 1245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1245/A/2014
Ședința publică de la 15 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent apelant - petent . SRL, în contradictoriu cu intimat - organ constatator I. T. de M. V., apel declarat împotriva sentinței civile nr. 938/07.04.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravenționala P.V. . nr._ din 15.11.2013.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 08 decembrie 2014, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care va face parte integrantă din prezenta decizie, după care având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, azi, 15 decembrie 2014, când s-a trecut la deliberare conform art. 395 al 1 din Noul Cod de procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civila nr. 938, pronunțata la data de 07.04.2014 de Judecătoria Bârlad, aceasta instanță a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta S.C. S. C. GHERGHEȘTI S.R.L. cu sediul în sat/comuna Gherghești, ., Jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.11.2013 în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V. cu sediul în V., .. 274, Jud. V., menținând procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.11.2013.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentă de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul ca in fapt, se reține că la data de 15.11.2013, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, prin care petenta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 3.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 12 lit. b și art. 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.
În sarcina petentei s-a reținut că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 06.11.2013 la depozitul de material lemnos al petentei situat în . s-a constatat că numiții C. P. și M. I. care au completat fișele de identificare au declarat că lucrează ca zilieri, activitatea desfășurată de aceștia fiind aceea de stivuire a materialului lemnos rezultat din exploatarea forestieră din Valea Oanei partida 395 finalizată la data de 31.10.2013. În procesul-verbal s-a reținut că petenta nu a îndeplinit astfel, obligația de a înființa registrul zilierilor și de a completa acest registru înainte de începerea activității și că abia la data controlului angajatorul a solicitat în scris achiziționarea unui registru de evidență a zilierilor.
Din analiza procesului-verbal de contravenție rezultă că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu am obiecțiuni.” Astfel, reprezentantul petentei nu a formulat obiecțiuni la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat reprezentantului petentei la data de 15.11.2013, iar plângerea a fost depusă la data de 29.11.2013.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului (denumirea, sediul, numărul de înmatriculare la registrul comerțului și codul fiscal), descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă privind nelegalitatea sancțiunii aplicate, instanța îl apreciază ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente: Din analiza procesului-verbal de contravenție se reține că într-adevăr la prezentarea faptelor constatate se menționează că petenta a încălcat dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 52/2011, iar la rubrica privind prevederile cărora le contravin faptele constate se menționează încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din același act normativ. Însă, acesta aspect nu atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție în condițiile în care dintre mențiunile obligatorii prevăzute la art. 17 din O.G. nr. 2/2001 numai vicierea descrierii faptei este sancționată în mod expres cu nulitatea absolută, în cazul unei erori materiale privind indicarea textului din actul normativ intervenind nulitatea relativă virtuală a procesului-verbal de contravenție. În prezenta cauză se constată existența unei simple erori materiale prin indicarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 52/2011 la rubrica privind încadrarea juridică a faptei având în vedere că la rubrica privind descrierea faptei este menționat în mod corect articolul 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 52/2011. Această eroare nu a fost de natură să provoace petentei o vătămare, neexistând o atingere a dreptului la apărare al acesteia în condițiile în care apărările formulate au vizat fapta în temeiul căreia s-a aplicat în mod legal sancțiunea.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că motivul de netemeinicie invocat în plângere, acela potrivit căruia la data efectuării controlului martorul C. P. și numitul M. I. nu prestau activitate pentru societatea petentă, este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Conform dispozițiilor art. 5 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, beneficiarul are obligația să înființeze Registrul de evidență a zilierilor conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege. Registrele de evidență a zilierilor se păstrează la sediul beneficiarului și/sau la punctele de lucru, după caz, iar potrivit dispozițiilor art. 12 lit. b din același act normativ încălcarea prevederilor art. 5 alin. 2 lit. b constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Instanța reține și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate. Astfel, susținerile petentei potrivit cărora C. P. și numitul M. I. nu prestau activitate ca și zilieri pentru aceasta sunt infirmate de mențiunile consemnate în fișele de identificare (filele 20-21) pe care cei doi minori le-au completa la data efectuării controlului. Astfel, C. P. a declarat pe propria răspundere că lucrează la petentă începând cu data de 06.11.2013 ca ziler împreună cu T. C. și B. S., iar M. I. a declarat că lucrează în cadrul societății din data de 06.11.2013 ca ziler câte opt ore pe zi. Deși cu privire la acest aspect, martorul C. P. născut la data de 28.04.1996 și-a schimbat poziția înaintea instanței afirmând că la data efectuării controlului nu presta activitate pentru societatea petentă, ci se afla la depozitul de lemne al petentei pentru a-i aduce mâncare tatălui său (fila 55), instanța nu a avut in vedere această susținere întrucât contravine probatoriului administrat în cauză, inclusiv declarației scrise date de aceeași persoană în fața agentului constatator. De asemenea, susținerile petentei conform cărora că martorul C. P. născut la data de 28.04.1996 a fost intimidat de către inspectorii de muncă nu se coroborează cu declarația acestuia care a afirmat în fața instanței că a completat fișa de identificare așa cum i-au cerut inspectorii.
În ceea ce privește declarația martorului C. P., tatăl minorului C. P. (fila 41) potrivit căreia la data efectuării controlului fiul său nu presta activitate pentru petentă ci se afla la depozitul de lemne pentru a-i aduce mâncare tatălui său nu prezintă suficiente garanții pentru a dovedi o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție având în vedere că este angajat al petentei și că nu poate fi apreciată ca fiind sinceră în condițiile în care a afirmat că petenta nu folosește niciodată zilieri deși prin procesul-verbal de contravenție societatea petentă a solicitat în scris achiziționarea unui registru de evidență a zilierilor.
Instanța nu a tinut cont de declarația martorului T. C. care a declarat că nu a prestat niciodată activități pentru petentă și că nu îl cunoaște pe martorul C. P. născut la data de 28.04.1996, aceste declarații fiind infirmate de susținerile acestui din urmă martor care a menționat la momentul efectuării controlului că prestează activitate împreună cu B. S. și T. C..
De asemenea, starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută și de mențiunile consemnate în fișa de identificare a numitului M. I. care a declarat că lucrează în cadrul societății din data de 06.11.2013 ca ziler câte opt ore pe zi.
De asemenea, instanța a avut in vedere si i faptul că reprezentantul petentei nu a formulat obiecțiuni la momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, momentul cel mai apropiat în timp de constatarea contravenției. Acest fapt a fost considerat de instanță ca fiind o recunoaștere a faptei la acel moment, iar apărările acestuia în sensul că îndeplinea doar de o lună activitatea de administrator al societății și că a considerat că inspectorul de muncă nu dispune o măsură ilegală nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie. În plus, s-a reținut cu privire la acest aspect nesinceritatea petentei care prin răspunsul la întâmpinare a arătat că reprezentantul petentei nu a formulat obiecțiuni referindu-se în mod strict la existența registrului de evidență a zilierilor și nu la prestarea de către cei doi minori de activități ca și zilieri. Această susținere nu poate fi reținută având în vedere că în descrierea faptei din procesul-verbal de contravenție se face referire tocmai la aspectul potrivit căruia în urma controlului efectuat s-a constata că cei doi minori prestau activitate pentru petentă în calitate de zilieri.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că fapta petentei întrunște elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 12 lit. b și art. 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
P. procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 3.000 lei. Instanța a constatat că aceasta a fost stabilită în limitele legii, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta acesteia de a nu înființa registrul de evidență a zilierilor este gravă, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social ridicat având în vedere și atitudinea de nerecunoaștere a faptei de către aceasta. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum destul de ridicat, respectiv 3.000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită.
În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentei nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, sancțiunea amenzii reflectând în mod corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța a menținut-o așa cum a fost dispusă de organul constatator. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentta .” SRL, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In primul rand, în ceea ce privește legalitatea, apelanta a susținut faptul ca sentința este nelegala deoarece a fost menținut un proces verbal lovit de nulitate datorita încălcării prevederilor art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv datorita menționării eronate în cuprinsul procesului verbal a articolului din Legea nr. 52/2001 care sancționează contravenția, ceea ce echivalează cu omisiunea descrierii faptei contravenționale.
Astfel, s-a arătat ca prin indicarea ca si temei legal al constatării faptei contravenționale a art.5 alin. 1)lit. a) din Legea nr. 52/2011, nu a art. 5 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 52/2011, s-a cauzat societății apelante o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal contestat.
In al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia, apelanta a susținut faptul ca sentința atacata este neîntemeiată deoarece instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauza reținând vinovăția sa sub aspectul savarsirii contravenției prev. de art. 5al.2lit.a) din Legea nr. 52/2011 rap. la art.12al.1lit.b) din același act normativ
În apel s-au administrat probe noi, respectiv a fost audiat martorul M. I..
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant,dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,tribunalul constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința apelata fiind legala si temeinica.
Referitor la primul motiv de apel, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței apelata datorita încălcării prevederilor art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv datorita menționării eronate în cuprinsul procesului verbal a articolului din Legea nr. 52/2001 care incriminează și sancționează contravenția, ceea ce echivalează cu omisiunea descrierii faptei contravenționale, tribunalul retine faptul ca acesta nu este întemeiat.
P. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 15.11.2013 apelanta a fost sancționata cu amendă în cuantum de 3.000 lei în temeiul dispozițiilor art. 12 lit. b) și art. 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, reținându-se că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă, la data de 06.11.2013, la depozitul de material lemnos al petentei situat în ., s-a constatat că numiții C. P. și M. I. care au completat fișele de identificare au declarat că lucrează ca zilieri, activitatea desfășurată de aceștia fiind aceea de stivuire a materialului lemnos rezultat din exploatarea forestieră din Valea Oanei partida 395 finalizată la data de 31.10.2013. În procesul-verbal s-a reținut că petenta nu a îndeplinit astfel, obligația de a înființa registrul de evidență al zilierilor și de a completa acest registru înainte de începerea activității și că abia la data controlului angajatorul a solicitat în scris achiziționarea unui registru de evidență a zilierilor.
Pe de altă parte, instanța retine că potrivit prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea, datei orei si locului în care a fost săvârșită, dar si indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția, adică indicarea articolului din actul normativ prin care se impune si se sancționează o anumita contravenție.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal,nulitate care se constată și din oficiu.
Observa instanța faptul ca omisiunea indicării ori indicarea greșită a actului normativ prin care se stabilește și sancționează contravenția nu este însa sancționata cu nulitatea absoluta, ci cu nulitatea relativa în 175al.1Cpc, neindicarea ori indicarea greșita a actului normativ, articol si lege, care sancționează contravenția .
Rezultă, așadar, potrivit textelor de lege mai sus indicate, că este sancționată cu nulitatea relativa, fiind necesară dovedirea unei vătămări, lipsa din cuprinsul mentiunilor ce trebuie înserate în procesul verbal de constatare si sancționare contravențională a celor cu privire la actul normativ care incriminează și sancționează contravenția.
Analizând procesul verbal prin raportate la legislația incidentă în cauză, tribunalul retine că, realmente, la indicarea textului de lege cărora le contravin faptele constate se menționează încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 51/2011, deși apelanta a încălcat prevederile art. 5 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 52/2011, cum s-a menționat la rubrica privind descrierea faptelor contravenționale, adică n și-a îndeplinit obligația de a înființa și completa un registru de evidență a zilierilor.
Cu toate acestea, instanța retine că, cum în mod corect a constatat și instanța de fond, ne aflam în prezenta unei simple erori materiale, constând în indicarea eronata a alineatului articolului 5 din Legea nr. 52/2011, prin care nu s-a cauzat apelantei nici o vătămare in condițiile în care in fata instanțelor de judecata aceasta a avut posibilitatea sa conteste legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat.
In ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel privind netemeinicia sentinței apelate pe considerentul ca prin probele administrate in fata instanței de fond și de apel, respectiv declarațiile martorilor C. P., tatăl și fiul, B. S., T. C. și M. I., s-a înlăturat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat, tribunalul retine că si acest motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, arată instanța de apel faptul că, în mod corect, a fos trespinsă plângerea contravențională formulată de petenta .”SRL, în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produce efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de apel constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Apelanta nu a administrat probe pertinente și concludente, care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, din mențiunile procesul verbal de contravenție contestat rezultă faptul că, în urma controlului efectuat de inspectorii de muncă la data de 06.11.2013 la depozitul de material lemnos al petentei situat în . s-a constatat că numiții C. P. și M. I., care au completat fișele de identificare, au declarat că lucrează ca zilieri, activitatea desfășurată de aceștia fiind aceea de stivuire a materialului lemnos rezultat din exploatarea forestieră din Valea Oanei partida 395 finalizată la data de 31.10.2013, dar petenta nu și-a îndeplinit obligația de a înființa registrul zilierilor și de a completa acest registru înainte de începerea activității și că abia la data controlului angajatorul a solicitat în scris achiziționarea unui registru de evidență a zilierilor.
Fapta a fost recunoscută implicit de către reprezentantul legal al apelantei care a semnat procesul verbal de contravenție fără a avea obiecțiuni cu privire la situația de fapt constatată.
Mai mult decât atât, din mențiunile consemnate personal(olograf) de minorii C. P. și M. I. în cuprinsul fișelor de identificare(filele 20-21 dosar de fond) pe care cei doi minori le-au completat la data efectuării controlului, rezultă faptul că cei doi au declarat că lucrează în cadrul societății din data de 06.11.2013, ca și zilieri.
Depozițiile ulterioare ale martorilor C. P.-fiul, M. I., C. P.-tatăl, T. C. și B. S., care au susținut că cei doi se aflau întâmplător la sediul societății când au sosit inspectorii de muncă doar pentru a aduce alimente martorului C. P.- tatăl minorului C. P. nu înlătură prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal contestat în condițiile în care nu oferă o explicație plauzibilă în ceea ce privește revenirea asupra declarației date în fața inspectorilor de muncă, când au afirmat că lucrau ca și zilieri.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond și apel a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a respins plângerea formulată în cauză.
Pentru aceste considerente,va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de ." SRL împotriva sentinței civile nr.938 din 7.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
Va respinge cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată deoarece intimatul nu a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de ." SRL împotriva sentinței civile nr.938 din 7.04.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Respinge cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12. 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, M. M. |
Red. B.L.M.
Tehnoredactat M.M.
Ex. 4/05.01.2015
Judecătoria Bârlad - judecător C. D.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 861/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1232/2014. Tribunalul... → |
|---|
