Pretenţii. Decizia nr. 1734/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1734/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1734/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2015:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1734/A/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul A. I. D. și pe intimata S.C.POSTA A. C. R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 17.06. 2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 08 decembrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 decembrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1548 din 17.06. 2015, Judecătoria Bârlad a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea civilă în despăgubiri formulată de reclamantul A. I. D., domiciliat în Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu pârâta S.C.Poșta A. C. R. SRL, CUI RO15673471, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, Cod fiscal RO_, având cont bancar RO 22 C._ RO03, deschis la Banca Comercială Carpatica, cu sediul în Sibiu, ., jud.Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.1987 Cod civil, despăgubirea se calculează in funcție de valoarea declarată la predare, iar potrivit art.1985 cod civil în caz de deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scăderea lor din valoare.
În cazul de față nu s-a făcut dovada că bunul transportat și ajuns spart și lovit în partea dreaptă sus, ar fi putut fi reparat pentru ca despăgubirea să fie acordă parțial raportat prejudiciului produs ca o consecință a efectuării reparației, astfel că potrivit disp.art.1987 Cod civil, reclamantul poate fi despăgubit la valoarea bunului declarată de predare, respectiv suma de 150 Euro, jumătate din valoarea de 250 Euro, declarată de expeditor pentru ambele colete, sumă oferită de pârâtă în urma reclamației formulată de destinatarul coletului .
În acest sens sunt și disp.art. art.41 din O.G. nr.13/2013 modificată prin Legea nr.187/2013 în care se menționează „ Expeditorul are dreptul la o despăgubire corespunzătoare pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială ori prin deteriorarea trimiterii, despăgubire prevăzută la art. 42. Pagubele indirecte și beneficiile nerealizate nu se despăgubesc. Art.42 din același act normativ prevede: (1) Furnizorii de servicii poștale răspund pentru trimiterile poștale interne după cum urmează:
a) în caz de pierdere, furt sau distrugere totală:
1. cu întreaga valoare declarată, pentru o trimitere poștală care face obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
b) în caz de pierdere ori distrugere parțială sau deteriorare:
2. cu cota-parte corespunzătoare greutății lipsă din valoarea declarată, pentru trimiterile poștale depuse închise, care fac obiectul unui serviciu de trimitere cu valoare declarată;
(2) La sumele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se adaugă dobânda legală penalizatoare care curge din momentul introducerii reclamației prealabile sau, după caz, al introducerii cererii de chemare în judecată, indiferent care dintre aceste momente intervine primul.
(3) Pierderea completă a conținutului este echivalentă cu pierderea trimiterii poștale.
(4) În situația în care expeditorul a declarat o valoare mai mică decât cea reală, despăgubirea este la nivelul valorii declarate.
(5) În afara despăgubirilor prevăzute la alin. (1) lit. a), se restituie și tarifele încasate la depunerea trimiterii poștale.
Mai mult decât atât, expeditoarea ar fi avut posibilitatea să solicite informații cu privire la acordarea despăgubirilor în caz de pierdere, furt, distrugere, astfel că, culpa pentru nedeclararea valorii reale a coletului îi aparține expeditoarei și nu pârâtei.
Reclamanta a făcut referire la depoziția martorului, F. G., în sensul că valoarea ar fi fost trecută de acesta, în calitate de agent de colectare, însă instanța nu poate reține depoziția acestui martor pentru admiterea acțiunii având în vedere textele de lege sus menționate, care precizează cu claritate modalitatea de acordare a despăgubirilor, dar și faptul că, chiar martorul audiat în cauză a declarat că expeditoarea avea posibilitatea să consulte lista de tarife pentru expediere, iar dacă ar fi menționat valoarea reală ar fi trebuit să achite și un tarif mai mare, or expeditoarea a acceptat indicarea unei valori mai mici și plata tarifului corespunzător pentru această valoare, lista privind conținutul coletului aflată la fila 27, dosar, având menționată și semnătura clientei, M. G. S., identică cu cea aflată pe declarația de la fila 38, dosar.
În ce privește prețul transportului în sumă de 444 lei, solicitat a fi restituit de către reclamant, acesta nu a solicitat prin reclamația formulată și costul transportului, astfel că nu există un refuz ferm al pârâtei cu privire la restituirea tarifului încasat la depunerea trimiterii poștale, iar pe de altă parte nu rezultă cu certitudine care a fost costul transportului în condițiile în care au fost expediate două colete poștale, iar suma totală achitată a fost de 444 lei, unul din colete ajungând în stare bună, iar celălalt, cu calculatorul Apple Imac, spart și lovit în partea dreaptă sus, or restituirea transportului se face numai în caz de pierdere, furt sau distrugere totală, nu parțială, așa cum prevăd disp.art.42 alin.5 din OG 13/2013 modif.prin Legea nr.187/2013.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă pentru faptul că nu a fost urmată procedura medierii, excepția a fost respinsă prin încheierea din 20 mai 2015, având în vedere că art.2 alin.1 din Legea nr.191/2006, modif. prin Legea nr.115/2012 a fost declarat neconstituțional prin decizia nr.266/2014.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel A. I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Suma nu a fost trecută de apelant, fapt recunoscut de martorul audiat. Apelantul nu a fost informat niciodată cu privire la o altă valoare de declarat și nici ce implică acesta lucru.
Apelantul susține că în condițiile în care a plătit 50 de euro pentru transport a considerat că aceasta este suma pentru un bun de natura celui transportat.
Mai arată apelantul că nu se poate reține nici motivarea că ar fi avut posibilitatea de a solicita informații cu privire la valoarea despăgubirilor în caz de pierdere, furt, distrugere în condițiile în care prețul coletului a fost scris de reprezentantul pârâtei și nu de apelant și nu i s-a solicitat să precizeze ce valoare declară și nici nu a fost informat în vreun fel de această situație.
Se mai arată de către apelant că prima instanță a apreciat în mod greșit declarația martorului, acesta precizând că pentru suma de 50 de euro achitată pentru un colet valoarea despăgubiri este de 250 euro și nu de 125 euro. De asemenea martorul a declarat că nu a adus la cunoștință posibilitatea achitării unui tarif mai mare pentru o sumă asigurată mai mare.
Consideră apelantul că a plătit 50 de euro pentru transportul acelui bun, la valoarea integrală a acestuia ca și bun în sine, și nu la valoarea pe care a trecut-o reprezentantul pârâtei.
Prin situația de fapt existentă, pârâta trebuia să fie obligată la plata valorii bunului și nu la valoarea declarată din document de către reprezentantul acesteia.
Instanța apreciază și respinge în mod greșit și plata cheltuielilor de judecată, apreciind că restituirea transportului se face numai în caz de pierdere, furt sau distrugere totală, nu parțială.
Chiar în situația în care s-ar lua în calcul situația reținută de instanță privind valoarea despăgubirii, consideră apelantul că trebuia să fie admisă în parte acțiunea pentru suma de 250 de euro, această sumă fiind asigurată prin plata celor 50 de euro pentru acest colet și în nici un caz nu trebuia să respingă acțiunea în totalitate.
Intimata S.C.POSTA A. C. R. SRL, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului introdus de apelantul A. D. I. ca netemeinic si nefondat.
Instanța de fond a înțeles corect situația de fapt si a făcut o corecta
aplicare a prevederilor legale in vigoare.
Relația prestator de servicii-client este o relație bilaterala, în care ambele părți au deopotrivă drepturi si obligații.
In speța de fata, atât expeditorul cat si destinatarul trimiterilor poștale in cauza aveau minima obligație ca, înainte de a apela la serviciile intimatei sa se intereseze care sunt condițiile de prestare a serviciilor, modalitățile de despăgubire si posibilitățile de asigurare a bunurilor trimise. Faptul ca nici destinatarul nici expeditorul nu au consultat documentele afișate atât pe site-ul societății cat si in toate agențiile intimatei si nici lista de tarife, nu îi este imputabil. Angajații intimatei nu au obligația de a informa clienții in legătura cu toate condițiile de prestare a serviciilor, lucru de altfel practic imposibil, astfel că solicită intimata îndepărtarea susținerilor apelantului conform căreia nu a fost informat de către agent in legătura cu valoarea declarata a trimiterilor poștale.
Atât soluționarea reclamației cat si despăgubirea clientului s-au făcut in condiții de legalitate si nu cu intenția de a „induce lumea in eroare", așa cum pe nedrept susține apelantul.
Situațiile similare cu cea dedusa judecații sunt inevitabile in toate firmele având ca obiect de activitate servicii de curierat, astfel ca legiuitorul a reglementat modalitățile de despăgubire atât in Codul Civil (art. 1984-1987), cat si in legislația specifica - OG 13/2013 privind serviciile poștale. Intimata a procedat la soluționarea reclamației formulate de dl. A. I. D. conform prevederilor legale si ca acesta a primit o despăgubire de 125 de Euro, jumătate din valoarea declarata a celor doua colete, dintre care unul singur a fost deteriorat.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 1984 CC, care constituie regula în materie, transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totală ori parțială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenită pe parcursul transportului, precum și prin întârzierea livrării bunurilor. De la această regulă există excepția menționată la art. 1959 alin. 1 din același cod, excepție potrivit căreia transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa decât în cazurile prevăzute de lege.
Conform art. 1987 CC, în cazul în care, la momentul predării bunului în vederea transportului, se declară valoarea acestuia, despăgubirea datorată de transportator, se calculează în raport cu acea valoare. De la această regulă există o excepție, limitare legală, dacă valoarea reală a bunului de la locul și momentul predării este mai mică despăgubirea se calculează în raport cu această din urmă valoare.
Ori, în speță valoarea declarată a celor două colete a fost de 250 euro/ bucată așa cum rezultă și din declarația martorului F. G..
În condițiile în care din cauza unor incidente neprevăzute și independente de prestația societății intimate, calculatorul identificat cu nr. CB_ a ajuns cu display-ul spart, fără ca apelantul reclamant să facă dovada dacă poate fi sau nu reparat, în mod corect societatea intimată față de prevederile art. 1897 CC coroborate cu art. 42 din OG nr. 13/2013, a oferit o despăgubire în valoare de 125 EURO, respectiv jumătate din valoarea declarată de expeditor pentru fiecare colet.
Prin motivele de apel, apelantul A. I. D., precizează că nu a fost informat cu privire la valoarea pe care trebuia să o declare referitor la bunurile expediate.
Tribunalul va respinge aceste critici, cu motivarea că bunurile au fost expediate de concubina apelantului, numita M. G. S., iar valoarea celor două colete trebuia să fie indicată de expeditoare, aceasta fiind cea care cunoștea valoarea reală a acestor bunuri, și nu intimata transportatoare .
Referitor la restituirea cheltuielilor de transport, în sumă de 444 lei, în mod corect a apreciat prima instanță că nu se impune restituirea acestei sume, suma de 444 lei fiind achitată de către apelant cu titlu de cheltuieli de judecată pentru ambele colete, ori în speță numai calculatorul Apple a fost distrus parțial.
Nici critica referitoare la neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, plata cheltuielilor de judecată este o obligație a părții care a pierdut procesul, ori în speță acțiunea apelantului reclamant a fost respinsă.
Pentru considerentele expuse, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul A. I. D. împotriva . 17.06. 2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o păstrează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul A. I. D. împotriva . 17.06. 2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. M.C./ 06.01.2016
Tehnored./C.A. 06.01.2016
4 ex./
Judecător fond: D. E. J.
.>
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 192/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1735/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
