Obligaţie de a face. Decizia nr. 1735/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1735/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1735/2015
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2015:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1735/A/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil declarat de apelanții B. M., S. L. și S. D. în contradictoriu cu intimații Ț. V. și Ț. C., împotriva sentinței civile nr. 1715 din 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 08 decembrie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 decembrie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1715 din 07.07.2015, Judecătoria Bârlad,
1. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții B. M., S. L. A., S. D. în ședința publică, ca neîntemeiată.
2. A admis cererea formulată de reclamanții Ț. V. CNP:_ domiciliat în Bârlad, ., jud. V. și Ț. C. CNP:_ domiciliat în Bârlad, ., jud. V. în contradictoriu cu pârâții B. M. CNP:_ domiciliată în Bârlad, ., jud. V., S. L. A. CNP:_ domiciliată în Bârlad, ., jud. V., S. D. CNP:_ domiciliat în Bârlad, ., jud. V..
3. a obligat pârâții să permită reclamanților accesul pe terenul deținut în Bârlad, ., jud. V., pentru o perioadă de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea efectuării lucrărilor de reparații, zugrăveli, izolație sau alte lucrări necesare asupra peretelui construcțiilor, respectiv marchiza, bucătărie, magazie aflat pe hatul despărțitor dintre cele două proprietăți.
4. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți B. M., S. L. A., S. D. în contradictoriu cu reclamanții pârâți Ț. V. și Ț. C..
5. A respins cererea prin care pârâții reclamanți au solicitat ca reclamanții pârâți să fie obligați să închidă fereastra edificată în zidul aflat la limita proprietății, ca neîntemeiată.
6. A obligat reclamanții pârâți să dirijeze apele pluviale pe proprietatea lor, astfel încât proprietatea pârâților reclamanți B. M., S. L. A. și S. D. să nu fie afectată.
7. A obligat reclamanții pârâți Ț. V. și Ț. C. să ramburseze pârâților reclamanți suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ .
8. A respins cererea formulată de pârâții reclamanți B. M., S. L. A. și S. D. prin care solicită ca reclamanții pârâți să permită reconstrucția gardului dintre proprietăți, ca neîntemeiată.
9. A obligat pârâții reclamanți B. M., S. L. A., S. D. să ramburseze reclamanților pârâți suma de 280 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare imobiliară autentificat sub nr. 2148/22.11.1975 reclamanții au cumpărat imobilul compus din o casă de locuit cu dependințe gospodărești anexă, situată în Bârlad, ., jud. V., între vecinii la N- B. V., S- B. V., E- . E..
Potrivit partajului voluntar autentificat sub nr. 141 de la data de 09.01.2007, între B. M., S. L. A. și A. V. D. a intervenit partajul imobilului din Bârlad, ., astfel, S. V. Lăcrămiora a luta în proprietate lotul nr. 1 format din casa de locuit cu număr de identificare C1 și din terenul aferent cu suprafața de 342 m.p. cu nr. Cadastral 3990/1/1, iar A. V. D. a primit lotul nr. 2. compus din corp clădire C1/2 și din terenul aferent de 150 m.p. cu nr. cadastral provizoriu 3990/1/2. B. I. M. și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra lotului cu nr. cadastral 3990/1/2, atribuit lui A. V. D..
Din schița anexă la actul de partaj voluntar depusă la dosar rezultă că lotul nr. 2 se află în imediata vecinătate cu reclamanții T. V. și Ț. C.
III. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților
Art. 36 C.proc. civ. reglementează calitatea procesuală a părților în proces. Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Rezultă că pentru a putea stabili dacă într-un anumit proces părțile au calitatea procesuală pasivă este necesar, ca mai întâi, să se identifice care sunt subiectele raportului juridic litigios.
Instanța a fost învestită prin cererea principală cu rezolvarea unui conflict juridic derivat din raporturile de vecinătate. În cauză nu se pune în discuție dreptul de proprietate al pârâților, ci dreptul de folosință.
Pârâții din prezenta cauză, au domiciliul la adresa vecină cu reclamanții, respectiv mun. Bârlad, ., jud. V. și nu au invocat nicicând, în cursul procesului, că nu dețin folosința asupra imobilului vecin cu reclamanții.
Faptul că, potrivit schiței anexă la contractul de partaj voluntar, lotul atribuit lui A. V. D. se învecinează cu proprietatea reclamanților nu prezintă relevanță, în condițiile în care, loturile nu au fost separate faptic în proprietăți distincte, iar imobilul din Bârlad, ., jud. V. a rămas compact. Pe de altă parte, A. V. D. are un alt domiciliu, respectiv Bârlad, ., nr.16, ., iar în cursul procesului nici o parte nu a invocat că aceasta folosește faptic imobilul în litigiu.
În raport de natura litigiului, instanța a apreciat că pârâții au calitatea procesuală pasivă, instanța urmând să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, în ședința publică din data de 23.06.2015, ca neîntemeiată.
IV. Soluția instanței în ceea ce privește cererea principală
În drept, au fost reținute dispozițiile art. 555 C. civ., conform cărora proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege (alin. 1 ). În condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrăminte, după caz (alin. 2).
Conform art. 603 dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului locului, revin proprietarului.
Reclamanții au învestit instanța cu o cerere prin care solicită ca pârâții să fie obligați să le permită accesul pe terenul pe care îl dețin pentru a efectua lucrări de reparații la construcțiile marchiză, bucătărie, magazie.
Este de necontestat că proprietatea reclamanților Ț. V. și Ț. C. și terenul deținut de către pârâți ( în proprietate, în posesie, drept de uzufruct viager) se învecinează, iar construcțiile anexă marchiză, bucătărie, magazie, proprietatea reclamanților, se află pe linia de hotar (împrejurări recunoscute de pârâți prin răspunsurile la interogatoriu, întrebarea nr. 1).
Din fotografiile depuse la dosar de către reclamanți, rezultă că acestea impun repararea, mai exact una din construcțiile alipite necesită reparare, activitate care nu se poate efectua decât de pe terenul deținut de pârâți.
Pârâții prin răspunsul la interogatoriu au recunoscut că, bucătăria are câteva crăpături, celelalte construcții nefiind deteriorate.
Reclamanții au arătat că lucrările pe care intenționează să le efectueze sunt atât de reparare, cât și de izolare a bucătăriei ( întrebarea nr. 6 la interogatoriu), zugrăvire. Au mai arătat că doresc că lipească o tablă pe peretele anexelor pentru a preîntâmpina alte litigii care ar putea să intervină în viitor.
Pârâții au fost de acord cu lucrările de reparații pe care urmează să le efectueze reclamanții, mai puțin cu amplasarea unei folii din tablă, susținând că le vor fi afectate culturile. De asemenea, au condiționat aceste reparații de aducerea grădinii în aceeași stare.
Așa cum s-a reținut, instanța a fost învestită cu rezolvarea unui conflict juridic derivat din raporturile de vecinătate.
Reclamanții opun dreptul său de proprietate asupra imobilului care, în calitate de proprietari, au dreptul și interesul de a exercita acte de administrare a bunului, iar pe de altă parte, pârâții opun dreptul lor la liniștita folosință.
Este normal ca drepturile să fie exercitate astfel încât să nu se cauzeze pagube unor terțe persoane.
Însă, drepturile invocate nu sunt drepturi absolute astfel că, intervin situații în care vecinii, proprietari sau posesori, sunt obligați să tolereze anumite restrângeri, îngrădiri, limite de exercitare a drepturilor lor.
Dreptul de proprietate, la fel și cel de folosință, cunosc anumite limite, mai ales în raporturile de vecinătate. Proprietarul poate realiza asupra obiectului dreptului său orice lucrare, dar cu condiția ca efectuarea lucrării să țină cont de drepturilor celorlalte părți.
În cazul de față, instanța a constat că, pârâții au obligația legală de a permite reclamanților accesul pe proprietatea sa, atât cât e imperios necesar, în spațiu și timp, pentru repararea peretelui deteriorat și izolarea bunurilor proprietatea reclamanților, aflat pe linia de hotar.
Pârâții nu au dat curs solicitării reclamanților, nepermițând accesul pe terenul deținut pentru ca reclamanții să-și exercite atributele dreptului de proprietate asupra imobilului său, de a se comporta ca buni proprietari și a efectua lucrări de administrare a acestuia, aspect dovedit cu martorii audiați în cauză, cât și cu notificările depuse la dosar ( dosarul atașat_ ).
Pe de altă parte, atitudinea pârâților este motivat de faptul că pe terenul pe care urmează să se efectueze reparațiile pârâții dețin culturi. De asemenea, pârâții, pentru protejarea culturilor, nu sunt de acord ca reclamanții să alipească o folie de tablă.
Instanța nu este în măsură să stabilească dacă folia de tablă ar putea afecta culturile, însă a apreciat că, aceasta reprezintă un efect a unei situații păgubitoare pentru pârâți și care nu este de dorit să se producă.
În raport de gravitatea deteriorărilor existente la anexe și de natura lucrărilor pe care urmează să le efectueze reclamanții, a apreciat că o perioadă de o lună este suficientă pentru repararea acestora.
Pârâții au arătat că sunt de acord ca reparațiile să fie efectuate în perioada de toamnă, când terenul este liber. Instanța a apreciat că perioada de toamnă nu este propice efectuării reparațiilor, având în vedere că nu se poate prevederea care este starea vremii în toamnă.
V. Soluția instanței asupra cererii reconvenționale
1. În ceea ce privește cererea referitoare la închiderea ferestrei edificate în zidul aflat la limita proprietăților, pârâții au invocat dispozițiile art. 614-615 C. civ.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil care prevăd că, dispozițiile art. 602-625 C. civ. nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.
Pârâții nu au arătat data edificării ferestrei. Reclamantul pârât Ț. V. a arătat, prin răspunsul la interogatoriu că, geamul există de 42 de ani. Martorul B. O. (fila 89) a relatat că, geamul este dintotdeauna de când a fost construită anexa respectivă.
Având în vedere aceste elemente, instanța reține dispozițiile art. 611 C. civ. din C. civ. 1864, care prevede că, unul din vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt, nici într-un chip, fereastră sau deschidere într-un zid comun.
Conform art. 612 C. civ. nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietate vecină.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța reține că, asigurarea bunei vecinătăți creează anumite restricții, precum și o obligație de toleranță dintre vecini, până la limita tulburării normale produsă acestor raporturi.
Pârâții reclamanți invocă faptul că sunt stânjeniți de fereastra edificată în zidul aflat la limita proprietăților.
Reclamanții pârâți, prin răspunsul la interogatoriu, au susținut că fereastra este deschisă doar când este cald, geamul este mic, de aproximativ 30 de cm. confecționat din termopan și este mat ( întrebarea nr. 5 filele 73, 75).
Martorii audiați în cauză susțin interesul părții pentru care au fost audiați. Astfel, martorul G. M. declară că, geamul de la anexă este închis, dar se deschide câteodată, atunci când reclamanții pregătesc mâncarea, în timp ce martorul B. O., apreciază că nu este util geamul, iar dimensiunile geamului sunt mai mari respectiv 80cm/40 cm.
Instanța a constat că, împrejurările invocate de reclamanții pârâții Ț. V. și Ț. C. sunt confirmate de fotografiile depuse la dosar (filele 70, 53).
Astfel, rezultă că geamul este de dimensiuni mici, este mat și din termopan. Anexa în care este amplasată fereastra este construită mai jos decât imobilul proprietatea pârâților reclamanți.
Aceste împrejurări conduc la concluzia că fereastra reprezintă o deschidere pentru aer și lumină, deschidere care se poate practica la orice înălțime și distanță de fondul vecin.
Pârâții reclamanți se plâng de faptul că, reclamantul pârât se folosește de fereastră pentru a urmări proprietatea lor. Chiar în ipoteza în care reclamantul pârât ar conferi ferestrei natura uneia de vedere, se observă că, art. 612 C. civ. 1964, interzice edificarea de ferestre spre vedere amplasate la o distanță de 1,90 m. Din declarația martorului B. O., audiat pentru pârât a rezultat că distanța dintre fereastră și imobilul în formă de U al pârâților este de 8-9 m, distanță care este superioară limitei prevăzute de lege.
2. În ceea ce privești cererea referitoare la dirijarea apelor pluviale, pârâții reclamanți au invocat art. 605 C. civ.
Instanța a reținut dispozițiile art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil care prevăd că, dispozițiile art. 602-625 C. civ. nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia.
Părțile nu au indicat elemente din care rezultă data montării burlanelor la imobilul reclamanților. Întrucât se poate prezuma în mod rezonabil că burlanele au fost edificate odată cu edificarea casei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 615 C. civ. 1864 care prevăd că proprietarul este dator a –și face streașina casei, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său.
Textul instituie o limitare a exercitării dreptului de proprietate, o obligație firească impusă proprietarului ca regula de buna vecinătate. Obligația este aceea de a construi, astfel încât apele de pe acoperiș să nu se scurgă pe terenul proprietatea vecinului. Soluția constructivă constă în montarea de jgheaburi și burlane care să asigure scurgerea apei pe fondul proprietarului.
Pârâții reclamanți invocă faptul că apele pluviale se scurg pe cele două burlane al casei reclamanților și conduc apa spre limita proprietății la mai puțin de 30 metri de gard, iar la locul de scurgere este turnat ciment.
Prin răspunsul la interogatorii, reclamanții pârâți nu au recunoscut că apele provenite de pe acoperișul lor inundă proprietatea pârâților reclamanți. Astfel, prin răspunsul la întrebarea nr. 4, reclamanții au recunoscut că, în zona de scurgere a apelor pluviale există o terasă turnată, susținând însă că, apele se duc spre stradă sau în curtea lor.
Martorul B. Octavin a confirmat susținerile pârâților reclamanți, arătând că, apa se scurge de pe casa reclamanților și se îndreaptă spre proprietatea pârâților. Reclamanții au uluce care sunt îndreptate către proprietatea pârâților.
Declarația martorului se coroborează cu fotografiile depuse la dosar. Astfel se observă din fotografiile de la fila 52, că burlanele de scurgere instalate la casa reclamanților au deschiderile îndreptate spre gardul despărțitor, respectiv spre proprietatea pârâților. Lângă casă există o terasă betonată. Astfel, se poate prezuma în mod rezonabil că, în lipsa unui sistem de scurgere, apele pluviale colectate de uluce și burlane se îndreaptă spre proprietatea pârâților reclamanți.
Apreciază instanța că, reclamanții pârâți nu și-au îndeplinit în mod corespunzător obligația legală de a asigura ca scurgerea apelor de pe proprietatea să nu afecteze proprietatea vecinului.
Întrucât pârâții reclamanți nu au propus variante de modificare a ulucelor existente și nu fost produse dovezi în acest sens, modul de dirijare a apelor pluviale rămâne în sarcina reclamanților pârâți.
4. Referitor la cererea pentru plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr._
Prin sentința civilă nr. 3356-2014 de la data de 18.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Bârlad a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții Ț. V. și Ț. C. în contradictoriu cu pârâții B. M., S. L., S. D. rezervându-și dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Soluția Judecătoriei Bârlad a fost confirmată în apel, prin Decizia nr. 357_A.2015 de la data de 17.03.2015 pronunțată de Tribunalul V..
Cu chitanța . nr._ de la data de 18.12.2014 și . nr._ de la data de 2 martie 2015, pârâții au achitat suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Cheltuielile de judecată reprezintă suma de bani în care se regăsesc cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul unui litigiu soluționat prin hotărâre judecătorească. La baza acordării cheltuielilor de judecată se află căderea în pretenții, întemeiată pe culpa procesuală a celui care nejustificat a nesocotit sau încălcat un drept substanțial. Cheltuielile de judecată pot fi solicitate pe cale accesorie chiar în cadrul litigiului care le-a ocazionat sau pe cale principală printr-o acțiunea separată.
În raport de soluția pronunțată în dosarul civil nr._ rezultă că reclamanții au căzut în pretenții și astfel, au obligația restituirii cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă în proces.
Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (C. împotriva României - Hotărârea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber împotriva României-hotărârea din 21.02.2008), se poate afirma că și în dreptul intern, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
Așadar, partea care a căzut în pretenții nu va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în măsura în care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
În prezenta cauză, se apreciază că, pârâții reclamanți au făcut dovada caracterului efectiv al cheltuielilor efectuate (prin chitanțele depuse la dosar), iar aceste cheltuieli sunt apreciate de instanța ca fiind necesare și rezonabile în raport cu munca depusă de avocat.
Reclamanții pârâți au invocat faptul că nu au săvârșit nici o faptă ilicită pentru a putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. Susținerea nu a fost reținută de instanță, întrucât fapta constă în pierderea procesului, în care au fost efectuate aceste cheltuieli.
5. Referitor la cererea privind reconstrucția gardului
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 560 C. civ. care prevăd că, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstruirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
La termenul din data de 12.05.2015 (fila 64), pârâții reclamanți prin avocat au precizat acest capăt de cerere arătând ca cererea vizează reconstrucția gardului, nefiind vorba de o grănițuire.
Prin urmare, instanța, având în vedere principiul disponibilității, va reține pârâții reclamanți au învestit instanța cu o cerere în obligație de a face, respectiv obligarea reclamanților pârâți să permită reconstrucția gardului dintre proprietăți.
Această împrejurare care se dorește a fi efectuată de către pârâții reclamanți atrag incidența dispozițiilor art. 561 C. civ. care prevăd că, orice proprietar poate să îngrădească proprietatea sa suportând în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.
Pârâții reclamanți solicită reconstrucția gardului pe vechiul amplasament, din motivarea cererii rezultând că, reclamanții, odată cu reconstruirea gardului au mutat amplasamentul în interiorul proprietății lor.
Instanța a apreciat că, reconstruirea gradului pe vechiul amplasament, implică stabilirea cu certitudine a hotarului real al proprietăților, operațiune care nu se poate stabili decât în cadrul acțiunii de grănițuire a proprietăților, în baza probatoriului specific acestei acțiuni.
Așadar, instanța în limitele învestirii, nu a analizat care este hotarul real al proprietăților sau dacă reclamanții pârâți au construit gardul pe vechiul amplasament.
Pârâții reclamanți au invocat faptul că proprietatea sa nu este suficient de îngrădită, că gardul prezintă distanțe care permit reclamantului să privească spre proprietatea sa.
Atât reclamanții, cât și pârâții au recunoscut că gardul ce desparte proprietățile a fost construit de către reclamanți. Pârâții invocă că vechiul gard a fost stricat cu toporul de reclamant și reconstruit, iar reclamanții susțin că gardul este bun, este des.
Martorii audiați în cauză susțin interesul părții pentru care au depus mărturie.
Astfel, martorul reclamanților, respective G. M. a declarat că, înălțimea gardului este de peste un metru, prin gard nu se vede, în timp ce martorul B. O. – pentru pârâții reclamanți au arătat că, deși gardul are o înălțime de 1,60 metri, între scânduri există spații de până la 1 cm, la toate scândurile, astfel că, prin gard se poate vedea pe proprietate vecinului.
Declarația martorului audiat pentru pârâții reclamanți se coroborează cu fotografiile depuse la dosar din care rezultă că gardul construit de reclamant prezintă spații, care sunt suficient de mari, astfel încât permit vederea pe proprietatea pârâților reclamanți și invers.
Dispozițiile care consacră dreptul la îngrădire trebuie coroborate și cu cele ale art. 660 C. civ. și următoare referitoare la coproprietatea asupra despărțiturilor comune.
În cauză, așa cum s-a stabilit, din probe rezultă că gardul a fost construit de reclamantul pârât Ț. V.. Prin, urmare, gardul nu este proprietate comună ci, proprietatea reclamantului pârât Ț. V..
Pârâții au solicitat ca reclamantul să le permită să reconstruiască gardul, pe cheltuiala lor, însă, având în vedere, că gardul este proprietatea reclamantului, cererea nu poate fi admisă întrucât, prin aceasta s-ar schimba titularul dreptului de proprietate.
5. Cererea referitoare la cheltuielile de judecată
Reclamanții pârâți au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 520 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pârâții reclamanți au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei ( 20 lei+20 lei+40 lei+120 lei.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 453 C.proc,. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuielile de judecată. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, instanța a apreciat că, promovarea cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în dosarul cu nr._ este efectul culpei procesuale al pârâților reclamanți, împrejurare care exclude posibilitatea obligării părții adverse de a suporta cheltuielile de judecată.
De asemenea, întrucât cererea referitoare la închiderea ferestrei și cererea referitoare la reconstruirea gardului au fost apreciate de instanță ca fiind neîntemeiate, cheltuielile aferente au rămas în sarcina pârâților reclamanți.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a admis, în parte, cererile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în proces. Pârâții sunt obligați să ramburseze reclamanților suma de 320 lei față de cele două cereri din proces, iar reclamanții pârâți să ramburseze pârâților suma de 40 lei.
Compensând cheltuielile de judecată până la suma cea mai mică, instanța a obligat pârâții reclamanți să ramburseze reclamanților pârâți suma de 280 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel B. M., S. L. și S. DORINEL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Motivele de apel sunt următoarele:
Consideră ca in mod greșit instanța de judecata a soluționat atât cererea principala cat si doua din cele patru capete de cerere, din cererea reconvenționala.
Cu privire la cererea principala, instanța de judecata a greșit atunci când nu a mai considerat utila soluționării cauzei proba cu expertiza in construcții. Prin aceasta s-a ajuns la o apreciere subiectiva, instanța preluând termenul de efectuare a lucrărilor pretins de reclamanți.. Instanța nu are un argument tehnic care sa susțină aceasta perioada de o luna acordata pentru efectuarea lucrărilor. Atunci când intri in proprietatea unei alte persoane pentru a repara peretele despărțitor, timpul de intervenție trebuie sa fie cat mai scurt, astfel ca un drept sa nu se transforme într-un abuz de drept. Aceasta soluție ar presupune ca timp de o luna, poarta apelanților sa fie zilnic deschisa si proprietatea la dispoziția vecinilor. Lucrările ce trebuiesc executate, sub nicio forma nu presupun un timp atât de îndelungat, si este evident ca pentru a soluționa acest capăt de cerere, si raportat la porțiile pârtilor implicate, se impunea efectuarea acestei expertize. Chiar daca reclamanții au renunțat la aceasta expertiza, instanța trebuia sa pună in discuție necesitatea efectuării ei, proba fără de care nu se putea soluționa, in mod corespunzător cauza.
- Cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere prin care s-a solicitat închiderea ferestrei edificate in zidul aflat la limita proprietății. Acest capăt de cerere a fost respins de instanța de fond, iar motivația este eronata si in contradicție cu disp. Codului civil aplicabil in prezenta speța. Geamul despre care s-a făcut vorbire, nu este o deschidere pentru aer si lumina, așa cum retine instanța, ci o deschidere de vedere in condițiile in care geamul se poate deschide, este in permanenta deschis, cu vedere spre proprietatea apelanților Aceasta obligație de a nu avea vedere spre proprietatea vecinului reprezintă o apărare a intimității, si este regăsita in cuprinsul codului civil.
Atunci când instanța face vorbire de ferestrele spre vedere, reglementate in cuprinsul art. 612 c.civ., retine in mod corect textul, dar îl aplica si interpretează in mod greșit. Textul la care face trimitere instanța, se refera la faptul ca " nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea, asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului sau, de nu va fi o distanta de 19 decimetri intre zidul pe care se deschid aceste vederi si proprietatea vecina." Este evident ca textul nu vorbește de imobilul casa de locuit, fie el chiar si in forma de U așa cum retine instanța. Acest geam are vedere spre proprietatea apelanților "îngrădita" așa cum spune codul civil, si nu are nici o importanta distanta de la geam la casa de locuit. Prin aceasta obligație, codul civil apară aceeași intimitate a proprietarului care, se presupune, ca poate face in interiorul curții sale ceea ce vrea, fără a exista riscul de a fi "pandit" de vecin.
Soluția este greșita si cu privire la capătul de cerere din reconvențională referitor la reconstrucția gardului dintre cele doua proprietăți. Conform codului civil aplicabil, gardul dintre cele doua proprietăți, are calitatea de gard comun, si nu aparține unuia sau altuia dintre proprietarii vecini, după cum au contribuit la edificarea lui. Regula de coproprietate este temporara, dar in mod excepțional, ea poate avea si un caracter perpetuum, deci forțat. Exista coproprietate forțată in situația despărțiturilor comune, astfel încât, zidul, șanțul sau gardul ce separa proprietățile învecinate, este considerat ca aparține ambilor coproprietari. Disp. art. 606 c.civ. arata ca orice gard ce desparte doua proprietăți se socotește comun," afara daca numai una singura dintre proprietăți va fi îngrădita... ",. In consecința, in situația gardului ce separa proprietățile noastre operează prezumția de coproprietate si tocmai aceasta prezumție sta la baza posibilității celui ce a ridicat gardul sa îl oblige pe coproprietar la plata a 1/2 din contravaloarea gardului.
Se apreciază că instanța retine eronat si susținerea făcută de apelanți, pretinzând ca doresc sa reconstruiască gardul pe vechiul amplasament. S-a arătat ca nu se dorește mutarea amplasamentului, chiar daca nu este cel corect, dar se solicită permisiunea de a reconstrui gardul astfel încât acesta sa aibă o înălțime si densitate mai mare, pentru a-i împiedica pe reclamanți sa se uite peste gard ori prin gard.
Se arată că motivarea instanței legata de proprietatea gardului, proprietate ce ar aparține exclusiv reclamantului, nu este corecta, reprezentând o aplicare greșita a textului de lege arătat mai sus. (art. 606 c.civ)
Consideră ca instanța a greșit si atunci când a respins excepția calității procesuale pasive, excepție invocata la cererea principala. Din actele aflate la dosar rezultă faptul ca suprafața de teren din imediata vecinătate a zidului pe care reclamanții doresc sa îl reface, aparține unei terțe persoane ce nu a fost chemata in judecata. Obligația de a permite accesul se stabilește fata de proprietar, pentru ca nefiind pronunțata in contradictoriu cu proprietarul, acesta nu este obligat sa se conformeze hotărârii judecătorești.
In susținerea apelului, solicită proba cu acte, interogatoriu, si orice alta proba ar reieși din dezbateri.
Intimații Ț. V. și Ț. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de judecată a soluționat atât cererea principală cât și două din cele patru capete de cerere din cererea reconvențională și dezvoltarea acestora.
1.Se arată că pârâții reclamanți B. M., S. L. si S. D. în calitate de pârâții au fost de acord cu cererea principală fapt pentru care s-a apreciat că nu mai este necesară, utilă cauzei expertiza tehnică judiciara in specialitatea construcții solicitata prin cererea de chemare în judecată. Reconsiderând aceste acte de procedura, Ț. V. și Ț. C. au înțeles să renunțe la aceasta lucrare de specialitate in temeiul art.9 și art.257 (1) Cod procedura civilă.
Pârâții nu au propus spre administrarea in fața instanței de fond ca probă efectuarea unei expertiza tehnică judiciara in specialitatea construcții.
Apreciază intimații că termenul de "o luna" poate să fie apreciat ca un termen”rezonabil"pentru a executa lucrările de reparație asupra imobilului proprietatea lor.
Capătul din cererea reconvențională privind "închidere fereastră "reluat în cererea de apel ca motiv al acesteia poate să fie apreciat ca netemeinic, întrucât din răspunsul la interogatoriu pârâților B. M., S. L. si S. D. rezultă:
-distanta dintre "fereastră" intimaților față de imobilul "construcție, casă de locuit" proprietatea pârâților este mai mare de 10 m.l.:
"fereastră" practicată în "zidul " existent pe linia de hotar dintre proprietățile noastre a avut și are ca utilitate "Ventilare bucătărie".
„placă de sticlă fixată în pervazul de la "terestră" nu este transparentă fapt care asigura intimitatea necesară pârâților .
3. Se arată că gardul despărțitor a fost reconstruit de Ț. V. si Ț. C. cu respectarea liniei de hotar statornicită prin înscrisul "Act de vânzare-cumpărare imobiliara" autentificat de notariatul de Stat Bârlad prin încheiere nr.2.148/ 1973 și "schiță”anexă.
B. M., S. L. și S. D. nu au avut "obiecțiuni" cu privire la înălțimea, lungimea sau structura gardului în procesul de realizare a acestuia respectiv asupra materialelor din care a fost reconstruit iar această stare de fapt rezultă din răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriu luat pârâților.
4.Consideră că soluția instanței de fond privind respingerea "excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților" in cauza dedusă judecății este motivată în fapt si în drept, prin punctul III, pagina 3 din Sentința civila nr. 1715/2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ , considerente pentru care urmează a se aprecia ca netemeinic acest motiv de apel.
Consideră că cererea de apel formulată de pârâții poate să fie apreciată ca un exercițiu al dreptului subiectiv prevăzut de art.456 și urm. Cod procedură de natură de a "întârzia" executarea lucrărilor de reparație asupra imobilului proprietatea intimaților iar potențialul anotimp de toamnă - iarnă căruia îi corespunde "o vreme rece" atrage imposibilitatea realizării lor respectiv aducerea la îndeplinire a hotărârii judecătorești.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea sentinței civile nr. 1715 din 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților", critica apelanților nu poate fi primită. În mod corect a reținut instanța de fond că a fost investită cu soluționarea unui litigiu privind raporturile de proprietate vecinătate și nu de proprietate. Cei care au folosința imobilului sunt pârâții, iar împrejurarea că și proprietarii ar putea avea calitate procesuală pasivă, pentru opozabilitate, nu exclude calitatea procesuală pasivă a pârâților, care sunt cei ce folosesc efectiv imobilul.
În ceea ce privește termenul de o lună stabilit de instanță pentru realizarea lucrărilor de reparație, Tribunalul apreciază că se poate prezuma, în mod rezonabil că lucrările de reparație, izolație și zugrăveli asupra marchizei, bucătăriei și magaziei aflate pe hatul despărțitor dintre cele două proprietăți, pot fi executate în termen de o lună.
Este adevărat că instanța de fond nu a administrat proba cu expertiză, dar acesta este și consecința comportamentului procesual al pârâților reclamanți, care, la termenul din 12.05.2015 au arătat că nu este necesară acestă probă, deoarece sunt de acord cu efectuarea reparațiilor. Or, judecătorul fondului a apreciat că nu îi sunt necesare cunoștințele unui expert pentru a determina timpul necesar lucrărilor. Art. 329 c.proc.civ., permite judecătorului utilizarea de prezumții judiciare, dacă au greutatea și puterea de a naște probabilitatea faptului pretins. Fiind vorba de operațiuni care presupun repararea, izolarea și zugrăvirea a trei imobile, termenul de o lună nu poate fi apreciat subiectiv și nerealist.
Este adevărat că data de la care curge acest termen ar putea fi o problemă, dacă hotărârea rămâne definitivă pe timp de iarnă, dar aspectul acesta nu a fost criticat de apelanți, neavând interes.
Soluția dată de instanța de apel cu privire la cererea pârâților de închidere a ferestrei edificate în zidul aflat la limita proprietății, este temeinică și legală, neputând fi primite criticile apelanților din perspectiva fotografiilor de la dosar, care arată că geamul este de dimensiuni mici, din termopan și este mat. Rezultă așadar că acesta are destinația de geam pentru aerisire și nu pentru vedere, altfel nu ar fi fost mat. În aceste condiții nu are relevanță interpretarea apelanților, conform căreia textul de lege, respectiv art. 612 c.civ., nu face referire la imobil, locuință, ci la proprietatea vecină.
În ceea ce privește critica apelanților privind caracterul de bun comun al gardului despărțitor, instanța de control judiciar constată că art. 606 c.civ. institue o prezumție de proprietate comună asupra gardului ce desparte două proprietăți. În dosar s-au administrat probatorii din care rezultă că gardul a fost construit de către reclamanții pârâți, aspect recunoscut de către pârâții-reclamanți, neputând opera prezumția de comunitate invocată de apelanți.
Nu se pot reține susținerile apelanților în sensul că aceștia au urmărit reconstrucția gardului pe actualul amplasament, din moment ce, în motivarea cererii reconvenționale se arată că în mod expres că se dorește reconstrucția gardului pe vechiul amplasament. Mai mult, se arată că s-a încercat acest lucru în mai multe rânduri, dar reclamanții-pârâți sunt recalcitranți ( fila 40 dosar fond).
În considerarea celor expuse, prin raportare la dispozițiile art. 480 c.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul împotriva sentinței civile nr. 1715 din 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de S. L., B. M. și S. D., cu domiciliul în municipiul Bârlad, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1715 din 07.07.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,18 Decembrie 2015.
Președinte, O. C. | Judecător, C. M. | |
Grefier, C. A. |
Red. C.O./18.01.2016
Tehnored./C.A. 18.01.2016
7 ex./ 18.01.2016
Judecător fond: G. B.
. apelanții B. M., S. L. și S. D. și intimații Ț. V. și Ț. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1734/2015. Tribunalul VASLUI | Legea 10/2001. Sentința nr. 1767/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
