Plângere contravenţională. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 14/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 14/A
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
GrefierA.-R. V.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul petent T. O. în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI, împotriva sentinței civile nr. 592 pronunțată la data de 10.07.2013 de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza s-a amânat la solicitarea apelantului petent pentru achitarea taxei judiciare de timbru, iar la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, a sosit dovada legalei timbrări a apelului; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Văzând faptul că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform art. 19 din OUG nr. 80/26.06.2013, președintele completului constată complinită lipsa timbrării căii de atac.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 592 pronunțată la data de 10.07.2013 a Judecătoriei Huși, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 592 din 10.07.2013 Judecătoria Huși a admis plângerea formulată de T. O. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.04.2013 încheiat de DRDP Iași.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii in suma de_ lei aplicata contravenientului cu sancțiunea ,,avertisment,, .
A atenționat petentul, asupra pericolului social al faptei cu recomandarea de a respecta,pe viitor, dispozițiile legale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Petentul a fost sancționat de agentul constatator la data de 30.04.2013 pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 al.1 din OG 43/1997, respectiv pentru faptul că a efectuat un transport de mărfuri cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t.
Instanța, analizând din punct de vedere al legalității, procesul verbal de contravenție a cărui anulare se solicită, a constatat că acesta cuprinde toate elementele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din OUG nr.2/2001 cât și mențiunile obligatorii prev. de art. 16 din același act normativ
Procesul verbal de contravenție cuprinde descrierea, pe scurt, a faptei in concret precum și identificarea legală a acesteia, prin trimiterea făcută de agentul constatator la textul legal care o incriminează.
De asemenea,procesul verbal cuprinde mențiuni cu privire la locul săvârșirii faptei ,mențiune care nu este altceva decât un element al descrierii faptei contravenționale.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 O.G. 43/1997 (in forma sa in vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale), „ (1) Este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 si 3."
Petentul a circulat, pe ruta G. P. - A. cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t., depășirile fiind determinate printr-o măsurare efectiva.
Operațiunea de cântărire a avut loc în mod legal așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la dosar. Pe de altă parte, instalația portabilă de cântărire din dotarea echipajului de control îndeplinea toate cerințele tehnice prev. de lege, buletinul de verificare metrologică atestând legalitatea operațiunii de măsurare.
În procesul contravențional operează două prezumții care se neutralizează reciproc, pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu, chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca in măsura in care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile Cd.pr.civ .reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt si de drept pe care Convenția nu le împiedica in principiu,dar in materie penala obliga statele contractante sa nu depășească un anumit prag.
În cauza de față, nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul verbal de contravenție, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Cu privire la argumentele invocate de petent precum că nu cunoaște cu exactitate pentru ce a fost sancționat deoarece nu cunoaște limba română, instanța le-a apreciat ca fiind neîntemeiate.
In situatia in care petentul nu ar fi cunoscut limba romana sau nu ar fi luat cunostinta pentru ce a fost sanctionat, ar fi trebuit sa refuze sa semneze procesul verbal, cu atit mai mult cu cat in materia contraventionala a stabilirii maselor si dimensiunilor anumitor categoriii de autovehicule procedura este identica in majoritatea statelor europene.De altfel OG 43 din 1997 este o transpunere in legislatia interna a unor directive adoptate de Parlamentul si Consiliul European.
Chiar daca in raport de jurisprudenta CEDO contraventiile intra in sfera acuzatiilor in materie penala garantiile prevazute de art.6,par.3 sunt incidente numai in materie penala incidenta lor fiind ,asadar,restransa la un numar limitat de contraventii.Chiar si in materie penala,textul este aplicabil in principal in faza de judecata a procedurii.Numai daca agentul constatator ar fi retinut ca contravenientul nu cunoaste limba romana sau ar fi fost consemnate obiectiunile acestuia ca nu cunoaste limba romana s-ar fi pus probleme de nevalabilitate a procesului verbal.
Petentul a cunoscut pentru ce a fost sanctionat,inclusiv prev. OG 43/1997, deoarece chiar daca nu cunostea limba romana, acesta este șofer care efectuiază curse lungi în țară și străinătate.Aceasta rezulta nu numai din cele aratate de agentul constatator, dar si demersul pe care l-a intreprins petentul de a contesta procesul verbal. Daca acesta din urma a inteles sa formuleze plangere inseamna ca a cunoscut dispozitiile legale privind posibilitatea de contestare a procesului verbal .
Cu privire la fapta petentului,la gradul ei de pericol social, instanța a constatat ca se impune,totuși, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea ,,avertisment,, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.21 al.3 din OG nr.2 din 2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită, de modul si de mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa,precum si de circumstanțele personale ale contravenientului.
În lumina criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art.21 din OG nr.2 din 2001, reținând ca petentul a recunoscut fapta contravențională, este la prima abatere de acest gen, ca aceasta prezintă un grad relativ redus de pericol social, fără urmări concrete grave pentru societate, instanța apreciază ca se justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea ,,avertisment,,.Prin aceasta sancțiune se poate asigura prevenția generala si speciala ceruta de lege.
S-a constatat de către instanță că petentul a depășit masa totală admisă de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu masa pe axa 2-3 de 19,52 față de 10t, limita maximă admisă. Petentul a achitat și c/v tarifului de despăgubire în cuantum de 1285,37 lei.
F. de cele arătate, instanța a admis plângerea formulată de petentul T. O., împotriva procesului verbal de contravenție seriaISALO3P1 nr._/30.04.2013 încheiat de DRDP Iași.
Instanța a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii in suma de_ lei aplicata contravenientului cu sancțiunea ,,avertismentului,, .
În baza art.7 al. 1 din OG 2 din 2001 a atenționat petentul asupra pericolului social al faptei cu recomandarea de a respecta, pe viitor, dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe civile, în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 Cod procedură civilă, a declarat apel petentul T. O., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În primul rând, apelantul a susținut că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond a menținut procesul verbal contestat deși el nu are calitatea de contravenient.
A arătat apelantul faptul că conform prevederilor art. 41 alin. 10 din OG 43/1997 republicată responsabilitatea circulației vehiculului rutier cu depășirea maselor/dimensiunilor maxime admise tară AST sau cu nerespectarea oricăreia dintre condițiile înscrise în AST revine:
a) operatorului de transport rutier, astfel cum acesta este înscris în documentele de transport;
b) persoanei fizice sau juridice care folosește vehiculul în baza unui alt drept decât dreptul de proprietate, în situația în care operatorul de transport rutier nu poate fi identificat din documentele de transport;
c) proprietarului vehiculului rutier, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a) și b) nu pot fi identificate;
d) conducătorului auto, în cazul în care persoanele prevăzute la lit. a), b) și c) nu pot fi identificate;
e) expeditorului, conform responsabilităților care îi revin în baza prevederilor legale în vigoare.
Această prevedere obligă agentul constatator să respecte ordinea pe care legiuitorul a înțeles să o instituie în aplicarea sancțiunii; în primul rînd operatorului de transport așa cum apare el înscris în actele de transport și numai în cazul în care acesta nu poate fi identificat și nici persoanele de la lit. b și c se aplica sancțiunea conducătorului auto. Prevederea legală a fost nesocotită și s-a dispus nelegal direct amendarea în condițiile în care petentul a prezentat toate documentele de transport și din acestea se putea lesne identifica operatorul de transport sau proprietarul vehiculului, acesta fiind firma Galactrans,, din Cernăuți. Arată apelantul că este doar șofer și nu are alte calități în cauză, nefiind proprietar sau operator de transport rutier iar sancțiunea a fost greșit aplicată și nu persoanelor responsabile în primul rând . De asemenea arată apelantul că nu este nici utilizator al vehiculului în sensul definit de art. 1 lit b din OG nr. 15/2002 potrivit căruia utilizatori sunt persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. Ori din actele de la dosar respectiv din documentele de însoțire a mărfii și autovehiculului pe care le-a prezentat agentului constatator nu rezultă că ar fi îndeplinit vreuna din aceste condiții, încă un motiv care conduce la nulitatea actului de contravenție, alta fiind persoana care trebuia sancționată.
În al doilea rând, apelantul a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece nu nu poate fi reținută în sarcina sa contravenția prev. de art. 41 al.1 din OG 43/1997, respectiv pentru faptul că a efectuat un transport de mărfuri cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t, în condițiile în care chiar prin întâmpinarea depusă agentul constatator a recunoscut că instalația portabilă de cântărire folosită în cauză tip I. avea buletinul de verificare metrologică nr.l_ emis la data de 04.11.2011 cu valabilitatea pentru 1 (un ) an de zile sens în care a depus și copia acestui „Buletin de verificare metrologică,,. Această instalație de cântărire pe care o folosește și în prezent organul de control și-a pierdut demult valabilitatea încă din data de 04.11.2012 când a expirat termenul de un an de la ultima verificare metrologică. Precizează apelantul că a fost deci supus controlului cîntarului la data de 30.04.2013 cu o instalație expirată care nu mai corespundea normelor legale în vigoare și astfel se explică că a indicat o greutate mai mare decât ar fi avut în realitate. Prima instanță nici nu a analizat acest aspect și nu a motivat de ce l-a înlăturat fără să-l examineze .
Marfa transportată cu autovehiculul din cauză care a fost încărcată în Turcia și traseul pe care l-a urmat era din această țară prin Bulgaria și apoi pe la vama G. în România iar la Albita a trecut în Republica M.. Pe tot parcursul drumului camionul a fost sigilat iar la fiecare trecere de frontieră am fost verificat metrologic de autoritățile din țara pe care am traversat-o și nicăieri nu s-a constatat depășiri ale masei totale a vehiculului. A fost supus cîntăririi și în România de către DRDP, la PTF G. în aceiași zi, dimineața la ora 6,34 și conform talonului nr._/30.04.2013, autovehiculul nu avea depășită greutatea legală care era de 36,8 t. In aceste condiții greutatea constatată de agentul de la Albita cîteva ore mai tîrziu ,respectiv la orele 19:09, de 43,78 t față de 40 t admisă și 19,52 t față de 18 t pe axa 2-3 apare total eronată. Un instrument de măsurare cum este cel pentru greutatea autovehiculelor trebuie să asigure exactitatea și uniformitatea măsurărilor. Întrucât aparatul folosit era ieșit din perioada de valabilitate nu mai putea fi utilizat astfel că reținerea greutății consemnate în procesul verbal de contravenție este falsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata pârâtă Direcția R. de D. și P. Iași a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Consideră intimata că în mod corect instanța de fond a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției este legal și corect întocmit, susținerile apelantului fiind nefondate, aceasta deoarece:
1.Cu privire la legalitatea procesului verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale in materie - art. 16, art. 19, art. 17 O.G 2/2001 - neexistând cazuri de nulitate absoluta care sa atragă nulitatea actului constatator.
2.Cu privire la temeinicia procesului verbal, a arătat intimata faptul că susținerile petentei apelante sunt nefondate: |
A) - fapta contravenționala exista, este certa si obiectiv reținuta in procesul verbal, subiect activ al săvârșirii sale fiind petenta-contravenienta. Agentul constatator a sanctionat-o in mod corect, cu aplicarea prevederilor art. 41 coroborat cu art. 61 din O.G. 43/1997 (in forma sa in vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale) cat si ale prevederilor Anexei 2 din O.G. 43/1997.
B) Solicită a se observa ca depășirea limitelor maxime admise s-a determinat printr-o cântărire efectiva, tichetul de cântar nr. 2066/30.04.2013 - fiind eliberat automat, in urma cântării efective si conținând toate datele de individualizare a faptei contravenționale săvârșite, respectiv unde s-a produs depășirea, cu cat s-a depășit limita legala, tipul de vehicul suspus controlului, elementele de identificare ale acestuia si care este calculația aferenta tarifului de despăgubire, prin raportare la drumul utilizat, km parcurși cu depășirile constatate.
In ceea ce privește susținerile petentului referitoare la faptul ca organul constatator nu a respectat prevederile art. 41 alin. 10 din O.G. 43/1997, art. 41 alin. 1 O.G. 43/1997, iar aplicarea sancțiunii nerespectării autorizației AST ar reveni "in primul rand operatorului de transport", arată intimata că petentul se afla in eroare de drept, întrucât in situația vehiculelor înmatriculate in alte state, conducătorul auto este cel căruia i se aplica amenda contravenționala asa cum este reglementata de art. 611 alin. (12) "Pentru vehiculele înmatriculate in alte state, amenzile contravenționale se aplica in toate cazurile conducătorului auto. "
Totodată din analiza motivelor de recurs formulate, reiese faptul ca petentul contesta instalația portabila de cântărire tip I. din dotarea echipajului de control ACI Albita. Asa cum s-a arătat si in întâmpinarea la plângerea contravenționala depusa la dosarul cauzei, aceasta îndeplinește toate cerințele tehnice prevăzute, buletinul de verificare metrologica anexat atestând acest fapt ce conferă legalitatea operațiunii de cântărire.
Dupa cum se poate observa din analiza buletinului de verificare metrologica nr._/04.11.2011 acesta a fost emis pentru instalația de cântărire din dotarea echipei de control ACI Albita PTF. Tocmai pentru a nu exista erori care sa vicieze exista rezultatul verificării - admis-, valabilitatea verificării — 1 an. Pentru perioada 2013-2014 s-a efectuat o noua verificare metrologica a instalației de cântărire in data de 17.04.2013, in urma căruia s-a emis buletinul de verificare metrologica nr._/17.04.2013. Petentul a fost supus cântăririi in data de 30.04.2013, adică dupa nici doua săptămâni de la verificarea metrologica a instalației de cântărire, astfel incat tichetul de cântar nr. 2066/30.04.2013 din care reiese greutatea vehiculului supus verificării, nu avea cum sa fie viciat.
C). In ceea ce privește tariful de despăgubire, acesta nu are natura juridica a unei sancțiuni contravenționale principale, ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material, rugam instanța sa retina ca este legala aplicarea tarifului de despăgubire, concomitent cu amenda contravenționala, petenta nefiind sancționată de doua ori pentru aceeași fapta. Totodată, daca s-ar periclita siguranța celorlalți participanți la trafic din cauza încălcării de către apelant a prevederilor O.G. 43/1997, atunci cuantumul despăgubirilor nu ar fi echivalent cu cel al tarifului de despăgubire, neexistand o proporționalitate (nici directa si nici indirecta) intre paguba efectiv produsa si contravaloarea tarifului perceput prin procesul verbal.
In concluzie, în considerarea celor arătate prin prezenta și în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, în temeiul prevederilor O.G 43/1997 ® cu modificările si completările ulterioare, O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale Codului de procedură civilă, solicită intimata să fie respins apelul ca nefondat si să se mențină sentința instanței de fond drept legala si temeinica, cu consecința menținerii procesul verbal de constatare a contravenției nr._/30.04.2013 drept legal si temeinic întocmit in toate prevederile sale.
Examinând actele și lucrările dosarului cauzei în raport de motivele de apel invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că apelul este nefondat.
Referitor la primul motiv de apel, respectiv cel constând în greșita sancționare contravențională a conducătorului auto pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 al.1 din OG 43/1997, constând în aceea căa efectuat un transport de mărfuri cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t, tribunalul arată faptul că acest motiv de apel este neîntemeiat.
Prin procesul verbal nr. . nr._/30.04.2013 încheiat de DRDP Iași, apelantul T. O. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 al.1 din OG 43/1997, respectiv pentru faptul că, la data de 30.04.2013, a efectuat un transport de mărfuri cu autovehiculul nr. CE5037BA, înmatriculat în Ucraina, cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 61ind.1al.12 din OG nr. 43 din 1997 în situația autovehiculelor înmatriculate în alte state, amenzile contravenționale se aplică în toate cazurile conducătorului auto.
Cum în speță autovehiculul nr. CE5037BA, era înmatriculat la data săvârșirii faptei în Ucraina, în mod corect s-a dispus sancționarea contravențională a conducătorului auto, adică a apelantului apelantul T. O., contrar susținerilor acestuia.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, referitor la netemeinicia sentinței apelate în condițiile în care cântărirea mărfii transportate de apelant s-a realizat cu un mijloc de cântărire neverificat metrologic, tribunalul reține faptul că și acest motiv de apel este neîntemeiat.
Prin procesul verbal nr. . nr._/30.04.2013 încheiat de DRDP Iași, apelantul T. O. a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 al.1 din OG 43/1997, respectiv pentru faptul că, la data de 30.04.2013, a efectuat un transport de mărfuri cu autovehiculul nr. CE5037BA, înmatriculat în Ucraina, cu depășirea dimensiunilor și maselor maxime admise de lege, respectiv de 43,78 t față de 40 t,limita maximă admisă, precum și cu depășirea masei pe axa 2-3 de 19,52 față de 10 t.
Din înscrisurile depuse în fața instanței de fond, dar și din înscrisurile noi depuse în fața instanței de apel, respectiv buletinul de verificare metrologică nr._/04.11.2011, dar și buletinul de verificare metrologică nr._/17.04.2013, rezultă faptul că, la data de 30.04.2013, stabilirea greutății vehiculului condus de către apelant s-a realizat cu o instalație de cântărire omologată și verificată metrologic, criticile apelantului fiind neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, instanța de apel constata că sentința atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge apelul, ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de T. O. împotriva sentinței civile nr. 592 din 10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 Ianuarie 2014
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. L.M.B.
Tehnored. A.V.
2 ex./27.01.2014
Judecătoria Huși – judecător A. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 824/2013. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
