Plângere contravenţională. Decizia nr. 1747/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1747/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1747/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1747/A
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant R. V. în contradictoriu cu intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, împotriva sentinței civile nr.636 din 20.10.2015 a Judecătoriei Huși, având ca obiect - plângere contravențională P.V.. nr._/02.07.2015 încheiat de Direcția Regională Vamală Iași - Biroul Vamal A. - anulare măsura confiscării.
La apelul nominal, făcut în ședința publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 Noul Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 636 pronunțată la data de 20.10.2015 de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.636 din 20.10.2015 Judecătoria Huși, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001, a respins plângerea contravențională formulată de petentul R. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Tonica D., mun. Huși, .. 1, jud. V., în contradictoriu cu intimata DGRFP IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._(130)/02. 07. 2015.
A menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._(130)/02. 07. 2015, cu privire la sancțiunea complementară a confiscării autovehiculului marca Mercedes Sprinter cu numărul de înmatriculare_ .
În considerentele sentinței se arată că, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._(130) încheiat la data de 02.07.2015 de Direcția Regionala Vamala Iasi prin Biroul Vamal Albita, numitul Pelivan Ghenadii a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei, pentru aceea că, “În data de 02.07.2015, orele 16,30 la Biroul Vamal Albita, s-a prezentat pe sensul de intrare în țară microbuzul marca Mercedes Sprinter înmatriculat în România cu nr._ condus de Pelivan Ghenadii și care circula pe ruta MD-IT. La controlul vamal au fost descoperite ascunse și nedeclarate în spațiul special amenajat în podeaua microbuzului 1390 pachete țigarete marca WINSTON.”
Aceste bunuri reținute în vederea confiscării sunt înscrise în A.R.B. nr. 2303/2015.
Fapta constatata este contravenție și se sancționează, fiind sub incidența prevederilor art. 612 din H.G. 707/2006, art. 653 alin. 1 lit. a din H.G. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993, cu modificările și completările ulterioare.
Organele de control au aplicat o amendă în cuantum de 10.000 lei, amenda aplicata fiind in limitele prevăzute de art. 653 alin.2 lit. a din H.G.707/200.
Microbuzul marca Mercedes Sprinter 381CDI, cu nr. de înmatriculare_ a fost reținut în vederea confiscării, conform mențiunilor din ARB nr. 2304/02.07.2015.
Art. 653 din H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, la alin. (2) prevede: "în cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii."
Art. 653 indice 1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal prevede: "Dac la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651 - 653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamala dispune, pe lângă celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate".
Art. 653 alin.2 modificat prin H. G. nr. 946/2007, se refera atat la cuantumul amenzii pentru astfel de faptă - când sustragerea de la vămuire s-a făcut folosind un mijloc de transport modificat, cât și la sancțiunea complementară referitoare la confiscarea acelui mijloc de transport. În urma modificărilor și completărilor aduse de H. G. nr. 946/2007 dispozițiile referitoare la confiscarea mijlocului auto modificat pentru a fi folosit la săvârșirea contravenției, se regăsesc la art. 653 indice 1 din H.G. 707/_ privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, cu modificările și completările ulterioare.
Fiind audiat la instanță, martorul Pelivan Ghenadii a declarat că înainte cu trei săptămâni de data de 02.07.2015, fratele său a luat de la petent, în probe, microbuzul marca Mercedes Sprinter 381CDI, cu nr. de înmatriculare_, în eventualitatea unei cumpărări a mijlocului de transport respectiv. Petentul a fost de acord cu această modalitate de verificare prealabilă a microbuzului fiindu-i adus la cunoștință faptul că martorul și fratele său intenționează să demareze o afacere de coletărie internațională. Martorul precizează că a verificat microbuzul și că acesta nu avea nicio modificare la podea. În baza acestei înțelegeri, martorul arată că l-a rugat pe un cunoscut, U. M., să i-a microbuzul și să-l pregătească pentru transport, adică să verifice funcționalitatea acestuia și să-l spele. A doua zi, U. M. i-a adus microbuzul spunându-i că este pregătit pentru efectuarea cursei. Astfel, a încărcat coletele în microbuz împreună cu un alt prieten, I. M. și au plecat spre România, după ce a mai verificat încă o dată microbuzul.
Martorul declară că după ce a trecut vama moldovenească a fost sunat de numitul U. M. care i-a spus că a pus în jur de 1000 de pachete de țigări în podeaua microbuzului. Fiind speriat de această situație martorul a verificat și constatat că podeaua era modificată și atunci a vrut să se întoarcă în M., moment în care a fost oprit de o polițistă de frontieră. I-a spus acesteia că a aflat despre existența țigărilor și că vrea să se întoarcă acasă, însă polițista a dat telefon și imediat a sosit un echipaj al Poliției de Frontieră care l-au condus pe martor în vama românească unde s-a încheiat procesul verbal de contravenție.
Coroborând materialul probator administrat în cauză cu textele legale incidente în cauză, instanța a constatat că măsura confiscării microbuzului nu este abuzivă, încălcând principiile constituționale referitoare la proprietate, ci este o sancțiune complementară prevăzută de lege și aplicată în temeiul acesteia.
Dreptul de proprietate privată ocrotit de art. 44 din Constituția României, nu este unul absolut, ci este supus unor limitări, între care și cea prevăzută expres de alin. 9 al acestui articol, care stabilește că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate, în condițiile legii.
Deci, chiar textul legii fundamentale permite confiscarea bunurilor folosite în savârșirea unor contravenții, cu condiția respectării legii. Or, în cauză, au fost respectate prevederile Codului vamal ce instituie această masură complementară, fără a distinge după calitatea de proprietar sau detentor precar a contravenientului, iar o altă interpretare ar conduce la posibilitatea eludării cu ușurință a dispozițiilor legale, deoarece de fiecare dată contravenientul s-ar putea apară invocând faptul ca este un simplu detentor precar al bunului, iar proprietarul bunului s-ar apăra invocând că nu a cunoscut intențiile contravenientului, astfel încât activitatea ilicită de transport ar putea continua.
Instanța a constatat că petentul, ca proprietarul bunurilor utilizate în mod ilicit nu se poate prevala de caracterul personal al răspunderii contravenționale, deoarece a încredințat folosința bunului său, asumându-și riscul ca activitatea utilizatorului să genereze un pericol pentru societate. De altfel, pentru a-și recupera prejudiciul, proprietarul are la îndemână calea acțiunii în justiție împotriva utilizatorului, în temeiul contractului încheiat cu acesta.
Instanța a constatat că măsura confiscării a fost abordată și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a recunoscut că aceasta reprezintă o privare de proprietate, dar ea nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general ( cauza nr._/03 Ismayilov c. Rusiei, paragraful 30).
Analizând din această perspectivă măsura confiscării (unei sume de bani pe care contravenientul nu a declarat-o serviciilor vamale), Curtea a stabilit că aceasta nu încalcă garanțiile oferite de art. 1 paragraful 2 din Protocolul 1 dacă este prevăzută de legea națională – cerința legalității –, dacă este necesară într-o societate democratică și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate de către autoritățile naționale pentru a asigura interesul general al comunității și protecția dreptului reclamantului de folosință a bunurilor sale, sau, în alți termeni, Curtea a examinat dacă nu a fost impusă părții o povară excesivă prin luarea acestei măsuri. În continuare, în aceeași cauză, Curtea a oferit unele criterii în funcție de care se poate stabili dacă măsura este proporțională cu scopul urmărit, stabilind astfel standardul său. În acest sens, a avut în vedere că bunurile confiscate aveau o proveniență licită (paragraful 36), persoana supusă măsurii nu avea antecedente penale (paragraful 37), statul nu a suferit un prejudiciu însemnat în urma comiterii faptei și, de asemenea, proporționalitatea a fost analizată în raport de fapta efectiv comisă, iar nu de o eventuală conduită infracțională, nedovedită în cauză, cum ar fi fapte de evaziune fiscală sau de spălare a banilor (paragraful 38).
De asemenea, instanța a observat că jurisprudența Curții este constantă în această materie, constatându-se încălcări ale Convenției în situația în care măsura dispusă nu a fost proporțională cu pericolul social al faptei (cauza nr._/02 Grifhorst c. Franței și cauza nr. 3997/02 Moon c. Franței, paragrafele 46-52), valoarea bunurilor confiscării fiind cu mult mai ridicată decât chiar sancțiunea principală, a amenzii, aplicată persoanelor în cauză.
Instanța a reținut că în materie contravențională, aplicarea proporțională a sancțiunilor contravenționale trebuie să privească atât sancțiunea principală, cât și cea complementară, iar o astfel de obligație revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională (O. P., R. C., Regimul juridic al contravențiilor ediția a 2-a, editura Hamangiu, 2011, pagina 64).
Aplicând criteriile de individualizare prevăzute de legislația națională și, cu prioritate conform dispozițiilor art. 3 Cod procedură civilă, standardul Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza dedusă judecății, instanța a constatat că având în vedere pe de o parte, criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, iar pe de altă parte, cuantumul amenzii contravenționale aplicate, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, cantitatea mare de țigarete sustrase de la vămuire, măsura dispusă este proporțională cu pericolul social al faptei. Pericolul social al faptei este unul deosebit de ridicat (aspect reliefat și de minimul și maximul sancțiunii contravenționale prevăzute de lege), numărul contravențiilor de acest gen este în creștere, iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel R. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
- în mod greșit a respins plângerea formulata in condițiile in care din actele dosarului rezulta cu prisosință că el, in calitate de proprietar al bunurilor confiscate, nu a participat in nici un fel la săvârșirea contravenției reținute in sarcina contravenientului Pelivan Ghenadii si nu cunoștea faptul ca autovehiculul confiscat urma sa fie folosit la săvârșirea vreunei contravenții.
Așa cum a precizat si in plângerea contravenționala, legea contravenționala nu prevede expres in ce situații se confisca un bun. In acest sens considera ca este relevanta pentru soluționarea cauzei legislația penala- art. 112 din Codul penal -care arata clar care sunt situațiile in care se poate dispune măsura confiscării.
În temeiul acestei dispoziții legale, pentru fapta reținuta in sarcina contravenientului Pelivan Ghenadii inspectorul vamal putea dispune confiscarea autovehiculului doar daca acesta aparținea contravenientului sau daca ar fi avut date ca el ar fi încredințat autovehiculul acestuia cunoscând faptul ca va săvârși fapte contravenționale de acest gen.
Consideră ca se impune aplicarea legii raportat la dispozițiile legii penale in condițiile in care fapta reținuta in sarcina contravenientului Pelivan Ghenadii este contravenție raportat la valoarea in vama a țigărilor, valoarea in vama a acestora fiind de 2.780 lei. In condițiile in care, valoarea in vama a țigărilor ar fi fost mai mare de 20.000 lei, fapta era infracțiunea de introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, fapta prevăzuta de art. 270 al.21it.a din Legea 86/2006.
De asemenea, considera că, si raportat la jurisprudenta CEDO si Europeana, se impune admiterea plângerii contravenționale.
Instanța de fond in mod greșit a apreciat ca in cauza nu exista o disproporționalitate intre pericolul social al faptei si măsura confiscării. Considera ca exista o disproporție foarte mare intre pericolul social al faptei si măsura confiscării.
Conform dispozițiilor legale, fapta săvârșita de contravenientul Pelivan Ghenadii este sancționată cu amenda de la 5.000-10.000 lei. In funcție de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, agentul constatator a aplicat contravenientului sancțiunea maximă, deși valoarea in vama a țigărilor găsite la controlul vamal este de 2780 lei. Nu a fost adus nici un prejudiciu Statului R. in condițiile in care acele țigarete au fost reținute in punctul Vamal Albita.
In drept, invocă art. 406 C.p.c.
La data de 18 noiembrie 2015 intimata a depus întâmpinare prin care arată că hotărârea pronunțată în cauză este corectă și legală, iar respingerea plângerii contravenționale formulate împotriva actului sancționator încheiat de organele autorității vamale era necesară. Apărările susținute în cauză sunt irelevante. Apelantul reiterează susținerile prezentate în fața instanței de fond, fără să aducă elemente noi.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine că apelul este nefondat.
Soluția de respingere a plângerii contravenționale și de menținere atât a sancțiunii principale contravenționale aplicată contravenientului Pelivan Ghenadii, cât și a măsurii complementare a confiscării mijlocului de transport care a servit la săvârșirea contravenției, până la plata amenzii, este legală și temeinică avându-și corespondent în actele dosarului care au fost judicios analizate de judecătorului fondului prin prisma legislației vamale în vigoare și a probelor prezentate de agentul constatator.
Apelantul are calitatea de proprietar al microbuzului marca Mercedes Sprinter 381CDI, cu nr. de înmatriculare_, microbuz pe care l-a încredințat cu bună știință pentru folosință numitului Pelivan Ghenadii, asumându-și toate riscurile care derivă din transmiterea acestui drept.
În data de 02.07.2015, în punctul vamal A., în microbuzul condus de Pelivan Ghenadii, au fost depistate mai multe pachete de țigări (1390 pachete), cu timbre fiscale de Republica M., care nu au fost declarate la controlul vamal, acestea fiind ascunse în locuri special amenajate în interiorul microbuzului. În consecință, organul vamal a aplicat conducătorului auto prevederile art. 612 din H.G. 707/2006, art. 653 alin. 1 lit. a din H.G. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993, cu modificările și completările ulterioare.
Apelantul nu contestă situația de fapt reținută de agentul constatator, însă susține că măsura confiscării bunului său, încalcă legislația europeană în materie de proprietate, în concret prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, apărare care nu este întemeiată și la care s-a răspuns pe larg de către judecătorul fondului.
Măsura confiscării mijlocului de transport care a facilitat comiterea contravenției constatată prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._(130) încheiat la data de 02.07.2015 de Direcția Regionala Vamala Iasi prin Biroul Vamal Albita, nu este disproporționată cu scopul urmărit întrucât are un caracter provizoriu, limitat în timp, potrivit art. 653 din H.G. nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal, alin. (2): până la plata amenzii contravenționale. Deci măsura confiscării a fost prevăzută de legiuitor ca și o garanție pentru plata amenzii contravenționale având în vedere cuantumul ridicat al acesteia întrucât contravenția are un grad de pericol social sporit atât prin scopul ilicit urmărit de către contravenient, cât și prin prejudiciul creat bugetului de stat ca urmare a sustragerii de la plata taxelor vamale, dar și în scop preventiv, de descurajare a comiterii unor astfel de fapte contravenționale.
Măsura confiscării nu reprezintă în cauza de față o ingerință nepermisă a statului în dreptul de proprietate, incompatibilă cu Convenția, întrucât este prevăzută de lege, este necesară într-o societate democratică tocmai prin prisma scopului pentru care a fost instituită- de garanție și de prevenție-, este proporțională cu scopul urmărit.
Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge apelul apelul declarat de R. V. împotriva sentinței civile nr. 636/2015 a Judecătoriei Huși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de R. V. împotriva sentinței civile nr. 636/2015 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. A. S. D. E.
GREFIER,
T. M.
Red./tehnored. S.D.E.-22.01.2016
4 ex-. 26.01.2016 /Comunicat cate un exemplar
Judecătoria Huși – judecător I. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 108/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
