Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 63/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 63/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 63/A/2016
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de apel declarată de apelantul G. M., cu domiciliul în Bârlad, .. 72, jud. V., în contradictoriu cu intimata E. E. ROMÂNIA SA, cu sediul procesual ales în Iasi, ., jud. Iași, împotriva sentinței civile nr.1562 din 18.06.2015 a Judecătoriei Bârlad, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: prezenta cauză a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 27.10.2015, în temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 din N. cod proc.civ.,iar la data de 04.12.2015, intimata E.on E. România SA a formulat cerere de repunere pe rol; la data de 29.12.2015, intimata a înaintat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei, aferente cererii de repunere pe rol; se solicită judecarea cauzei și în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere cererea de repunere pe rol a cauzei, constatând că aceasta a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 25 lei, instanța o încuviințează și dispune repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecării prezentului apel.
Față de lipsa părților legal citate, care au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 N.cod proc.civ., nefiind cereri prealabile de formulat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 395 alin. 1 N.c.p.c., dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1562 din 18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în cauza de față, a fost admisă cererea formulată de reclamanta E. E. România SA, împotriva pârâtului M. G..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2601,51 lei, reprezentând preț pentru serviciile de energie electrică și suma de 453,01 lei, reprezentând majorări de întârziere.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 12.09.2003 a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr 630/89 între . pârâtul G. M..
La data de 31.12.2010, societatea de furnizare a gazelor naturale E.ON M. Furnizare SA a fost supusă unei proceduri de fuziune, fiind absorbită de către E.ON Gaz România SA. La data de 31.12.2010, prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, societatea absorbantă E.ON Gaz România și-a schimbat denumirea în E-ON E. România SA, celelalte date de identificare rămânând neschimbate.
Pornind de la contractul cadru încheiat între părți la data de 12.09.2003, reclamanta E-ON E. România SA a emis în facturi în sarcina pârâtului, având la bază consumul de energie electrică. În cadrul facturilor emise de reclamantă, s-a prevăzut că, în caz de neplată a prețului în termen de 30 de zile de la scadență, se va aplica o majorare de 0,04% pe fiecare zi întârziere.
Conform Fișei contabile ce atesta situația facturilor neîncasate la data de 07.02.2014 (fila 23), pentru perioada 26.10._13, pârâtul figura cu un debit în cuantum de 2601,51 lei, reprezentând preț pentru serviciile de energie electrică. Deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere la plata prețului în sumă totală de 453,01 lei. Modul de calcul al penalităților de întârziere a rezultat din centralizatorul de calcul penalități atașat la dosar la fila 24.
Pârâtul a fost notificat de către reclamantă printr-o somație (filele 31-32) emisă la data de 21.06.2013 prin care s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, însă pârâtul nu a dat curs notificării.
La data de 04.06.2015, prin Serviciul Registratură a fost depusă o cerere precizatoare de către reclamantă, în sensul că suma solicitată prin cererea de chemare în judecată pentru factura din data de 26.10.2012 este în cuantum de 2481,29 lei și nu includea taxa radio.
În ceea ce privește legea aplicabilă sub aspect substanțial, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 C. civ. și cele ale art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, săvârșirii ori producerii lor. Întrucât contractul dintre părți a fost încheiat la data de 12.09.2003, când reclamanta a început prestarea serviciilor, sub imperiul Codului civil din 1864, acesta este aplicabil în cauza de față.
Conform art. 969 din Codul civil 1864, convențiile legal încheiate reprezintă legea părților, neexecutarea acestora antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale iar potrivit art. 970 din același act normativ convențiile trebuie executate cu bună-credință. Art. 1073 din Codul civil 1864 prevede că creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța a constatat că în cauză erau îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, motiv pentru care prezenta acțiune a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă pentru următoarele considerente:
Reclamanta și-a executat obligația, aspect necontestat de către pârât, dar acesta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a plăti contravaloarea facturii emise în perioada 26.10._13, ceea ce a condus la acumularea unui debit în cuantum de 2601,51 lei, reprezentând preț pentru serviciile de energie electrică, conform Fișei contabile ce atesta situația facturilor neîncasate la data de 07.02.2014 (fila 23).
Instanța a reținut că prin întâmpinarea depusă pârâtul a arătat că nu era de acord cu modul de calcul al debitului, deoarece el nu avea cum să consume atât de mult curent electric într-o perioadă așa scurtă. De asemenea, a adăugat faptul că el nu mai locuia la locul de consum de 3 ani și 3 luni. În plus, a precizat că nu are nici radio și nici televizor, drept pentru care nu înțelege de ce apare taxa radio pe facturi.
Cu privire la aceste apărări, instanța a reținut că, atât timp cât exista la bază un contract cadru încheiat între părți, în baza căruia au fost emise facturi în sarcina pârâtului, acestea fiind atașate la dosar, nu era relevant faptul că pârâtul nu a locuit efectiv în imobilul cu privire la care au fost emise facturile. Dacă nu ar mai fi dorit prestarea serviciilor de energie electrică, acesta ar fi trebuie să depună o cerere la societatea reclamantă prin care să solicite încetarea serviciilor, prin orice modalitate reglementată de părțile contractante, respectiv denunțare, suspendare sau reziliere a contractului. Deși pârâtul a arătat că nu era de acord cu modul de calcul al debitului, atât timp cât nu a dovedit vreo împrejurare exterioară în baza căreia acest calcul ar fi eronat, instanța nu putea reține această apărare.
De asemenea, cu privire la precizarea pârâtului cum că nu avea nici radio și nici televizor, drept pentru care nu înțelegea de ce apărea taxa radio pe facturi, instanța a reținut că taxa radio nu a fost inclusă în debitul solicitat în cadrul prezentei acțiuni.
Întrucât în materia răspunderii contractuale, potrivit art. 1082 din Codul civil 1864, debitorul este prezumat a fi în culpă, odată ce creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, fiind în sarcina debitorului să facă dovada plății, fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile contractuale (fapta prejudiciabilă – neîndeplinirea de către pârât a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, prejudiciul – faptul că reclamanta a fost lipsită de folosința sumelor de bani cuvenite la scadența fiecărei facturi și raportul de cauzalitate), instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 2601,51 lei cu titlu de debit principal, solicitat prin cererea de chemare în judecată, reprezentând contravaloarea serviciilor de gaza naturale furnizate si facturate.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, instanța a constatat că acest capăt de cerere era întemeiat, față de soluția pronunțată cu privire la capătul principal de cerere, penalitățile fiind calculate în procentul înscris pe factură, de 0.04% pe zi de întârziere.
Potrivit art. 14 alin 3 lit a) din Contractul încheiat între părți, penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare. Potrivit art. 120 alin. 7 din O.G. 92/2003 – Codul de procedură fiscală, astfel cum a modificată prin O.U.G. 88/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial 669 din 30 septembrie 2010 (intrată în vigoare în ceea ce privește dispozițiile privind dobânda - art. III, la data de 1 octombrie 2010), nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru aceste motive, l-a obligat pe pârât la plata sumei de 453,01 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 1031 raportat la art 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, ”partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Având în vedere cererea introductivă de instanță (prin care reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată), soluția de admitere a acesteia (echivalentă cu pierderea procesului de către pârât) și dovedirea cheltuielilor efectuate de reclamantă (suma de 200 lei taxă judiciară de timbru – potrivit Ordinului de plată- fila 7), instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul G. M., pentru următoarele considerente:
În mod eronat instanța de fond l-a obligat la plata sumei de 2601,51 lei, reprezentând preț pentru serviciile de energie electrică, deoarece apelantul nu locuiește de mult timp în imobilul din ., jud. V..
În prezent are domiciliul în Bârlad,., iar facturile privind plata debitului de 2601,51 lei au fost emise în mod eronat, fără să aibă la bază un consum real de energie electrică. Apelatul arată că nu a consumat energia electrică înscrisă în factură și nu deține TV și radio.
În apel nu s-au solicitat probe noi.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.
Instanța de fond a reținut în mod corect că între părți s-a încheiat un contract cadru, în baza căruia au fost emise facturi în sarcina pârâtului. Nu prezintă relevantă faptul că pârâtul nu a locuit efectiv în imobilul cu privire la care au fost emise facturile.
Într-adevăr, dacă pârâtul nu ar mai fi dorit prestarea serviciilor de energie electrică, acesta ar fi trebuit să solicite societății reclamante încetarea contractului.
Conform Fișei contabile ce atesta situația facturilor neîncasate la data de 07.02.2014, pentru perioada 26.10._13 pârâtul figura cu un debit în cuantum de 2601.51 lei, reprezentând preț pentru serviciile de energie electrică. Deoarece facturile emise de reclamantă nu au fost plătite la scadență, au fost calculate în sarcina pârâtului penalități de întârziere la plata prețului în sumă totală de 453,01 lei.
Cu privire la taxa radio percepută, instanța reține că apelantul nu a dovedit faptul că nu deține nici un aparat radio. În situația în care nu deține un astfel de aparat, apelantul avea posibilitatea să declare acest fapt reclamantei pentru modificarea clauzelor contractuale, respectiv a facturilor emise.
Așa fiind, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat, urmând să fie respins.
În baza art. 480 alin.1 Cod.pr.civ., Tribunalul va păstra sentința civilă nr. 2042/2015 a Judecătoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de G. M. împotriva sentinței civile nr.2042/2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2016
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: A.A./02.02.2016
4 ex./2 .
Judecătoria Bârlad: judecător B. E.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 108/2016. Tribunalul... → |
|---|
