Plângere contravenţională. Decizia nr. 108/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 108/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 108/A
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător O. C.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-petent P. B. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1997 pronunțată la data de 17.09.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.02.2016, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1997 din 17.09.2015 Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. B., CNP_, cu domiciliul în V., ., nr. 10A, județul V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., cu sediul în V., .. 1, jud. V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 25.04.2015, ca neîntemeiată.
A menținut procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.04.2015, ca fiind legal și temeinic.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.04.2015 întocmit de către INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., petentul P. B. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877, 5 lei, echivalentul a 9 puncte amendă și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, dar și cu sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 republicată, constând în aceea că, în data de 25.04.2015, ora 17.54, pe DN 24 KM 109, a condus autovehiculul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 108 km/h, înregistrată video radar cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea „nu am știut că este limită de 50 ”.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.04.2015, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
În ceea ce privește critică de nelegalitate formulată de către petent, în sensul că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce a fost aplicată de către un agent care nu avea competențe în acest sens, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată întrucât prevederea legală învocată, respectiv art. 95 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată nu este incidentă în cauză.
Mai mult, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce prevăzută de art. 94 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată a fost aplicată ca urmare a reținerii contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, dispoziție legală care prevede în mod expres posibilitatea reținerii acesteia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, dispozițiile O.G. nr.2 /2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G.2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că aceastea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile reținute în materia circulației rutiere intră sub incidența dispozițiilor art.6 Cedo, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor pevăzute de art.6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție.( cauza H. c.României).
Respectarea prezumției de nevinovăție se concretizează în posibilitatea oferită petentului, de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, într-un cadru procesual în care să-i fie conferită posibilitatea de a administra probe în condiții de contradictorialitate în susținerea netemeinciei procesului verbal.( A. împotriva României, nr._/03, pct. 45, H. c.României pct.14).
Potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002: constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Astfel, în cazul contravențiilor care sunt constatate prin mijloace tehnice, prezumția de legalitate și temeinicie nu poate opera decât în măsura în care este dublată de mijloacele de probă pe care s-a bazat însuși agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii. În aceste condiții, procesul verbal de contravenție astfel întocmit nu mai face proba prin el însuși cu privire la săvârșirea contravenției, pentru că nu cuprinde împrejurări percepute prin propriile simțuri de către agentul constatator, nu reflectă constatările personale ale acestuia.
În susținerea forței probante a procesului verbal întocmit, intimatul a depus la dosarul cauzei planșe foto, precum și înregistrarea video efectuată cu prilejul întocmirii procesului verbal. De asemenea, instanța a reținut că, la dosarul cauzei, s-a depus dovada faptului că aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01.1194/02.04.2015, fila 16, înscris de natură să confirme că înregistrarea faptelor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, dar și atestatul de operator radar al agentului care a procedat la constatarea faptei reținute în sarcina petentului, fila 36.
În acest sens, în prezenta cauză, instanța a încuviințat proba cu înregistrarea video depusă de intimat și a procedat la vizionarea acesteia în ședința de judecată din data de 8 septembrie 2015. În ceea ce privește conținutul înregistrării video, instanța a reținut că sunt surprinse condițiile de trafic astfel cum se desfășurau la locul și timpul indicate în procesul verbal contestat.
Din cuprinsul înregistrării video se observă că mașina petentului este surprinsă într-un cadru în care circula cu viteza de 108 km/h. Pe sectorul de drum pe care a fost surprins, pe DN 24 KM 109, limita maximă de viteză legală este de 50 de km/h, aspect care nu a fost contestat de către petent.
În ceea ce privește apărarea petentului formulată în sensul că autovehiculul intimatului se afla în staționare, într-un loc nepermis, instanța a reținut că și în situația în care s-ar reține acest aspect o astfel de împrejurare nu este de natură să afecteze maniera în care s-a procedat la înregistrarea faptei reținute în sarcina petentului și implicit temeinicia faptei contravenționale imputate, motiv pentru care a înlăturat-o.
Cu privire la apărarea formulată în sensul că faptei reținute îi lipsește un element constitutiv, respectiv pericolul social, instanța a respins-o, apreciind că potrivit dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Codului penal, iar potrivit art. 15 alin. 1 Cod penal, pericolul social nu mai reprezintă o trăsătură esențială a contravenției, fiind un element de individualizare a sancțiunii aplicate. În aceste condiții, lipsa pericolului social al contravenției nu mai conduce la reținerea lipsei unei trăsături esențiale a contravenției, motiv pentru care instanța a analizat împrejurările invocate de către petent odată cu individualizarea sancțiunii ce s-ar impune a fi aplicată.
Pentru toate aceste considerente, instanța a reținut că spre deosebire de petent care s-a limitat la a depune procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției și a invoca nulitatea acestuia, intimatul a depus înscrisuri în susținerea procesului-verbal. Astfel, petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, motiv pentru care instanța va aprecia că elementele faptice menționate în cuprinsul actului sancționator întrunesc elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1361/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, privind circulația pe drumurile publice, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor ce i-au fost aplicate petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța a reținut că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea minimă. S-a reținut, totodată, faptul că petentul nu a demonstrat existența vreunei circumstanțe de natură să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În concret, fapta săvârșită este o abatere gravă, încălcarea restricțiilor de circulație putând avea consecințe deosebit de grave, astfel că s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că procesul verbal atacat este legal și temeinic întocmit, astfel că în baza art. 34 din OG nr. 2/2001 a respins plângerea contravențională formulată de către petentul P. B., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel petentul P. B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate absoluta, motivat de faptul ca sancțiunea complementara a suspendării dreptului de a conduce a fost aplicata direct de către agentul constatator, acesta neavând aceasta competenta.
Potrivit art. 96 alin 4 din Legea nr. 195/2002, competenta de aplicare a sancțiunii contravenționale complementare de suspendare a dreptului de a conduce, îi revine Șefului Serviciului Politiei Rutiere, in speța Comisarul Sef Varlan I., iar sancțiunea respectiva a fost aplicata in mod nelegal de către agentul constatator Barleanu B., fiind astfel încălcate prevederile art.17 din OG 2 /2001, care reglementează aspectele de nulitate absoluta a procesului verbal de contravenție, astfel, "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu."
Instanța de fond a făcut o interpretare eronata si deductiva asupra fotocopiilor printate ale imaginilor imortalizate prin filmare, respectiv autovehiculul filmat in fotografia nr.l, nu poate fi distins ca marca, număr de înmatriculare, iar persoana care il conduce nu poate fi identificata, ceea ce înseamnă ca agentul constatator a făcut o presupunere, o estimare, încălcând principiul de drept conform căreia o persoana nevinovata, sau a cărei vinovăție nu a fost probata, nu poate fi trasa la răspundere penala, cunoscând fiind faptul ca principiile de drept penal au aplicabilitate si in dreptul contravențional.
In situația respectiva, neputând fi identificat autoturismul ca marca si număr, estimarea făcuta de agentul constatator prezintă suficiente dubii, iar dubiile operează de drept in favoarea petentului potrivit principiului in dubio pro reo.
Instanța de fond, nu a interpretat in mod corect si nu a evaluat probatoriul cu privire la normele NML 21-05, in sensul ca măsurătoarea este influențată de folosirea atât a stației de radio emisie-receptie, cat si a aerotermei si a instalației de aer condiționat. Toate aceste aparate sunt consumatoare de energie electrica care influențează aparatura R.. In mod corect, prin Ordin de Ministru, autoturismele Politiei Rutiere pe care se afla instalata aparatura R. trebuise dotate cu sursa de alimentare electrica de curent continuu dubla, respectiv doua baterii acumulator, una care deservește punerea in funcțiune a motorului si cealaltă care deservește aparatura radar.
Motivat de împrejurarea ca reprezentantul paratului nu a făcut dovada existentei celei de-a doua surse de alimentare a aparaturii radar, iar instanța de fond nu a analizat, evaluat sub nicio forma acest probatoriu, rezulta cu claritate faptul ca aspectul invocat de către noi cu privire la incorectitudinea vitezei consemnate in procesul verbal este o proba si prin urmare viteza reținută in procesul verbal de contravenție, respectiv 109 km/h nu reflecta realitatea, sens in care sancțiunea contravenționala aplicata la regimul vitezei este nelegala.
Este cunoscut faptul ca la o viteza mai mica, sancțiunea contravenționala este evident mai mica, iar in situația in care viteza este de sub 100 de km/h, măsura contravenționala complementara de suspendare a dreptului de a conduce numai are temei de a fi aplicata.
Analizând cererea de apel formulată de către apelantul petent P. B. instanța constată următoarele :
În examinarea și soluționarea unei cereri de chemare în judecată, inclusiv a unei cereri de apel civil, instanța va examina cu prioritate excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, precum și viciile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Astfel, instanța constată că cererea de apel formulată de către petent și depusă personal la Tribunalul V. nu a fost semnată de către acesta deși a fost citat pentru primul termen de judecată cu mențiunea de a complini această lipsă, procedura fiind corect realizată prin semnarea dovezii de comunicare de către o persoană majoră din familie sau care locuiește cu acesta.
Conform art. 470 alin. 1 lit. e raportat la art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă cererea de apel trebuie semnată de către persoana care l-a declarat, iar lipsa semnăturii atrage nulitatea cererii în cazul în care nu este complinită la termenul ulterior celei la care a fost invocată de către instanță.
Or, în prezenta cauză apelantul petent nu a complinit lipsa semnăturii în termenul acordat de către instanța deși procedura de citare a fost corect realizată prin semnarea dovezii de către o persoană majoră din familie sau care locuiește cu acesta, motiv pentru care instanța va anula cererea de apel formulată pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute expres de lege, fără a mai cerceta fondul cauzei și a motivelor de apel indicate de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă anulează ca nesemnată cererea de apel formulată de petentul P. B., CNP_, cu domiciliul în V., ., nr. 10A, județul V. în contradictoriu cu I.P.J. V., cu sediul în V., .. 1, județul V. împotriva sentinței civile nr. 1997/17.09.2015 a Judecătoriei V. pe care o păstrează.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2016.
Președinte, V. B. | Judecător, O. C. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 02 Februarie 2016
Red./tehnored. V.B.
2 ex./03.02.2016
Comunicat 2 ex./03.02.2016
Judecătoria V. – judecător I. G.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 63/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1747/2015. Tribunalul... → |
|---|
