Plângere contravenţională. Decizia nr. 21/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 21/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 21/A/2016
Ședința publică de la 06 ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel formulată de apelantul V. C. Ș. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1854/07.09.2015 a Judecătoriei V. având ca obiect - plângere contravențională PV . nr._.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul V. C. Ș., legitimat în baza CI . nr._ eliberată de SPCLEP V., asistat de avocat Z. C., ce depune la dosar delegație de substituire a titularului contractului de asistență juridică, avocat Z. E..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată, procedura de citare fiind legal îndeplinită; apelul este declarat și motivat în termen; nu se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsă.
Av. Z. C. pentru apelant, depune la dosar chitanța nr._/04.01.2016 în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de apel.
Tribunalul, constată complinit timbrajul aferent cererii de apel.
Av. Z. C. pentru apelant, solicită vizionarea CD-ului conținând înregistrarea video a presupusei fapte contravenționale, fie solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a fi depuse la dosar capturi cadru cu cadru, cu privire la deplasarea autovehiculelor, urmare a faptului că, cu ocazia vizionării înregistrării în fața instanței de fond, s-a observat o anumită situație de fapt, ce nu a fost sesizată de către prima instanță, respectiv se poate observa pe filmare că autoturismul ce rula în spatele apelantului se apropie de autoturismul acestuia, iar prin raportare la posibilitățile tehnice ale cinemometrului, ce identifică pe sensul său de mers doar viteza cea mai mare, poate duce cu gândul la ipoteza că, viteza atribuită petentului nu este a autoturismului condus de acesta, ci a autoturismului din spate.
În privința motivelor de apel, arată că prin raportare la probatoriul administrat până în prezent, hotărârea este netemeinică, situație față de care instanța de control judiciar poate admite administrarea acestor probe, în condițiile în care singurele probe pertinente ce se pot administra, se află în posesia părții adverse.
Instanța de control judiciar, având în vedere solicitarea apărătorului apelantului, încuviințează solicitarea de vizionare a CD-ului nr._/11.08.2015 conținând captura filmării din data de 16.03.2015 privind fapta petentului, sancționată prin PV . nr._, ce face obiectul cauzei, sens în care procedează la desigilarea plicului aflat la fila 31 dosar fond, după care, în ședință publică, în prezența apelantului, a apărătorului ales al acestuia, s-a procedat la vizionarea înregistrării.
Av. Z. C. pentru apelant, insistă ca instanța să se pronunțe asupra solicitării sale de acordare a unui nou termen, pentru depunerea plașelor foto conținând capturile surprinse de aparatul radar.
Tribunalul, având în vedere că la acest termen s-a procedat la vizionarea CD-ului, iar în condițiile în care suportul optic s-a aflat la dosarul instanței de fond, fiind înaintat de intimat din data de 18.08.2015, partea a avut posibilitatea depunerii planșelor foto până la acest, sens în care apreciază că încuviințarea acestei cereri ar duce la o amânare a cauzei, drept pentru care respinge solicitarea.
Instanța constată decăderea intimatului din dreptul de a-și propune probe în apel, nedepunând întâmpinare.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Av. Z. C. pentru apelant, solicită admiterea apelului și constatarea ca fiind nelegală și netemeinică a sentinței instanței de fond.
Apreciază că nici la acest moment nu se poate reține care dintre cei doi conducători auto aflați în raza cinemometrului, se află vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului – apelant.
Din manualul de operare a aparatului radar rezultă că acesta sesizează pe sensul de mers unde este poziționat, viteza cea mai mare cu care circulă un autoturism, neexistând mijloace pertinente care să permită identificarea vizuală a autoturismului respectiv, iar această sarcină îi revine operatorului radar.
Solicită a se reține că în favoarea petentului operează o prezumție de nevinovăție, iar acesta a fost sancționat pentru faptul că ar fi depășit cu mai mult de 50 km/h, viteza maxim admisă pentru sectorul de drum, s-a reținut că petentul ar fi condus cu o viteză de 141 km/h, și chiar dacă s-ar presupune că acea viteză reținută de operatorul radar i-ar aparține, trebuie ținut cont de faptul că, aceste mijloace de verificare a vitezei cu care circulă un anumit autoturism, au o anumită toleranță, ce a fost stabilită de către producător între 2-4 km/h la o viteză de 100 km/h.
Apreciază că nu se poate oferi caracter de certitudine vitezei cu care a circulat petentul, trebuie ținut cont că în materia contravențiilor referitoare la regimul vitezei, nu se pot administra alte probe decât cele depuse de organul care face constatarea, iar IPJ V. nu a făcut dovada certă a faptului că petentul ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
Solicită admiterea apelului, cu consecința anulării procesului – verbal de contravenție, respectiv a sancțiunilor aplicate petentului.
Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința civilă nr. 1854/07.09.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul V. C. Ș. domiciliat în V., ., . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V., fiind menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 16.04.2015.
Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
În fapt, se reține că la data de 16.04.2015, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei și aplicarea măsurii complementară a suspendării dreptului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată. În sarcina petentului s-a reținut că, la aceeași dată, pe DN 24 la km 110 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 141 km/h, abatere ce a fost înregistrată cu aparatura radar amplasată pe auto MAI_.
Instanța a reținut și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu am avut această viteză.”.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 16.03.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 18.03.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținut că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrate în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 03.04.2014 (fila 22), a rezultat faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare. Apărarea petentului în sensul că nu este reală viteza reținută în condițiile în care autoturismul pe care era montat aparatul radar era în mișcare, instanța a reținut că este neîntemeiată având în vedere că aparatul era omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
De asemenea, planșele foto și înregistrarea video depusă la dosarul cauzei fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 16.03.2015, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 18:19, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului în care se evidențiază numărul de înmatriculare.
Astfel, din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 19-21) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat pe DN 24 la km 110 a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 141 km/h.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că fapta petentului V. C. Ș. întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 877,5 lei (echivalentul a 9 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de conducere pentru o perioadă de 90 de zile. Instanța a constatat că aceasta a fost stabilită în limitele legii conform prevederilor art. 98 alin. 4 lit. d și din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta petentului de a depăși viteza maximă admisă cu peste 50 km/h este extrem de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptei petentului, în condițiile în care deja i s-a aplicat sancțiunea avertismentului pentru cealaltă faptă reținută în sarcina sa, nu există niciun motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul V. C. Ș. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 16.04.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul V. C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 1854/07.09.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.01.2016.
Președinte, O. A. C. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. jud. MC/
4 ex./.>
Judecătoria V.: jud. C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1747/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 9/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
