Plângere contravenţională. Decizia nr. 20/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 20/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 20/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/R/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de A. Națională a V.-Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași cu sediul în mun. Iași, ..10 C, jud.Iași în contradictoriu cu intimata . Bîrlad împotriva sentinței civile nr.1856 din data de 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al treilea termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, amânată pentru comunicare motive de recurs, la 07.01.2014 intimata . a depus întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.1856/2013 din data de 23 aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în B., ., ., . în contradictoriu cu intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași – DJAOV V., cu sediul în Iași, .. 10 C împotriva Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din 23.11.2012.
A redus cuantumul amenzii aplicate petentei de la 1000 de lei la 300 de lei.
A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 19.02.2013 sub nr._, petenta . a contestat legalitatea și temeinicia Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._ din 23.11.2012 încheiat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iasi – DJAOV V. prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991. S-a reținut în sarcina petentei că la controlul inopinat efectuat la data de 20.11.2012 s-a constatat ca societatea nu a întocmit nota de intrare recepție la factura nr._ din 16.11.2012 emisă de . conținând produse accizabile.
Petenta susține că la momentul recepționării mărfurilor nu era prezent administratorul societății care se ocupa de acest lucru. Nota de recepție a fost întocmită ulterior controlului și înregistrată cu nr. 30 din 21.11.2012. De asemenea susține că procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001. Solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul.
A depus la dosar procesul verbal de contravenție ./20 nr._ din 23.11.2012, Nota de recepție înregistrată cu nr. 30 din 21.11.2012, Factura . BAM nr._ din 16.11.2012.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că petenta se face vinovată de fapta prevăzută în procesul verbal. A depus documetatia aferenta procesului verbal.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal ./20 nr._ din 23.11.2012 încheiat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iasi – DJAOV V. petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției incriminate prin art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991.
S-a reținut în sarcina petentei că la controlul inopinat efectuat la data de 20.11.2012 s-a constatat ca societatea nu a întocmit nota de intrare recepție la factura nr._ din 16.11.2012 emisă de . continând produse accizabile.
Potrivit art. 42 alin. 1 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991 constituie contravenție următoarele fapte: (...) 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la: (...) c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului. În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 instanța reține că deși procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al petentei lipsește și semnătura unui martor asistent. Însă, de asemenea, instanța constată că agentul constatator a consemnat și motivul întocmirii procesului verbal de contravenție în acest fel, respectiv lipsa unor martori prezenți (fapt consemnat expres în procesul verbal) la locul întocmirii actului, respectându-se astfel dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001. De asemenea, instanța constată că petenta nici nu a făcut dovada vreunei vătămări produse prin încheierea în acest mod a procesului verbal care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, în condițiile în care prin plângere și-a recunoscut fapta solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptelor o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal ./20 nr._ din 23.11.2012.
Petenta nu a întocmit Notă de recepție pentru mărfurile primite de către societate în temeiul Facturii . BAM nr._ din 16.11.2012 emisă de .. Nota de recepție a fost încheiată la data de 21.11.2012, ulterior controlului din 20.11.2012 (fila 8).
Instanța nu a reținut motivul invocat de petentă în justificarea neîntocmirii Notei de recepție, respectiv lipsa administratorului societății întrucât acesta avea posibilitatea delegării acestei atribuțiuni.
Așadar, este vorba despre neglijență chiar din partea reprezentantului petentei.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a amenzii cu avertismentul instanța a constatatat că fapta săvârșită prezintă pericol social sporit întrucât neîntocmirea actelor contabile prevăzute de lege favorizează evaziunea fiscală, fiind vorba mai ales de produse accizabile pentru care impozitele datorate la stat sunt mai mari decât alte categorii de produse.
În consecință, instanța a respins cererea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertismentul.
A mai constatat instanța că agenții intimatei au aplicat sancțiunea contravențională orientată spre minimul amenzii prevăzut de lege - 300 de lei în timp ce limita maximă este de 4000 lei.
Insă având în vedere faptul că petenta și-a recunoscut fapta, valoarea relativ redusă a produselor achiziționate și . întocmirea ulterioară a Notei de recepție instanța a reindividualizat sancțiunea amenzii în sensul reducerii acesteia la minimul prevăzut de lege de 300 de lei.
Instanța, pentru aceste considerente a respins plângerea contravențională.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală deoareec în mod greșit a micșorat amenda aplicată, și a solicitat admiterea recursului promovat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a plângerii contravenționale și menținerii, în tot, a procesului verbal de contravenție contestat.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că din actele și lucrările dosarului reiese în mod evident legalitatea procesului verbal de contravenție contestat, organele de control au procedat temeinic și legal, iar actele contestate trebuie menținute în totalitate în condițiile în care prevederile legale sunt clare, legiuitorul nelăsând loc de interpretare, raportat la pericolul social al faptei, instanța de fond trebuind să rețină că este necesară o sancțiune pecuniară dură și nu minimul prevăzut de lege.
Recurenta a solicitat în aceste condiții, a se dispune menținerea atât a sancțiunii principale cât și cea a sancțiunii complementare aplicată de organele de control, motivat de faptul că în cauză nu s-a probat lipsa de vinovăție și buna credință, iar necunoașterea legii nu poate fi invocată, din constatările organelor de control observându-se că abaterile săvârșite de intimată un mod deliberat de a încălca legea vamală și fiscală, urmărindu-se foloase de ordin financiar,și că fapta constatată este săvârșită cu intenție și comportă un pericol social sporit.
Instanța de fond a ignorat total pericolul social al faptei antisociale săvârșită de contravenientă, iar din actele și lucrările dosarului nu se justifică clemența instanței, sancțiunea amenzii în limitele respective fiind prevăzute de legiuitor tocmai pentru a impune disciplina în domeniul respectiv, iar organele de control au procedat corect, raportat la abaterea săvârșită, la împrejurările concrete ale înfăptuirii sancțiunea fiind corect individualizată, întrucât fapta comportă pericol social grav.
Este evident că s-a încălcat legea și ca atare, se impune atragerea răspunderii pentru abaterea săvârșită, instanța de fond având obligația de a respinge motivările formulate ca irelevante.
Prin întâmpinare, intimata . a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta A.N.V.-D.R.A.O.V. Iași și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, susținând că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
Intimata a arătat că mărfurile care fac obiectul facturii nr._/16.11.2012 emisă de . au fost aduse de distribuitorul firmei furnizoare urmare a comenzii intimatei petente, și amplasate în depozitul societății, întrucât administratorul . nu era prezent, în toată această perioadă mărfurile nefiind expuse pentru valorificare.
Recepția a fost efectuată la data de 21.11.2012, au fost stabilite prețurile de comercializare, moment la care a fost întocmită Nota de recepție nr.30/21.11.2012, iar mărfurile au fost predate gestionarei pentru încărcarea gestiunii acesteia.
Referitor la afirmațiile recurentei că abaterea săvârșită prezintă un pericol social sporit, arată că mărfurile respective au fost amplasate în depozitul societății, și nu în incinta barului, nefiind deci expuse spre comercializare, neîncercându-se comercializarea lor fără întocmirea Notei de Recepție.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C.p.c., instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat, în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus reindividualizarea sancțiunea amenzii în sensul reducerii acesteia la minimul prevăzut de lege de 300 de lei., făcând o amplă analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
De asemenea, dacă se are în vedere criteriul circumstanțelor personale ale contravenientei, este de reținut că intimata-petentă a recunoscut fapta și a procedat la remedierea deficiențelor constatate.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate. Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca neîntemeiat,recursul declarat de A.N.V.-D.R.A.O.V. Iași împotriva sentinței civile nr. 1856 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o va menține.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de A.N.V.-D.R.A.O.V. Iași împotriva sentinței civile nr. 1856 din 23.04.2013 pronunțată de Judecătoria V. pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.C.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-21 Ianuarie 2014
Judecătoria V.-judecător fond: O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1417/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 38/2014.... → |
|---|
