Plângere contravenţională. Decizia nr. 255/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 255/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILA
DECIZIE Nr. 255/R/2012
Ședința publică de la 05 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul ..cu sediul în G., str...22, jud.G. în contradictoriu cu intimatul AUTORITATEA R. R.- AGENȚIA A..B. cu sediul în B., ., nr.3, jud.B. împotriva sentinței civile nr.3219 din 23.09.2011 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al III-lea termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3219 din 23.09.2011 a Judecătoriei V. a fost respinsă plângerea formulată de petenta .. împotriva procesului verbal .. Nr._ din 11.04.2011 încheiat de A..-Agenția V..
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata A. – Agenția V. la data de 11.04.2011 petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 8/1/31 din OG nr. 37/2007, reținându-se că la data de 11.04.2011, la controlul efectuat asupra ansamblului de vehicule_ ;_ s-a constatat că petenta nu deținea la bord și nu a putut prezenta numărul necesar de diagrame tahografice (28) și niciun document privind lipsa lor, prezentând doar diagrama din aparat, introdusă de o oră și 3o minute, deși conducătorul auto a recunoscut că a condus până la Moscova și înapoi.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Instanța a apreciat ca neîntemeiată nulitatea actului sancționator invocată de petentă și argumentată de aceasta prin nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16/7 din O.G. 2/2001, (dreptul de a face obiecțiuni), motivat de faptul că nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16/7 din actul normativ citat atrage nulitatea relativă a procesului verbal sancționator (decizia civilă nr. XXII/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), ce poate fi reținută ca atare de instanță doar în cazul în care petenta ar fi făcut dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petentă, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta ..G.. Prin cererea de recurs petenta apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii. Consideră petenta că instanța de fond a dat dovadă de subiectivism prin administrarea probei cu martorul asistent care nu a putut decât să confirme că contravenientul nu se afla de față la întocmirea procesului verbal.
Intimata Autoritatea R. R. –A.. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului petentei și menținerea hotărârii atacate care este apreciată ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a verificat legalitatea procesului verbal prin prisma dispozițiilor art. 16-19 din O.G.nr.2/2001. Nu a fost administrată proba cu martorul asistent, ci instanța a analizat procesul verbal și sub aspectul prezenței martorului asistent.
Nu s-au depus acte noi și nu s-au administrat alte probe în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt și juridică reținută de instanță corespunde probelor și actelor din dosar care au fost corect apreciate. Instanța a analizat procesul verbal întocmit de agentul constatator sub aspectul legalității și temeiniciei prin prisma motivelor invocate de către petentă în plângerea sa și în mod just a ajuns la concluzia că procesul verbal este legal și temeinic. In recurs nu s-au invocat aspecte noi față de cele arătate în plângerea formulată de către petentă.
Nu a fost administrată proba cu martorul asistent, ci instanța a analizat nulitatea procesului verbal, invocată de către petentă, decurgând din lipsa contravenientului la întocmirea procesului verbal care, conform art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 a fost semnat de un martor asistent. In mod just instanța a apreciat că poate fi vorba doar de o nulitate relativă însă petenta nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare ca urmare a acestui aspect.
In baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod proc.civilă recursul petentei urmează a fi respins ca neîntemeiat și menținută hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta ..G., cu sediul în G., ..3/1B, ., împotriva sentinței civile nr. 3219 din 23.09.2011 pronunțată de Judecătoria V. ,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Judecător, A. C. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./15.03.2012
J..fond:G. M.
Tehdact.P.F.
F.P. 07 Martie 2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 62/2012. Tribunalul VASLUI | Evacuare. Decizia nr. 38/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
