Plângere contravenţională. Decizia nr. 626/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 626/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 626/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 626/R/2013
Ședința publică de la 29 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător D. E. S.
Judecător A. C.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent A. R. I., recurent A. R. I. la Cabinet avocat O. M. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., declarat împotriva sentinței civile nr. 99 din 11.01.2013 a Judecătoriei V., având ca obiect - plângere contraventională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul petent A. R. I. asistat de avocat O. M. - cu împuternicire avocațială, lipsind intimatul pârât I.P.J. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier. care învederează faptul că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal; cauza se află la primul termen de judecată, nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
A fost identificat petentul recurent A. R.-I. cu Carte de Identitate . nr._ emisă la data de 13.07.2012 de Poliția Iași, CNP_.
Apărătorul recurentului precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte acte de depus și cereri de formulat în cauză, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului având cuvântul, solicită admiterea recursului și rejudecând pe fond cauza să se dispună admiterea plângerii.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și a respins plângerea petentului. Solicită a se avea în vedere proba cu martorul propus de recurent, care a arătat foarte clar că pe acel sector de drum nu era trasat acea linie continuă. Să se observe faptul că de către intimat au fost depuse la dosar planșe foto din care nu reiese faptul că acel sector de drum nu era trasat cu linie longitudinală continue. Precizează că acele planșe foto au fost făcute cu un aparat neperformant, însă a doua zi de la incident așa cum a declarat un martor.
Pentru motivele arătate mai sus cât și cele aflate la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând să se dispună admiterea plângerii. Fără cheltuieli de judecată.
Contravenientul A. R. I., având cuvântul, precizează că este de acord cu cele susținute de apărătorul acestuia, achiesând la concluziile apărătorului ales.
Instanța declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunțare și trece la deliberare, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.99 din 11.01.2013, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul A. R.-I. împotriva procesului-verbal . nr._/22.04.2012 încheiat de IPJ - SPR V..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 2755/2012, petentul A. R.-I., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.04.2012 de intimata IPJ – SPR V..
În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 22.04.2012 se deplasa pe direcția V.-Iași, și deși i s-a imputat o manevră de depășire pe marcaj longitudinal continuu, nu a existat trasat un astfel de marcaj, și nu a încălcat în niciun mod codul rutier.
În dovedirea plângerii s-au atașat procesul-verbal de contravenție, planșe foto și s-a solicitat administrarea probatoriului testimonial.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în termen legal, intimata a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca neîntemeiată, cu motivarea că acesta a săvârșit faptele prevăzute de art. 108/1/c, și art. 100/3/e din OUG 195/2002.
Face trimitere intimata la dispozițiile art. 45/1 – OUG 195/2002, art. 120 – HG 1391/2010, art. 76, art. 77, art. 79 – HG 1391/2008 și la noțiunile de „depășire”, „mijloace de semnalizare rutieră”, modalitatea de constatare a contravențiilor, prin mijloace tehnice omologate, și arată că abaterea a fost constatată în mod direct și nemijlocit de agentul rutier.
Afirmă intimata că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de veridicitate și autenticitate până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului.
Au fost anexate: înscrisuri și planșe foto.
Față de întâmpinarea formulată, petentul arată că a contestat contravenția prevăzută de art. 100/3/e – OUG 195/2002, sectorul de drum indicat de agentul rutier nu avea trasat niciun marcaj longitudinal continuu, nu exista nici un indicator care să confirme aspectele arătate prin întâmpinare, și a realizat fotografii imediat după încheierea procesului-verbal care confirmă apărările sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – SPR V. la data de 22.04.2012, petentul A. R.-I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum total de 700 lei, pentru săvârșirea faptelor prevăzute și sancționate de art. 108/1c/3 și art. 100/3/e din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 22.04.2012 a condus autoturismul Audi_, pe șoseaua Națională, din direcția V. către Iași, cu viteza de 85 km/h în localitate. Totodată, a efectuat manevra neregulamentară de depășire a autoturismului SKODA_ încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă cele două sensuri de mers. Filmare video-radar cu auto_ .
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța reține faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001. inclusiv dispozițiile art. 19 din OG 2/2001, prin consemnarea datelor de identificare, ale martorului A. V..
Martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) așa cum invocă petentul ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului – verbal. Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța urmează a o examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție”.
Prezumția relativă de legalitate este reținută și poate fi coroborată cu planșele foto efectuate cu aparatul radar, planșe ce dovedesc și temeinicia actului constatator.
Raportat contravenției contestată, instanța a reținut că din capturile realizate după înregistrarea video efectuată cu aparatura de supraveghere a traficului, rezultă că petentul a efectuat manevra de depășire a unui alt vehicul prin încălcarea marcajului longitudinal continuu, sensurile de mers pe sectorul de drum pe care s-a deplasat fiind separate prin marcaj longitudinal continuu, evident trasat la momentul constatării faptei (foto 1), aspect reieșit și din depoziția martorului A. V..
Deși s-a administrat probatoriul testimonial solicitat de petent și acesta a anexat și planșe foto (din care nu transpare data realizării), probele nu combat înregistrările video realizate de agentul constatator, cu aparatura de supraveghere a traficului rutier, certificată și omologată, înregistrări ce conțin elementele certe precum data, ora, și coordonatele ce atestă poziționarea în trafic.
Este nefondată apărarea petentului în sensul că inexistența unor indicatoare rutiere care să interzică depășirea, face posibilă efectuarea manevrei, în condițiile în care mijloc de semnalizare rutieră poate fi și marcajul rutier, în cauza pendinte, cel longitudinal continuu de separare a sensurilor de deplasare, ce interzice efectuarea depășirii prin pătrunderea pe contrasens.
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contravenientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
La data de 22.04.2012, în timp ce se deplasa din direcția V. spre Iași, a fost oprit de un echipaj de poliție și sancționat pentru că circula în localitate cu viteza de 85 km/h și, de asemenea, că a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul aflat în mers, pe o porțiune de drum marcată longitudinal cu linie continuă.
Nu a observat niciun astfel de marcaj, drumul respectiv nu este marcat deloc, nu știe unde este linia continuă indicată de agentul constatator că ar fi încălcat-o. Nu era niciun marcaj trasat pe porțiunea de drum indicată de agentul constatator.
In autoturismul pe care îl conducea, la momentul presupusului incident din trafic, mai erau trei persoane, care poate confirma cele afirmate.
Sectorul de drum indicat de agentul constatator nu avea trasat niciun marcaj longitudinal continuu. Nu există niciun indicator care să confirme cele descrise prin întâmpinare de
intimată.
În hotărârea criticată, instanța reține faptul că s-au depuse planșe foto însă din aceste planșe nu rezultă data când acestea au fost efectuate. Planșele foto au fost realizate în ziua imediat următoare încheierii procesului-verbal, lucru confirmat și de martorul propus să fie ascultat, deoarece chiar el a realizat aceste planșe foto.
Într-adevăr din planșele depuse nu reiese data efectuării, deoarece au fost
realizate cu un aparat de neperformant, însă din fotocopiile depuse rezultă că nu este trasat marcajul longitudinal continuu.
Mai mult, este de notorietate faptul că respectivul sector de drum a fost în lucru multă vreme, și chiar în perioada în care a fost sancționat drumul respectiv era în lucru.
Instanța de judecată a trecut peste depoziția martorului propus de petentul-recurent, dând prioritate martorului intimatei, fără însă a arăta care sunt motivele pentru care a trecut peste depoziția martorului petentului.
Solicită reanalizarea situației descrise, a actelor de la dosarul cauzei, admiterea recursului și anularea procesului-verbal de contravenție.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, potrivit art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt, coroborând planșele fotografice existente la dosarul instanței de fond (filele 20-21 dosar instanța de fond) cu depoziția martorului A. V., care a învederat existența marcajului longitudinal continuu de culoare galbenă la momentul săvârșii faptei de către recurent.
În mod just, a reținut instanța de fond că planșele fotografice depuse de către recurent nu combat înregistrările video realizate de către agentul constatator cu aparatura de supraveghere a traficului rutier, certificată și omologată, înregistrări care conțin elementele certe precum data, ora și coordonatele ce atestă poziționarea în trafic.
Tot în mod corect, s-a reținut că inexistența unor indicatoare rutiere care să interzică depășirea nu face posibilă efectuarea manevrei, în condițiile în care există un alt mijloc de semnalizare rutieră cum este marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de deplasare.
În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 312 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de A. R. I. împotriva sentinței civile nr.99 din 11.01.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2013.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, D. E. S. | Judecător, A. C. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red. A.C.
Tehred. M.M.F.
2 ex./14.05.2013
Jud. fond: M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 621/2015. Tribunalul... → |
|---|
