Plângere contravenţională. Decizia nr. 543/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 543/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 543/R/2012
Ședința publică de la 30 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul . -P. C. AV. A. R. L. cu sediul în V. ,., ., . în contradictoriu cu intimatul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. V. cu sediul în V., jud.V., împotriva sentinței civile nr.139 din 17.01.2012, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul ., av. A. R. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul A.F.P.V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte probleme în cauză, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.
Av.A. R. având cuvântul solicită admiterea recursului promovat de .. împotriva sentinței civile pronunțate de Judecătoria V., având în vedere că prima instanță a respins, în opinia sa, cele două excepții: excepția repunerii în termen a plângerii contravenționale și totodată și excepția prescripției sancțiunii contravenționale în temeiul art.14 din O.G.2/2001.
Așa cum se arată în dispozițiile O.2/2001 procesul verbal se poate contesta în termen de 15 zile de la data luării lui la cunoștință.
In art. 27 din acest act normativ se arată că procesul verbal de contravenție poate fi comunicat, și se consideră ca și dată a luării la cunoștință, situația în care acesta este legal comunicat petentului sau persoanei interesate.
Solicită să se observe că la dosarul cauzei se dă o notă de aparentă legalitate din cauză că s-a depus de către AFP.V. o dovadă a comunicării prin care acesta susține că la data de 8 decembrie 2009 i s-ar fi comunicat în mod legal petentului.
Există două elemente, pentru că este vorba despre o persoană juridică: 1)trebuie să fie semnătura reprezentantului legal, 2) trebuie să existe ștampila societății. Este de ajuns să se compare această confirmare de primire cu împuternicirea sa avocațială și se va observa că nici semnătura reprezentantului legal al societății și nici ștampila societății nu există pe această dovadă de comunicare.
In aceste condiții consideră că procesul verbal nu a fost legal comunicat.
Mai mult decât atât, din coroborarea dispozițiilor Codului de proc.civilă și O.2/2001 care sunt normele dreptului comun în materie, solicită să se observe că acestea se completează cu dispozițiile Codului Fiscal de comunicare a unui act administrativ fiscal ,care în esența sa este acest proces verbal de contravenție, unde la art.44 al.2 și 4 se arată modalitățile prin care procesele verbale emise de administrațiile administrativ fiscale se comunică,unde se enumeră: fie prin prezentarea contribuabilului, fie prin semnătură odată cu încheierea procesului verbal, fie prin poștă cu confirmare de primire.
Arată că nu se poate prin derogare de la dispozițiile O.G.2/2001 în care se arată că se poate face și prin afișare. Normele Codului Fiscal cu privire la modalitatea de comunicare a actelor administrativ – fiscale derogă în sensul că nu se poate afișa un proces verbal de contravenție la sediul unei petente.
Practic, rațiunea legii este următoarea: având în vedere că este vorba de o persoană juridică care are angajați, are reprezentanți legali, secretariat, un întreg număr de salariați, este imposibil să se susțină că la sediul societății ar fi lipsit toate aceste persoane, astfel încât organul constatator să fie îndreptățit la afișa acest proces verbal de contravenție.
Arată că procesul verbal în condițiile în care ar fi fost comunicat, în cuprinsul acestuia fie s-ar fi trecut reprezentantul legal al societății căreia i s-a comunicat, fie în cazul în care ar fi fost o dovadă de comunicare trebuia să existe semnătura reprezentantului legal sau al persoanei împuternicite și ștampila societății. Niciunul din aceste elemente nu se regăsesc pe dovada de comunicare și de aceea consideră că acest proces verbal nu a fost comunicat.
In ceea ce privește termenul de începere a celor 15 zile, pentru se putea reține o eventuală tardivitate, se consideră data la care petentul a luat la cunoștință de sancțiunea aplicată. Având în vedere că acest proces verbal nu a fost comunicat legal în sensul dispozițiilor legale.
Precizează că petentul a luat cunoștință de această contravenție, atunci când a vrut să scoată un cazier fiscal. Pentru că a vrut să facă un credit la o bancă, banca a solicitat un cazier fiscal și în momentul în care s-a eliberat acel certificat fiscal a observat care este această sancțiune contravențională.
Deci, acela este momentul la care se poate spune că petentul a luat cunoștință de faptul că s-a emis un proces verbal de contravenție și că s-a aplicat o sancțiune contravențională și imediat petentul a formulat plângerea contravențională ce face obiectul cauzei.
Sub acest aspecte solicită admiterea în primul rând a cererii de repunere în termen, termen care începe să curgă de la data la care petentul a luat la cunoștință și în al doilea rând, în condițiile în care ca o consecință a admiterii aceste solicitări, solicită și admiterea excepției prescripției sancțiunii, deoarece dispozițiile art.14 din O.G.2/2001 arată că în condițiile în care sancțiunea contravențională nu a fost aplicată în termen de o lună de la data încheierii de această dată a procesului verbal, sancțiunea se consideră ca fiind prescrisă.
Solicită admiterea recursului formulat, admiterea cererii de repunere în termen a plângerii contravenționale și totodată admițând excepția prescripției sancțiunii contravenționale să se modifice în tot sentința atacată și pronunțată de către Judecătoria V..
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.139 din 17.01.2011 Judecătoria V. a admis excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimată.
A respins cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenționale, solicitată de petentă.
A respins plângerea contravențională formulată de petenta . V., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat „A. R. L.” din mun. V., ., ., etaj 1, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr._ din 03.12.2009, emis de intimata Administrația Finanțelor P. V., cu sediul în mun. V., ., nr. 56, județul V., ca fiind tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilesc și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”.
Art. 31 alin. 1 prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Textul de lege mai sus-enunțat are în vedere două momente alternative de la care începe să curgă termenul de formulare a plângerii: de la data înmânării sau de la data comunicării procesului verbal.
Cât privește calcularea termenului de la data înmânării, este evidentă dispoziția legiuitorului în sensul că ori de cate ori, procesul verbal va fi primit personal de contravenient, acest moment marchează începutul termenului de 15 zile în care se poate formula plângere contravențională.
Cu privire la cea de-a doua ipoteză, legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că, procesul verbal se consideră comunicat „ prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.” ( art. 27 alin. 1 din OG nr. 2/2001).
Petenta a invocat tocmai aspectul necomunicării procesului verbal, în una din modalitățile enumerate în art. 27 alin. 1.
Instanța a reținut că procesul verbal a fost întocmit la data de 03.12.2009 iar din confirmarea de primire, atașată la fila 37 din dosar, reiese că acesta a fost comunicat prin poștă, cu aviz de primire, la 08.12.2009.
Din aceste motive, având în vedere data comunicării actului sancționator și cea la care a fost introdusă plângerea contravențională, aceasta din urma apare ca fiind tardiv formulată, excepția fiind întemeiată.
Cât privește cererea de repunere în termen, potrivit art. 103 alin. 1 cod procedura civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Instanța arată că una din condițiile esențiale pentru admiterea cererii de repunere în termen este ca partea să invoce împrejurări care au împiedicat-o să acționeze înăuntrul termenului legal de 15 zile, în care trebuia exercitat dreptul de a formula plângere
Ori, petenta nu a invocat împrejurări ivite în perioada cuprinsă de la data comunicării procesului verbal și până la expirarea termenului de formulare a plângerii contravenționale, de vreme ce însăși aceasta a precizat că nu i-a fost niciodată comunicat procesul verbal.
Nefiind îndeplinite cerințele repunerii în termen, instanța a respins aceasta cerere.
Pe cale de consecință, a respins plângerea contravențională, ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs,în termen legal, recurentul .. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie dreptul comun în materie contravențională, legea specială în materia actelor administrativ-fiscale constituind-o Codul de procedură fiscală completat cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
In ceea ce privește normele speciale cuprinse în dispozițiile Codului de procedură fiscală, dispozițiile art. 45, cu denumirea marginală "opozabilitatea actului administrativ fiscal”, stabilesc că "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii."
In ceea ce privește comunicarea actului administrativ fiscal, dispozițiile art. 44 alin. (2) și (4) C. proc. fisc, cu denumirea marginală "comunicarea actului administrativ fiscal, stabilesc că "actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b)prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c)prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d)prin publicitate."
De asemenea, dispozițiile art. 44 alin. (4) C. proc. fisc. prevăd că "dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.". De la această regulă, dispozițiile art. 44.1 din Normele metodologice prevăd că "Dispozițiile art. 90, 91 și 92 din codul de procedură civilă sunt aplicabile, cu excepția dispozițiilor privind comunicarea prin afișare."
Solicită a se observa că îndeplinirea procedurii de comunicare a actului administrativ fiscal, în speță procesul-verbal de contravenție ./200, nr._, emis la data de 03 decembrie 2009 de agentul constatator Administrația Finanțelor P. V. nu a fost comunicat legal, în sensul prevăzut de dispozițiile Codului de procedură fiscală, a Normelor metodologice de aplicare a acestui cod și a Codului de procedură civilă.
Mai mult decât atât, semnătura aflată pe dovada de comunicare este alta decât cea prin care reprezentantul legal al petentei a semnat împuternicirea avocațială, ceea ce denotă că acest proces-verbal de contravenție nu a fost comunicat niciodată reprezentantului legal al petentei.
Astfel, procesul-verbal atacat în prezenta cauză nu a fost comunicat niciodată petentei.
Momentul la care petenta S.C. "D." S.R.L. V. a luat la cunoștință de existența acestui proces-verbal de contravenție a fost momentul la care a solicitat de la DGFP V. un certificat fiscal în vederea obținerii unui credit. La comunicarea acestuia, respectiv data de 1 septembrie 2011, în cuprinsul certificatului fiscal era menționat procesului-verbal de contravenție ./200, nr._, emis la data de 03 decembrie 2009 de agentul constatator Administrația Finanțelor P. V. prin care se aplicase petentei o sancțiune contravențională în cuantum de 5.000 lei.
Agentul constatator a încheiat la data de 03 decembrie 2009 procesul-verbal de contravenție ./200, nr._, reținând că petenta nu și-ar fi respectat obligațiile fiscale de depunere a declarațiilor fiscale. La data aplicării sancțiunii nu era de față niciun reprezentant al societății și nici pe dovada de comunicare nu există semnătura de primire și ștampila societății, reprezentanții societății luând la cunoștință de sancțiunea aplicată la aproape 2 ani de la data aplicării acesteia.
În cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 103 alin. (2) C.proc.civ. potrivit cărora "actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării", iar prezenta plângere contravențională a fost formulată în termen.
Pe cale de consecință, invocă excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 14, alin. (1) din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora " executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii."
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și constatarea prescripției executării sancțiunii aplicate în procesului-verbal de contravenție ./200 nr._ emis la data de 03 decembrie 2009 de agentul constatator Administrația Finanțelor P. V. și exonerarea petentei de plata amenzii aplicate.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de amendă nu a fost comunicat niciodată de către agentul constatator petentei, solicită admiterea cererii de repunere în termen formulată pe calea plângerii contravenționale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1, art. 103, art. 90, art. 91, art. 92 Cod procedură civilă și art. 14, alin. (l), art. 26, alin. (3) și art. 27 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 44 și art. 45 din Codul de procedură fiscală și art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
În susținere, depune certificatul constatator emis de Direcția Finanțelor P. V. pentru a dovedi sediul real al petentei și momentul luării la cunoștință a procesului-verbal de contravenție atacat în prezenta cauză.
Examinând actele si lucrările dosarului, tribunalul constată faptul că recursul declarat în cauză de către .. V. este nefondat.
În primul rând, Tribunalul arată că actul normativ care guvernează modalitatea de încheiere și de comunicare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor este O.G. nr. 2/2001.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 103 Cod de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac si neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus arătate reiese faptul că termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ si sunt sancționate cu decăderea.
În concret, procesul-verbal de contravenție . nr._/03.12.2009 a fost comunicat petentului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la adresa cu care acesta figura, la data de 8 decembrie 2009, primirea fiind confirmată prin semnătură (filele 16-17).
Nici o dispoziție legală nu impune și aplicarea ștampilei alături de semnătură pentru ca respectiva comunicare să fie considerată ca valabilă.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile recurentului, pin apărător, că semnătura de pe confirmarea de primire nu ar aparține unui reprezentant al petentului. În ipoteza în care ar fi apreciat că s-a comis un fals, petenta avea posibilitatea formulării unei plângeri penale la organele abilitate.
Totodată, nu pot fi primite ca relevante nici susținerile că ar fi diferite semnăturile de pe confirmarea de primire și de pe împuternicirea avocațială, întrucât una și accesași persoană poate semna în mai multe modalități.
Întrucât corespondența a fost ridicată de către petent, nu se mai impunea comunicarea actului sancționator prin afișare la sediul petentului, modalitățile de comunicare prevăzute de art. 27 alin. 1 din O.G nr. 2/2001 fiind alternative.
Plângerea contravențională a fost adresată Judecătoriei V. pe data de 2 septembrie 2011, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de repunere în termen, a admis excepția tardivității plângerii contravenționale și a respins plângerea contravențională ca fiind tardiv introdusă.
Față de această soluție, implicit nu se poate reține că executarea amenzii contravenționale ar fi prescrisă.
Față de toate aceste considerente, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de .. V. împotriva sentinței civile nr. 139 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de .. V. împotriva sentinței civile nr.139 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred. C.A.
2ex./10.05.2012
J..fond:V. C.
F.P. 03 Mai 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 565/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 494/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
