Plângere contravenţională. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 573/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 573/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 573/R/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare soluționarea recursului civil declarat de recurentul S. A. domiciliat în Iași, ..av.S. Ciuruc), nr.4, ..Aldo Office, bir.13, jud.Iași în contradictoriu cu intimatul D. R. PT.ACCIZE SI O. V. I. cu sediul în Iași, ..10C, jud.Iași, împotriva sentinței civile nr.787 din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.04.2013.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.787 din 03.10.2012 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petentul Ș. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat S. Ciuruc din Iași, ..4, . Office Center-Biroul nr.13, jud. Iași, în contradictoriu cu agentul constatator ANV, cu sediul în București, ..13, sect.1 prin Direcția Regională pt. Accize și Operațiuni V. Iași, cu sediul în Iași, ..10 C, jud. Iași.
A menținut procesul-verbal de contravenție nr.25 încheiat la data de 01.02.2012 de DRAOV Iași pe numele petentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ./200 nr.25/01.02.2012 încheiat de ANV - Biroul vamal A., petentul Ș. A. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.653 al.1 lit.a din HG nr.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României.
S-a reținut că la data de 14.11.2011, ora 0410 s-a prezentat la Biroul Vamal A., cu microbuzul marca Mercedes înmatriculat în R. M., încărcat cu 370 kg. confecții textile sub acoperirea declarației vamale de export. La efectuarea controlului vamal au fost descoperite ascunse și nedeclarate 29 de saci conținând textile și încălțăminte, în valoare de 2786,75 euro, respectiv 1906,6 euro și 19 colete conținând piese de schimb pentru autovehicule în valoare de 7987,78 euro.
În anexă au fost evidențiate toate mărfurile găsite la control și pentru care s-au întocmit ARB-urile cu nr.3309, 3310 și 3311 din 14.11.2011. Procesul-verbal a fost încheiat în lipsa petentului.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal. Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16, art.17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
Apărările invocate de petent în plângerea sa nu sunt temeinice.
Potrivit art.653 al.1 lit.a din HG nr.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei: sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă;
La momentul când s-a prezentat în Vamă, petentul a prezentat declarația vamală de export, așa cum prevede legea, doar pentru cantitatea de 370 kg. confecții.
În momentul în care s-a trecut la controlul în fizic, s-a descoperit că petentul a încercat să scoată din spațiul comunitar o cantitate de 29 de saci conținând textile și încălțăminte, în valoare de 2786,75 euro, respectiv 1906,6 euro și 19 colete conținând piese de schimb pentru autovehicule în valoare de 7987,78 euro.
Petentul a susținut că pentru aceste mărfuri deținea facturi fiscale care le-a prezentat agentului vamal, însă această susținere a sa pornește de la o interpretare eronată a legii.
Prin declarație vamală, potrivit art.4 pct.15 lit.a) din REGULAMENTUL (CEE) NR. 2913/92 AL CONSILIULUI din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar
„Destinația vamală a mărfurilor” reprezintă: plasarea mărfurilor sub un regim vamal;
Iar la pct. 16 se definește noțiunea de „Regim vamal”, care reprezintă:
(a) punerea în liberă circulație;
(b) tranzitul;
Regulamentul respectiv a mai statuat în art.4 pct.17 și asupra noțiunii de „Declarație vamală” înțelegând prin aceasta: documentul în care o persoană indică în forma și modalitatea prevăzută dorința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.
Mai apoi, potrivit art.59 s-a stipulat:
(1) Toate mărfurile destinate plasării sub un regim vamal fac obiectul unei declarații pentru regimul vamal respectiv.
(2) Mărfurile comunitare declarate pentru un regim de export, de perfecționare pasivă, de tranzit sau de antrepozit vamal sunt supuse supravegherii vamale din momentul acceptării declarației vamale până în momentul în care ele părăsesc teritoriul vamal al Comunității.
În art. 64 al.1)s-a prevăzut cui revine obligativitatea efectuării declarației vamale, și anume:
În conformitate cu articolul 5, o declarație vamală poate fi făcută de orice persoană care este în măsură să prezinte mărfurile respective sau poate împuternici pe cineva să le prezinte autorității vamale competente, împreună cu toate documentele solicitate pentru aplicarea reglementărilor cu privire la regimul vamal pentru care se declară mărfurile.
Așadar, sintetizând, petentul avea obligația să facă o declarație vamală și pentru cantitatea ce a fost descoperită la controlul în fizic al mărfurilor în afara celor pentru care a efectuat declarația vamală de export și care conținea o cantitate să spunem modică, lucru pe care nu l-a efectuat. Mai mult, a încercat să acrediteze ideea că dacă prezintă facturi fiscale agentului vamal poate fi exonerat de urmările legii. Petentul nu a fost sancționat de agentul vamal potrivit legii 12/1990- legea 12/1990 republicată, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, sens în care operează exonerarea de răspunderea contravențională ca urmare a prezentării facturilor la vamă, ci potrivi legislației vamale care a impus anumite reguli, potrivit REGULAMENTUL (CEE) NR. 2913/92.
Petentul deliberat nu a efectuat formalitățile vamale și pentru cantitatea impresionantă de mărfuri, această atitudine psiho-intelectivă rezultând din însăși precizările la plângere, prin care acesta a arătat că după ce s-a dat soluția de neîncepere a urmăririi penale agentul constatator nu i-a solicitat . sensul de a reveni la controlul vamal în vederea exportului definitiv, către Republica M. a mărfurilor. Nu este obligația autorităților vamale de a solicita ulterior controlului la frontieră de a solicita persoanelor responsabile să revină la în vederea exportului bunurilor, legislația vamală impunând dimpotrivă o conduită obligatorie de urmat de către persoanele care transportă mărfuri în spațiul extracomunitar, conduită ce în speță nu a fost adoptată de petent, deoarece ar fi avut de achitat și pentru mărfurile nedeclarate taxe vamale. Prin aceasta petentul a încercat să eludeze legislația vamală, aducând implicit un prejudiciu bugetului de stat. Trebuie avută în vedere valoarea mare a mărfurilor nedeclarate de 12.681,13 euro (2786,75 euro + 1906,6 euro + 7987,78 euro). Din aceste motive, instanța nu a putut primi nici solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu sancțiunea avertismentului. Mai mult, instanța are în vedere, modalitatea de săvârșire a contravenției și urmările acesteia.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul Ș. A., care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
Consideră recurentul că nu s-a sustras de la achitarea taxelor vamale, în condițiile în care a prezentat facturile fiscale ale tuturor mărfurilor. Subliniază că nu a avut intenția de a se sustrage de la achitarea taxelor vamale, aspect reținut și în referatul poliției cu propunere de a nu se începe urmărirea penală. Solicită petentul, în subsidiar, aplicarea unui avertisment.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atât legală, dar si temeinică.
Se constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, înlăturând motivat apărarea petentului. Prima instanță a apreciat judicios că petentul nu a făcut declarație vamală pentru cantitatea ce a fost descoperită la controlul fizic al mărfurilor. Petentul este în eroare: nu pentru că nu ar fi prezentat documente de proveniență a mărfurilor a fost sancționat, ci pentru că nu a declarat cantitatea reală de mărfuri pe care a încercat să treacă prin vamă.
Cu privire la referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală invocat de petent, Tribunalul constată că, inițial, s-au făcut cercetări față de petent pentru infracțiunea de contrabandă prev de art. 270 alin. 2 lit. a din Legea 86/2008. Propunerea organelor de cercetare nu a fost întocmai însușită de Procuror, care n-a reținut că petentul nu ar fi avut intenția de a încălca legislația vamală așa cum s-a propus, ci a considerat că fapta sa nu constituie infracțiune, ci contravenție.
Tribunalul nu va putea proceda nici la reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 3000 de lei solicitata de catre petent deoarece intimatul a ținut cont de limitele prevăzute de actul normativ, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care fapta a fost săvârșita, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa si de circumstanțele personale ale persoanei contravenientului, aplicându-i amenda minimă.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs constata că sentinta atacata este legală si temeinică, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la starea de fapt reținută în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ș. A. împotriva sentinței civile nr.787 din 3.10.2012 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Ptr.Grefier, F. P. aflată în C.O. semnează P. -GREFIER, D. M. |
Red./tehred.F.G./30.06.2013
2ex./
J..fond:A. I.C.
F.P. 22 Aprilie 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 517/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 523/2013. Tribunalul... → |
|---|
