Plângere contravenţională. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 593/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 593/A
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta intimată DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI în contradictoriu cu intimata petentă E. N., împotriva sentinței civile nr. 761 pronunțată la data de 20.11.2014 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 761 pronunțată la data de 20.11.2014 Judecătoria Huși a admis plângerea contravențională formulată de intimata petenta E. N., domiciliată în Cigărleni, raion C., Republica M., cu sediul procesual ales la Cabinetul de avocat „H. P.” din mun. Huși, ., jud. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200, (114) nr._ din 21.06.2014 întocmit de Biroul Vamal A. din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor P. Iași și, în consecință:
A anulat procesul verbal mai sus arătat și a exonerat intimata petenta de plata amenzii în sumă de 5.000 lei.
A dispus anularea măsurii complementare privind confiscarea bunurilor consemnate în adeverința de reținere a bunurilor nr. 1573 din 21.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Prin procesul–verbal de constatare și sancționare a contravenției ./200 nr.(114)_ din 21.06.2014 încheiat de Biroul Vamal A. din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, intimata petenta a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 653 alin. 2, lit. „a” din HG nr.707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, modificată prin H.G. nr. 946/2007.
În descrierea situației de fapt agentul constatator a consemnat că fapta a fost consemnată în procesul-verbal de constatare nr._/20.06.2014 de organele de poliție din cadrul SPF Huși.
Organele de control au aplicat minimul amenzii prevăzute de legiuitor, de 5000 lei, băuturile alcoolice găsite la controlul efectuat în bagajele intimatei petente au fost confiscate, conform adeverinței de reținere a bunurilor nr. 1573/21.06.2014. Procesul-verbal a fost încheiat în prezența intimatei petente.
Agentul constatator nu a făcut vorbire de măsurile dispuse asupra mijlocului de transport în care se afla petenta la momentul încheierii procesului-verbal.
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție, atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal. Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art.16 si art.17 din OG nr.2/2001 rezultă cu claritate cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.
Agentul constatator nu a putut face referire la o situație de fapt reținută de organele poliției de frontieră ulterior tranzitării punctului de trecere al frontierei, știut fiind că acestea au cu totul alte competențe așa cum prevede pentru fiecare legea.
În realitate prin procesul-verbal . nr._ din 20.06.2014 încheiat de organele poliției de frontieră, la controlul efectuat în trafic, intimata petenta a fost sancționată pentru contravenții prevăzute de Legea nr.12/1990, specificându-se în anexa la procesul-verbal cu totul alte bunuri decât cele reținute ulterior în procesul întocmit de ANV.
Din acest punct de vedere instanța a reținut că intimata petenta nu a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă, așa cum a susținut în apărarea formulată în plângere.
Agentul constatator a încheiat procesul-verbal de contravenție la distanță de o zi față de momentul în care intimata petenta s-a prezentat la controlul vamal și fără ca cele reținute chiar și sumar să constituie fapte percepute direct de agenții vamali, ci se face trimitere la o faptă contravențională reținută anterior de organele poliției de frontieră la o distanță apreciabilă de locul în care se află punctul de trecere al frontierei. Așadar, nu s-a putut reține în mod cert dacă intimata petenta la momentul tranzitării vămii deținea cantitatea de alcool consemnată în adeverința de reținere a bunurilor, câtă vreme nu a rezultat cu certitudine din procesul-verbal încheiat de Autoritatea Națională Vamală că s-a efectuat un control vamal asupra bagajelor acesteia la momentul intrării în România.
Prezentarea generală, lipsită de conținut, a faptei a echivalat cu lipsa acesteia și atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/ 2001.
Insuficienta descriere a faptei reținute a lipsit instanța de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea sancționării petentului.
Posibilitatea efectivă a instanței de a aprecia asupra legalității unei măsuri, prin analiza aspectelor relevante, pentru fiecare materie în parte, inclusiv descrierea faptei presupus contravenționale dă conținut principiului de drept ce dă posibilitatea unei părți litigante de a avea dreptul la un proces echitabil, acesta nefiind privit ca o noțiune abstractă și pur formală.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a admis plângerea formulată de intimata petenta E. N., ca fiind întemeiată, conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 41 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a dispus anularea măsurii confiscării, cu consecința restituirii bunurilor consemnate în adeverința de reținere nr. 1573 din 21.06.2014.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel Direcția G. R. A Finanțelor P. Iași, considerând sentința civilă apelantă netemeinică și nelegală.
In fapt, în data de 21.06.2014 pe numele intimatei petente a fost încheiat procesul - verbal de contravenție nr._/21.06.2014, ca urmare a faptului că prin Procesul-verbal de constatare ., nr._/20.06.2014, organele Poliției de Frontieră Huși au constatat că intimata petenta la data de 20.06.2014, orele 16.00 a transportat, printre altele, bunuri accizabile anume, alcool menționat în ARB nr. 1573/21.06.2014, in vederea comercializării, fără a avea documente de proveniență a bunurilor.
Faptă constatata este contravenție și se sancționează, fiind sub incidența prevederilor art. 612 din H.G. 707/2006, art. 653 alin. 1 lit. a din hi.G. 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993, cu modificările și completările ulterioare. Organele de control au aplicat o amendă in cuantum de 5000 lei și au reținut autoturismul până la plata amenzii.
Conform dispozițiilor art. 653, lit. a din actul normativ menționat anterior, "constituie contravenție și se sancționează cu amendă (...) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. în acest caz bunurile se confiscă."
Art. 653 punctul 2 din același act normativ, în urma modificărilor aduse prin Hotărirea 946/2007 este stabilit cuantumul amenzii când se constată că au fost ascunse și nedeclarate produse accizbile. în cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționeazaă cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.
Atat sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară sunt legale și trebuie menținute în totalitate. Prevederile legale sunt clare, legiuitorul nelasand loc de interpretare.
Solicită apelanta intimată să se constate că organele de control au procedat corect. Procesul-verbal de contravenție contestat a fost încheiat în baza constatărilor făcute de organele de poliție la momentul controlului, aplicându-se prevederile legale incidente în cauză.
Faptele materiale incriminate prin actul de sancționare au fost stabilite în temeiul constatărilor personale ale agenților respectivi care au competența legală, iar inspectorii vamali au acționat în limitele competențelor prevăzute de lege.
Sentința pronunțată de instanța de fond nu este temeinică, nu este corect motivată și nu întrunește toate condițiile de legalitate prevăzute de legiuitor.
Solicită să se examineze cauza sub toate aspectele și să se modifice hotărârea atacată, pentru a menține sancțiunea aplicată de organele vamale.
D. urmare, instanța a greșit când a considerat că fapta contravențională nu a fost legal descrisă. Intimata petenta nu a dovedit o altă situație de fapt. Astfel,solicită a se reține legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat.
Consideră apelanta intimată că instanța de fond a greșit admițând plângerea contravențională și că prin aceasta soluție s-a ignorat pericolul social al faptei. Din actele și lucrările dosarului reiese în mod evident legalitatea acestui act. Organele de control au procedat temeinic și legal, iar actele contestate trebuie menținute în totalitate.
D. urmare, consideră apelanta intimată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este greșită și trebuie modificată în totalitate. În mod greșit instanța A considerat că nu este suficient descrisă fapta. Solicită a se constata că descrierea face trimitere la procesul-verbal de constatare și că instanța de fond nu a fost împiedicată în înțelegerea abaterilor constatate.
Instanța nu a înțeles pericolul social grav al faptei.
Consideră că în cauză nu s-a dovedit o situație contrară celor înscrise în procesul-verbal de contravenție contestat. Din situația de fapt și de drept menționate în actele și lucrările dosarului, rezultă în mod evident certitudinea existenței contravenției constatate și sancționate prin procesul-verbal contestat în cauză.
În cauză, nu s-a probat lipsa de vinovăție și buna credință. Din constatările organelor de control, se observă că fapta săvârșită este un mod deliberat de a încălca legea vamală și fiscală, urmărind foloase de ordin financiar.
Instanța de fond a ignorat total pericolul social al faptei antisociale săvârșită în cauză. Legiuitorul a prevăzut sancțiunea amenzii în limitele respective, tocmai pentru a impune disciplina in domeniul respectiv.
Raportat la abaterea săvârșită, la împrejurările concrete ale înfăptuirii ei, sancțiunea a fost corect individualizată, în evaluarea acestui aspect, trebuie avut în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut un cuantum mare al amenzii aplicate, întrucât fapta comportă pericol social grav.
Lipsa unei sancțiuni dure, poate chiar să încurajeze pe autorul faptei în încălcarea legii vamale și fiscale, încât instanță să devină pentru cel în cauză o pârghie permisiva, în sensul că agentul constatator sancționează, iar instanța iartă.
Învederează apelanta intimată că este evident că s-a încălcat legea și, ca atare, se impune atragerea răspunderii pentru abaterea săvârșită. Instanța de fond trebuia să respingă motivările formulate în plângere ca irelevante și să mențină amenda aplicata.
Cert este ca petentul a săvârșit o contravenție vamală sancționată de legiuitor cu sancțiune principală și complementară, iar actele sancționatoare încheiate de organele vamale sunt temeinice și legale și trebuie menținute în totalitate.
D. urmare, solicită a se constata că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită și trebuie modificată, fapta contravențională exista cu certitudine, iar sancțiunile aplicate - atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară, trebuie menținute ca temeinice și legale.
Pentru motivele expuse, solicită apelanta intimată admiterea apelului, așa cum a fost formulat și modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii plângerii și menținerii, în totalitate, a procesului - verbal de contravenție contestat.
În drept, apelanta intimată își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedura civila coroborate cu prevederile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea susținerilor sale, solicită proba cu înscrisuri.
Conform dispozițiilor art. 411 alin (1) pct. 2, teza a II - a din N.C.P.C., solicită judecarea și în lipsă.
Intimata petentă E. N. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, Tribunalul retine următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, analizând, în mod corect, aspectele de legalitate ale procesului-verbal atacat. Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că actul sancționator nu a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul legalității, se constată că un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a fi întocmit în mod legal, trebuie să cuprindă toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Or, agentul constatator nu a menționat în actul sancționator nici fapta săvârșită, nici descrierea sa ori data săvârșiri acesteia, limitându-se la a menționa conform procesului-verbal de constatare din 21.06.2014.
Prin motivele de apel, organul constatator nu a argumentat de ce este greșită soluția instanței de fond, formulând în principal aprecieri privind temeinicia procesului-verbal de contravenție. Nu pot fi primite susținerile că prin trimiterea la procesul-verbal de constatare, instanța nu ar fi fost împiedicată în înțelegerea abaterilor constatate.
În mod just, a indicat instanța de fond că nu se mai impun a fi analizate aspectele de temeinicie ale actului sancționator, cât timp s-a constatat nulitatea absolută a procesul-verbal, ca urmare a lipsei descrierii faptei contravenționale și a datei la care a fost săvârșită.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr.758 din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarata de Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr. 768 din 20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 mai 2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. B.L.M./26.05.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria Huși- judecător C. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 611/2015. Tribunalul VASLUI | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 555/2015.... → |
|---|
