Pretenţii. Decizia nr. 1342/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1342/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1342/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1342/R/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Judecător D. M. M.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA cererii de recurs formulată de reclamanta . cu sediul în V.. . nr. 70 prin S. V. cu sediul în V.. . în contradictoriu cu pârâtele intimate U.A.T. a M. V. - P. V. - Administrația Piețelor cu sediul în V. ... 2 și Direcția Piețe, T. și O. cu sediul în V.. . județul V., împotriva sentinței civile nr. 2823/02 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect – pretenții.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 20 noiembrie 2013.
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr. 2823/02 septembrie 2013 Judecătoria V. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. V., invocată din oficiu.
A admis în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, în ceea ce privește penalitățile aferente perioadei 31.03._09
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. AQUAVAS SA V. în contradictoriu cu pârâta U. A. T. a M. V. - P. M. V. - Administrația Piețelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte cererea formulată de S.C. AQUAVAS SA V. în contradictoriu cu Direcția Piețe, T. și O., cu sediul în V. .
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 93, 10 lei, cu titlu de penalități de întârziere.
A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță analizând, cu prioritate față de fondul cauzei, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, conform art. 137, alin. 1 Cod procedură Civilă, a constatat că:
P. contractul nr. 75/2008 (filele 22-28) între societatea reclamantă și P. M. V., Administrația Piețelor a fost încheiat un contract de prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Totodată, prin HCL nr. 116/2010 (fila 81) a fost înființată Direcția A. Piețe, T. și O., care potrivit art. 3 din același act normativ a preluat integral inclusiv contractele de utilități. Ori, deși contractul de prestări servicii a fost încheiat de către UAT V., instanța constată faptul că prin preluarea acestuia de Direcția A. Piețe, T. și O., aceasta din urmă este singura ținută de drepturile și obligațiile contractuale. Faptul că aceasta a fost înființată în anul 2010 nu prezintă nicio importanță, întrucât prin preluarea contractului a devenit răspunzătoare de toate efectele sale, produse de la momentul încheierii și până în prezent. În aceste condiții, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a UAT V., invocată din oficiu.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, instanța a constatat următoarele:
Pârâta a susținut faptul că termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 4, lit. b din Decretul 167/1958. Deși textul de lege menționat face referire la raporturile dintre organizațiile socialiste, aceasta susține faptul că prin Legea 54/1994 termenii organizațiile socialiste au fost înlocuiți cu agenți economici, autorități și instituții publice.
Cu toate acestea, instanța a constatat că Legea 54/1994 menționează faptul că înlocuirea expresiei organizațiile socialiste, operează doar cu privire la Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste, fără a se face referire la Decretul nr. 167/1958. Ori, în aceste condiții, s-a constatat faptul că art. 4, lit. b sus-menționat nu este aplicabil raporturilor contractuale dintre prezentele părți.
Astfel, acțiunea prin care se solicită plata penalităților este o acțiune patrimonială, supusă termenului general de prescripție de trei ani, conform prevederilor Decretului nr. 167/1958.
Privitor la acest termen, instanța a constatat faptul că acesta s-a împlinit. Potrivit actelor depuse la dosar, pârâta a achitat integral facturile privitoare la debitul principal, ducând la stingerea acestora. Ori, aceste plăți nu pot avea caracterul unor acte întrerupătoare de prescripție a dreptului la acțiune privitoare la penalități. Nici un alt mijloc de probă nu indică faptul că a intervenit o întrerupere a prescripției înainte de data de 31.01.2013 – data introducerii acțiunii, motiv pentru care instanța constată că penalitățile aferente perioadei 31.03._09 s-au prescris.
În ceea ce privește penalitățile aferente perioadei 31.08.2010 – 30.09.2010, în sumă de 93, 10 lei, potrivit actelor depuse la dosar s-a constatat faptul că au fost calculate în mod corect, conform prevederilor contractuale, motiv pentru care urmează a fi admise.
În temeiul art. 274 Cod procedură Civilă, instanța a obligat pârâta la plata unor cheltuieli de judecată în cuantum de 10,60 lei, ținând cont de faptul că acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
In fapt, prin cererea înregistrata sub nr._ pe rolul Judecătoriei V., . a formulat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu paratele Direcția Administrate Piețe, T. si O. si U. A. - Teritoriala a municipiului V. - P. V. - Administrația Piețelor, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care sa dispună obligarea paratelor la plata sumei de 7 024,08 lei reprezentând penalități de întârziere.
A arătat ca in baza contractului nr.75/2008, s-au prestat către parate, servicii de alimentare cu apa si de canalizare, iar facturile emise nu au fost achitate la termen, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere, conform clauzelor contractuale, deasemeni, pentru a rezolva această problema pe cale amiabila, parata Direcția A. Piețe, T. si O., a fost convocata conciliere directa, încheindu-se in acest sens, Procesul Verbal de Conciliere Directa nr. 4651/ 30.04.2012, in care parata propune soluționarea litigiului pe cale amiabila
S-a invocat din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității A. teritoriale a municipiului V. - P. V., care de altfel a si fost admisa de către instanța judecata.
Nu este nici o obiecție asupra acestui aspect si înțeleg să se judece cu Administrația Piețe, T. si O..
Cu privire fa excepția prescripției dreptului ia acțiune, instanța a admis in mod greșit neavând temei legal, urmând ca pe cale de consecința sa respingă excepția prescrierii dreptului material și să admită plata penalităților aferente debitului principal, pentru perioada 31.03._10, in valoare totala de 7 024,08 lei, din următoarele considerente:
1. In speța de fata, instanța de judecata a reținut greșit si nu a luat in considerare aspectul ca . V., prin specificul activității desfășurate de furnizare a serviciului de apa, canal, prestează in mod continuu si succesiv aceste servicii, iar conf. art. 5.1 din Contractul nr.75/2008, fiind încheiat pe o perioada neterminata, acesta isi produce efectele in continuare, existând in permanenta plați lunare, contravaloare a facturilor emise de unitatea noastră, in domeniul apa-canal.
Nu poate fi vorba de o prescripție a dreptului material, pentru ca este o prestație continua si succesiva, iar plățile efectuate de utilizatorul serviciilor prestate de operator sunt deasemeni succesive, nedând posibilitatea de a intra in discuție o eventuala prescripție.
In cauza, sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin (1) teza I din Decretul nr.167/1958- termenul de prescripție este de 3 ani; - ale art.7 alin.1- prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune; - ale art. l alin(2) - o data cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii si ale art. 12 - in cazul in care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebita.
Astfel, potrivit dispozițiilor contractuale, prevăzute la art. 7 din Contract, achitarea serviciilor prestate, trebuia sa se facă conf. art. 42 din Legea nr.51/2006- a serviciilor comunitare de utilități publice, si anume pe baza de factura emisa cel târziu până la data de 15 ale lunii următoare celei in care prestația a fost efectuata, in termen de 15 zile de la primirea facturilor. Dispoziția legala se refera la sumele datorate pentru prestarea serviciilor iar nu pentru penalitățile de întârziere, pentru care nici nu este necesara emiterea de facturi.
In consecința, pentru obligația de plata a penalităților datorate de parata, unității noastre, termenul de prescripție a început sa curgă de la data emiterii lor, respectiv 31.08.2008, debitorul fiind de drept in întârziere după trecerea unui termen de 30 de zile de la scadenta debitului principal care le-a generat (art.42 din Legea nr.51/2006).
F. de data emiterii fiecărei facturi de penalități, termenul de prescripție de 3 ani, nu s-a împlinit nici in prezent adică septembrie 2013, deoarece făcându-se plați parțiale pe debitului principal (facturi de apa-canal) la data de 24.09.2010, achitându-se parțial Factura nr._/31.08.2010 precum si la data de 25.10.2010, plata parțiala la Factura nr._/30.09.2010 prin plata efectuata conf. extraselor de cont din data de 24.09.2010, respectiv 25.10.2010, depuse la prezenta, a operat o întrerupere a termenului de prescripție privind obligația de plata a penalităților calculate. D. urmare, aceste penalități in valoare de 7 024,08 lei nu sunt prescrise, urmând ca instanța de judecata, sa admită obligarea debitoarei la achitarea acestora.
2. Intre . V. si pârâta Direcția A. Piețe, T. si O. a fost încheiat contractul nr. 75/2008 privind furnizarea apei potabile si preluarea apelor uzate si meteorice, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apa si de canalizare în conformitate cu reglementările legale în vigoare. Conform contractului încheiat între parti, operatorul are obligația sa asigure în mod continuu serviciul de alimentare cu apa la parametrii fizicii si calitativi prevăzuți de indicatorii de performanta ai serviciului, sa asigure funcționarea rețelei de canalizare la parametrii proiectați sa factureze si sa încaseze lunar contravaloarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare furnizate/prestate.
Conform contractului, utilizatorul Direcția A. Piețe, T. si O. V., are obligația sa achite contravaloarea facturii în termen de 30 zile calendaristice de la emitere. De asemenea, Capitolul VI din Contractul nr. 75/2008 privind furnizarea apei potabile si preluarea apelor uzate si meteorice prevede ca tarifele pentru livrarea apei si a serviciilor de canalizare sunt cele aprobate legal la data facturării. Facturarea se va face lunar, în baza cantităților efective, exprimate în metri cubi, determinate potrivit reglementarilor legale si a tarifului aprobat, exprimat în lei/mc. Contravaloarea serviciilor se achita pe baza de factura.
Plata facturilor este obligatorie si se va face integral în termen de 30 zile calendaristice de la emitere. întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului prevăzut, atrage majorări de întârziere după cum arata art. 15 din Contractul nr. 75/2008, precum si art. 42 din Legea nr.51/2006- a serviciilor comunitare de utilități publice.
Întrucât obligația paratei de a plați majorări de întârziere în cazul neachitării contravalorii facturilor pentru serviciile prestate este prevăzuta în mod expres la art. 15 din contractul nr. 75/2008 si având în vedere ca aceste clauze fac trimitere la obligațiile fiscale, instanța trebuia sa aprecieze ca pârâta datorează majorări de întârziere conform calculului depus de noi, in valoare totala de 7 024,08 lei, din valoarea totala a facturilor devenite scadente pentru perioada 31.03._10.
Raportându-se la valoarea fiecărei facturi emise de noi, în care au fost menționate serviciile prestate pentru perioada 31.03._10, instanța trebuia sa constate ca în temeiul art. 15 din contractul nr. 75/2008, precum si art. 1066 c. civ. in vigoare la data încheierii contractului si disp. legii 210/2005 prin care a fost modificat art. 115 din OG 92/2003 pârâta datorează majorări de întârziere în cuantum de 7 024,08 lei, din valoarea facturilor devenite scadente.
Așadar, aceste penalități, fiind accesoriu, debitului, nu puteau fi prescrise, deoarece, in decursul tipului, mai exact din anul 2008 si până in prezent, adică 2013, s-au efectuat plați, pe debit.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exacta a obligației si în caz contrar are dreptul la dezdăunare".
3. Greșit a reținut instanța de judecata, faptul ca termenul prescripției s-a împlinit si ca potrivit actelor depuse la dosar, parata a achitat integral facturile privitoare la debitul principal, ducând la stingerea penalităților, arătând in continuare ca plățile efectuate, nu pot avea caracterul unor acte întrerupătoare de prescripție a dreptului la acțiune privitoare la penalități si nici un alt mijloc de proba nu indica faptul ca a intervenit o întrerupere a prescripției înainte de 31.01.2013.
Procesul - verbal de Conciliere nr.4651 din data de 30.04.2012, ca mijloc de proba, încheiat si semnat de parti, chiar daca nu este un mod de întrerupere a prescrierii extinctive, este o recunoaștere a creanței pe care o datorează, debitoarea care a dat dovada de rea credința, prin nerespectarea art. 21 din Legea 215/2001, in scopul neproducerii efectelor juridice ale Contractului nr.75/2008 si a actelor juridice adiacente, astfel ca principiul " nemo propriam turpitudinem allegans, in propriam causa"- este vădit o neregularitatea pricinuita prin propriul lor fapt, al actelor juridice încheiate de către parata, cu încălcarea drepturilor noastre, fiind evidenta intenția deliberata, de inducere in eroare a instanței, in scopul de a nu-si achita obligațiile ce-i revin din contract.
Aplicarea corecta a regulilor privind prescripția extinctiva, impune cunoașterea nu numai a momentului inițial al nașterii dreptului la acțiune, ci si acela al momentului final al termenului de prescripție.
Cu privire la penalitățile ce decurg, ca accesoriu al debitului, potrivit Decretului 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, adică a dobânzilor, penalităților ce constituie dreptul principal.
Avându-se in vedere ca debitul principal nu este prescris, existând plați in acest sens, nici penalitățile nu sunt prescrise.
Mai mult, debitoarea demonstrând, in mod cert, reaua-credința, a făcut numai plați prin virament la Trezoreria V. si acestea parțiale, plătindu-si parțial factura in luna, iar penalitățile, fiind accesoriu debitului, a refuzat intenționat a le plați, folosindu-se de art.1110 Cod civ. vechi, imputația plații, care arata ca " debitorul, având mai multe datorii al căror obiect este aceeași speța are dreptul de a declara, când plătește si care este datoria ce voiește a se desface"-
Așadar, debitoarea a plătit când a voit acest debit, care a generat penalități, ignorând total ca aceste penalități trebuiesc plătite, conform art. 1111 Cod civ. imputația plații.
Ca o concluzie, penalitățile reprezintă de fapt o parte din sumele cheltuite de furnizor din fondurile proprii sau din împrumuturi pentru desfășurarea activității de furnizare continuă a serviciilor în condițiile neplății de către unii consumatori a serviciilor.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Legal citată intimata Direcția A. Piețe, T. și O. V. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului din următoarele considerente:
Greșit susține reclamanta-recurentă că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, arătând că nu poate fi vorba de o prescripție a dreptului material, pe motiv că activitatea desfășurată de aceasta și anume furnizarea serviciului de apa și canal este o prestație continuă și succesivă, iar plățile efectuate de utilizatorul serviciilor prestate de operator sunt deasemeni succesive, operând în acest caz o întrerupere a termenului de prescripție privind obligația de plată a penalităților calculate.
Ori, acest fapt, arătat de reclamantă, privind plățile succesive, nu pot avea caracterul unor acte întrerupătoare de prescripție a dreptului la acțiune privitoare la penalități, reclamanta neavând nici un mijloc de probă prin care să indice faptul că a intervenit o întrerupere a prescripției înainte de data introducerii acțiunii, lucru reținut si în motivarea primei instanțe.
Totodată, reclamanta nu a dovedit și nici nu a arătat motivul pentru care nu a fost introdusă acțiunea la timp, și anume înaintea împlinirii termenului general de prescripție de trei ani sau motivul pentru care a fost reținută să facă acest lucru.
Recurenta mai arată la punctul 3 din recurs că, procesul-verbal de conciliere încheiat sub nr. 4651 în data de 30.04.2012, este un mijloc de probă de recunoaștere a creanței pe care o datorăm, lucru eronat, așa cum a arătat și în primă instanță prin acel proces-verbal nu a recunoscut debitul de penalități, ca fiind prescris.
Ca atare, acțiunea introdusă la Judecătoria V. de reclamantă prin care aceasta solicita plata penalităților, este o acțiune patrimonială, fiind supusă termenului general de prescripție de trei ani, conform prevederilor Decretului nr. 167/1958, prima instanță reținând în mod corect numai calcului penalităților aferente perioadei 31.08._10 în sumă de 93,10 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din decretul nr. 167/1958, dispoziții legale aplicabile în cauză, dreptul la acțiune, având obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, care este, în cazul de față de 3 ani conform dispozițiilor art. 3 din același act normativ.
În cauza de față este vorba de prestații succesive, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 12 din decretul nr. 167/1958 care prevede că dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Reclamanta recurentă solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru plata cu întârziere a unor facturi așa cum au fost enumerate în cererea de chemare în judecată. Aceste facturi au fost achitate cu întârziere așa cum rezultă din fișa contabilă întocmită pentru perioada 01.01._13. Însă aceste facturi au fost achitate cu întârziere în perioada 08.08._09, facturile fiind emise în anii 2008 și 2009. Pentru aceste debite s-au calculat penalități de întârziere, însă dreptul la acțiune pentru aceste penalități se calculează de la data plății debitului principal, când s-a recunoscut existența acestor debite, inclusiv pentru accesorii, acțiunea fiind promovată de reclamantă la data de 31.01.2013.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut ca prescrise debitele aferente facturilor emise pentru penalități în perioada 31.03._09.
Nici procesul verbal de conciliere nu poate fi considerat un moment de întrerupere a cursului prescripției, în condițiile în care intimata nu a recunoscut că datorează aceste sume de bani.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt motive de ordine publică care să impună analizarea acestora din oficiu, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 2823/02 septembrie 2013 a Judecătoriei V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică,azi,20 noiembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, D. M. M. |
Grefier, M. R. |
M.R. 26 Noiembrie 2013
RED.M.D.M./28.11.2013;EX.2 ;JUD.FOND: C. O.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri privind executarea silită. Decizia nr. 287/2013.... → |
|---|
