Pretenţii. Sentința nr. 1165/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1165/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1165/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1165
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
GREFIER:D. T.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantele L. R., C.N.P._ și L. A.-M.(C.N.P:_) prin reprezentant legal L. R., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat” L. F.” situat în Iași, .,parter, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta S.C. O. V. I. G. SA, cu sediul în București, ., sect.1,CVI_,J_, , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că reclamantele prin apărătorul ales au depus concluzii scrise, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2013, cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când la cererea apărătorului reclamantelor pentru a depune concluzii scrise și din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._ reclamantele L. R. și L. A.-M., prin reprezentant legal, au chemat în judecată pârâta S.C. O. V. I. G. S.A. București, solicitând:
1. - Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri civile, respectiv:
- Pentru L. R. - soția victimei, daune materiale in cuantum de 30.000 lei si daune morale în cuantum de 2.000.000 lei;
- Pentru L. A.-M. - fiica victimei, daune morale în cuantum de 2.000.000 lei si prestații periodice in cuantum de 500 de lei lunar, începând de la data producerii accidentului rutier (03.05.2012) si pana la vârsta de 18 ani, respectiv pana la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 26 de ani;
2. Obligarea la plata dobânzii legale stabilita la nivelul de referință BNR din momentul producerii riscului asigurat (03.05.2012), care coincide cu momentul nașterii dreptului de creanță (potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 136/1996 privind asigurările și reasigurările în România) si până la momentul plătii efective si integrale a indemnizației de către pârâta.
3. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea art. 26 alin. (1) lit. „d" din Ordinul CSA nr. 21/2009.
În motivarea acțiunii arată că la data de 03.05.2012, in jurul orei 23.00, numitul ȚARIGRADEAN P. in timp ce se deplasa la volanul autotractorului cu nr. de înmatriculare CTS 501 pe DE 581, pe sensul de mers A. Huși, după efectuarea unei curbe deosebit de periculoase, a intrat in coliziune frontala cu autoturismul marca Daewoo Damas cu nr. de înmatriculare_ condus de către numitul L. F. C., care circula din sens opus si care a pătruns pe contrasens. În urma acestui accident a rezultat decesul numitului L. F. C., intre leziunile produse și deces existând o legătura de cauzalitate directa si necondiționata.
Acest eveniment a format obiectul dosarului nr. 880/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși in care s-a dispus o rezoluție de scoatere de sub urmărire penala pentru faptele prevăzute de 178 alin. 1 si 2 C. P.. fata de învinuitul ȚARIGRADEAN P., întrucât in cauza au fost aplicabile dispozițiile art. 10 litera d C. Proc. P..
Având in vedere dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 rep., reclamantele pretind că sunt îndreptățite la despăgubiri și că, deși sub egida Noului Cod de Procedura Civila, nu mai este obligatorie parcurgerea acestei proceduri, reclamantele în calitate de persoane prejudiciate, au formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 35 din și art. 38 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011, o cerere de despăgubire prin care au avizat parata despre producerea riscului asigurat si despre pretențiile pe care le solicită cu titlu de daune materiale si morale.
În acest mod, prin demersurile efectuate, reclamantele au încercat soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor solicitate prin cererea de despăgubire și evitarea unui litigiu în fața unei instanțe de judecată, însă pârâta nu a dat curs acestei cereri.
Prin urmare, având în vedere că nu s-a realizat înțelegerea dintre persoana păgubită și asigurător, astfel cum prevăd dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, reclamantele, prin prezenta acțiune, solicită repararea de către pârâta, în calitate de asigurător RCA, a prejudiciului material si moral suferit.
Sub aspectul legislației incidente in prezenta cauza, arată că sunt incidente dispoziții speciale care trebuie avute în vedere la soluționarea prezentei acțiuni, respectiv Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și Ordinul CSA nr. 14/2011, în vigoare la data producerii accidentului rutier.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 136/1995, drepturile și obligațiile părților în contractul de asigurare - asigurat și asigurător - sunt stabilite prin lege, iar conform art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Totodată, dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 prevăd faptul că: "Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă ... pentru:
a)-vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b)-pagube materiale;
c)-pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d)-cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Mai mult decât atât, in cauza de față sunt incidente următoarele dispoziții legale, așa cum a stabilit si înalta Curte de Casație si Justiție in spete similare.
Art. 49 din Legea nr. 136/1995 cu modificările și completările ulterioare care prevede că: asigurătorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, in baza legii, fata de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile făcute de asigurați in procesul civil. Prin urmare, reclamantele sunt terți prejudiciați, iar pretențiile sale sunt fundamentate pe contractul de asigurare RCA reglementat de lege.
Art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 prevede un caz de excepție pe care contractul RCA îl reglementează și se referă la: soțul/soția și cei aflați în întreținerea proprietarului sau conducătorului autovehiculului asigurat răspunzător de producerea autovehiculului asigurat, calitate speciala pe care reclamantele o au.
Nu in ultimul rând, potrivit Deciziei nr. 29/2009 a ICCJ - Secțiile Unite, care lămurește Decizia 1/2005, instanța suprema a statuat faptul că:
"In materia asigurării de răspundere civila auto, răspunderea asigurătorului fata de persoana prejudiciata este o răspundere contractuală, asumată prin contractul de asigurare. Este deci o răspundere directa, decurgând din achiesarea asigurătorului la riscurile conduitei asiguratului. De aceea, prin acoperirea prejudiciului suferit de terțul victima a accidentului de circulație, asigurătorul nu face o plata pentru făptuitor si nici alături de acesta, ci își îndeplinește obligația proprie, asumata prin contractul de asigurare, el suportând in mod efectiv si definitiv întregul prejudiciu cauzat din culpa asiguratului său".
In aceste condiții, raportat la toate aspectele arătate mai sus si având in vedere si dispozițiile art. 24 din Ordinul CSA nr. 14/2011, conform cărora limita de despăgubire pentru anul 2012 este stabilita la suma de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R., solicită acordarea de despăgubiri civile in cuantumul indicat, sume pe care le apreciază ca fiind rezonabile, adecvate si proporționale in raport cu suferințele indurate.
Sub aspectul temeiniciei pretențiilor solicitate:
a) In ce privește despăgubirile pretinse cu titlu de daune materiale, arată ca soția victimei, L. R., a fost cea care s-a preocupat de cele necesare comemorării morții soțului, precum și de pomenirile ulterioare (la 3, 9, 20, 40 zile, 3, 6, 9 luni, 1 an, 2 ani), potrivit datinilor și tradițiilor creștinești, motiv pentru care este îndreptățita ca prejudiciul material produs sa fie reparat.
b) Sub aspectul prejudiciului moral suferit de reclamanta L. R., nu poate fi contestat faptul că decesul unuia dintre soți provoacă suferințe soțului supraviețuitor, aceasta fiind lipsită de sprijinul material și moral al soțului, rămânând totodată și singura întreținătoare a copilul minor rezultat din căsătorie.
În ceea ce o privește pe minora L. A. M., care a rămas fără unul din părinți, fiind lipsit de stabilitatea unui mediu familial afectiv, raportat la faptul că victima L. F. C., tatăl acesteia, avea o contribuție materială decisivă la traiul acesteia, la creșterea și educarea acesteia, precum și având in vedere intensitatea legăturii afective între victimă și unicul sau copil, apreciază ca aceasta este îndreptățit in a primi despăgubiri pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, precum și prestații periodice lunare in cuantum de 500 de lei de la data producerii accidentului rutier pana la împlinirea vârstei de 18 ani si in continuare pana la vârsta de 26 de ani, cu condiția continuării studiilor.
La stabilirea cuantumului daunelor morale, solicită Instanței să aibă în vedere limita de despăgubire prevăzută de legiuitor și menționată în polița de asigurare, fiind stabilita la un nivel de cel puțin 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României, conform art. 24 alin. (3) din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Solicită acordarea dobânzii legale stabilita la nivelul de referința BNR de la data producerii accidentului până la data plătii integrale si efective, având in vedere faptul ca momentul nașterii dreptului de creanță, adică cel la care părțile prejudiciate au dreptul la despăgubiri, potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995 este cel al producerii riscului asigurat, respectiv cel prevăzut prin Ordinul CSA nr. 14/2011, raportat si la natura comerciala a contractului RCA, cerere pe care solicită sa o admită, raportat la faptul ca doctrina si jurisprudența actuala o admit si o acorda.
In ce privește cheltuielile de judecata efectuate de către reclamante, solicită ca, in conformitate cu dispozițiile art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995, cu aplicarea art. 26 alin. 1 lit. „d" din Ordinul CSA nr. 14/2011 instanța sa dispună obligarea paratei la plata acestora.
Față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor legale din materia asigurărilor incidente în prezenta cauză și a jurisprudenței din România, solicită să se constate că acțiunea în pretenții formulată de către reclamante este admisibilă și întemeiată.
În drept, invocă disp. art. 3, 9, 41, 42, 49, 50 alin. 3, 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România cu modificările și completările ulterioare, art. 1 alin. (2), art. 24 alin. 2 lit. b), art. 26, 35, 38, art. 43, art. 46 pct. 1, 45 pct. 3, art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, art. 10 si 20 din Directiva nr. 14/2005/CE din 11.05.2007, Decizia nr. 29/2009 pronunțata de ICCJ- Secțiile Unite, art. 453 C. Proc. Civ.
În dovedire a depus înscrisuri.
Analizând cererea reclamantei prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a probelor administrate, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamantele sunt moștenitoarele numitului L. F. C., decedat la data de 03.05.2012 în urma unui accident rutier produs pe DE 581.
Astfel, din cercetările efectuate a rezultat faptul că, în seara zilei de 03.05.2012, în jurul orei 23,00 învinuitul Țarigrădean P., cetățean al Republicii M. și posesor al unui permis de conducere categoria A.B.C.D. și E,se deplasa la volanul autotractorului cu nr. CTS501,pe DE 581,pe sensul de mers A.-Huși.
Aflându-se în afara localității, după efectuarea unei curbe deosebit de periculoasă, la stânga, învinuitul a observat apropiindu-se din sens opus un autovehicul care avea oprite luminile de întâlnire și care ,aflându-se la cca. 100 m. distanță de el, a pătruns pe sensul său de mers. Învinuitul a frânat și și-a continuat deplasarea cu viteză mică,însă a observat că celălalt autovehicul nu revine pe sensul său de mers. În aceste condiții, învinuitul a frânat brusc, a virat spre stânga pentru a evita coliziunea frontală, fără să depășească însă axul drumului. Cu toate acestea nu a putut evita contactul cu autovehiculul respectiv,marca DAEWOO DAMAS cu nr._, condus de numitul L. F. C..
Din cercetarea efectuată la fața locului, a rezultat că locul impactului este situat pe contrasens în raport cu direcția de deplasare a autovehiculului condus de victimă. Pătrunderea pe contrasens și sectorul de drum parcurs de victimă se coroborează cu urma de frânare scurtă și întreruptă a TIR-ului cu locul opririi acestuia( pe sensul său de mers)și cu consecințele impactului care a dus la ricoșarea spre înapoi pe o distanță de 2 m a autovehiculului Daewoo Damas care a rămas pe roți și pe același sens de mers cu cel al TIR-ului.
Rezultă așadar că viteza de deplasare a TIR-ului a fost legală,iar învinuitul nu a încălcat nici o regulă de circulație, cauza accidentului fiind pătrunderea pe contrasens a autovehiculului condus de victimă,numitul L. F. C..
Accidentul a fost cercetat de către P. de pe lângă Judecătoria Huși în cadrul dosarului nr. 880/P/2012, iar prin rezoluția procurorului din 27.09.2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Țarigradean P. pentru fapta prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul Penal. În considerentele rezoluției s-a reținut că nu întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă pentru a atrage răspunderea penală a învinuitului deoarece lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respectiv lipsește culpa învinuitului ca formă a vinovăției. Soluția dată în dosarul de urmărire penală este definitivă.
Față de această împrejurare, tribunalul constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale în materia asigurărilor și reasigurărilor în România, pentru acordarea despăgubirilor solicitate de reclamante deoarece în sarcina autorului evenimentului care a cauzat decesul victimei nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, potrivit art. 1 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, in temeiul prevederilor art. 4 alin. (26) si (27), art. 5 lit. c), art. 8 alin. (1) si ale art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobate prin Ordinul CSA nr. 14/2011:
”În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, asiguratorii care practica asigurarea obligatorie de răspundere civila a vehiculelor pe teritoriul Romaniei acorda despagubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asiguratii raspund delictual fata de terte persoane”.
Din economia dispozițiilor art. 41- 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România cu modificările și completările ulterioare rezultă că obligația de plată a despăgubirilor de către asigurator în contul asiguratului său se naște doar în cazul în care acesta din urmă răspunde potrivit legii față de persoana /persoanele păgubite, ipoteză care nu este incidentă în speță deoarece în dosarul penal, s-a reținut că victima a fost vinovată exclusiv de producerea accidentului întrucât a pătruns pe contrasens, iar impactul nu a putut fi evitat,
Potrivit art. 41 din același act normativ: ”În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”
ART. 42
Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
ART. 49
Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
ART. 57
Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantele L. R., C.N.P._ și L. A.-M. (C.N.P:_) prin reprezentant legal L. R., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat” L. F.” situat în Iași,.,parter, jud.Iași,în contradictoriu cu S.C. O. V. I. G. SA, cu sediul în București, ., sect.1,CVI_,J_ .
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare,apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 Decembrie 2013
Președinte, Grefier,
S. D. E. T. D.
Red.S.D.E/30.12.2013
Tehnored. T.D.
Ex.5/10.01.2014
..01.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1262/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
