Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 222/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 222/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 222/A/2014
Ședința publică de la 12 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de C. M. domiciliat în . județul V. și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat B. I. din Focșani .. nr. 5, . județul V., împotriva încheierii din data de 30 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect- plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință a lipsit petentul
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că.
- procedura este completă;
- cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanța de judecată fiind la primul termen după repunerea pe rol;
- la solicitarea instanței, cu adresa nr. 1333/04.03.2014 înregistrată la dosar la data de 06.03.2014, OCPI V. a înaintat documentația care a stat la baza pronunțării încheierilor de carte funciară de respingere nr. 7292/05.03.2013 și nr._/25.03.2013;
- s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 411 din Noul Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 30 septembrie 2013, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de C. M., împotriva încheierii de carte funciară nr._/25.03.2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 7292/13.03.2013 emisă de OCPI V..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că petentul a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr._/25.03.2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 7292/13.03.2013 pronunțată de OCPI V., în baza art. 31 din Legea nr. 7/199 și a solicitat sa se dispună intabularea dreptului său de uzufruct asupra cotei de 1/3 teren cu destinația pădure, deținută de A. T. C. și asupra cotei de ½ din 1/3 deținută de A. T. C. din cota lui C. N. Ș..
La solicitarea expresa a instanței, petentul a arătat ca plângerea sa nu are caracter contencios si a subliniat împrejurarea că singura parte din proces nu poate fi decât el.
În drept, instanța a apreciat ca cererea petentului, prin cuprinsul ei, prezintă caracter contencios, astfel încât, în considerarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 și si în baza art.531 din N.C.P.C., care prevede că „dacă cererea, prin însuși cuprinsul ei ori prin obiecțiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanța o va respinge”, sens în care a și procedat.
Singurul argument invocat de petent în susținerea poziției sale – acela de a nu se judeca cu vreo persoana în prezentul dosar – a fost Decizia nr. 72/2007 a ICCJ. În acest sens, a învederat că procedura de înscriere în carte funciara nu are caracter contencios, iar instanța trebuie să se pronunțe doar asupra legalității si temeiniciei încheierii de carte funciara, nu asupra existentei sau inexistentei unui drept al OCPI, care nu are calitate procesuala pasiva.
Interpretarea petentului - conform căreia întotdeauna o plângere întemeiata pe art. 50 din L. nr. 7/1996 este necontencioasa - este greșita, întrucât dec. nr. 72/2007 a ICCJ, nu exclude, de plano, caracterul contencios al plângerilor împotriva încheierilor de carte funciara.
În primul rând s-a constatat ca dispozitivul deciziei amintite face referire expresă doar la lipsa calității procesuale a OCPI într-o astfel de plângere, fără a statua în sensul că în nicio situație nicio persoana nu poate avea calitatea de intimata.
Nici considerentele deciziei nu duc la o concluzie precum cea a petentului. Acestea releva doar caracterul necontencios al procedurii de înscriere în CF, anterioara fazei jurisdicționale si lipsa vreunui drept si a unui interes propriu al OCPI în procedura plângerii; mai mult, se învederează că instanțele care au apreciat ca „singurele persoane susceptibile să aibă calitate” sunt „cele prevăzute în dispozițiile art. 50 alin. 1 din L. nr. 7/1996, republicata, respectiv persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciara” au procedat corect.
Așa fiind, se poate concluziona ca dec. nr. 72/2007 a ICCJ nu reglementează caracterul contencios sau necontencios al plângerii întemeiate pe art. 50 din L. nr. 7/1996, acesta urmând a fi stabilit în fiecare speță în parte, în funcție de situația juridică ce rezultă din cartea funciara și de obiectul concret al plângerii.
În raport cu datele ce rezulta din cartea funciara, pretenția petentului, de constatare a nelegalității și netemeiniciei încheierii nr._/25.03.2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 7292/13.03.2013 pronunțată de OCPI V. și de a se dispune în sens contrar față de respectiva încheiere, prezintă caracter contencios.
În primul rând s-a impus observația ca înscrierile în cartea funciara sunt guvernate, printre altele, de principiul legalității; conform acestuia registratorul de carte funciara nu poate încuviința decât înscrierea actelor si faptelor juridice anume prevăzute de lege sau permise de aceasta și are obligația de a cerceta, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond si de formă pentru înscrierea dreptului si, pe de alta parte, daca din cuprinsul cărții nu rezultă vreo piedică la înscriere,
A rezultat că, respingând cererea de intabulare a petentului, OCPI a avut în vedere si prezervarea drepturilor unor terți, beneficiari ai unor înscrieri anterior efectuate. Prin urmare, în contradictoriu cu aceștia trebuie stabilit caracterul legal sau nelegal al respectivei încheieri de respingere, câta vreme aceasta îi vizează si pe ei, nu numai pe petent
De altfel, petentul face confuzie între procedura de înscriere în cartea funciară, care are întotdeauna caracter necontencios și presupune lipsa calității procesuale a OCPI în plângerile împotriva încheierilor de carete funciară și plângerile de carte funciară adresate instanței, care, după cum a arătat, pot avea caracter contencios și se judecă în contradictoriu cu persoanele interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară.
În considerarea celor expuse, instanța, constatând caracterul contencios al cererii, a respins plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară nr._/25.03.2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. 7292/13.03.2013 pronunțată de OCPI V..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul C. M., arătând că este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive de apel:
Instanța consideră că cererea petentului de intabulare a dreptului de uzufruct are un caracter contencios deoarece ea tinde la restrângerea dreptului de proprietate al unor terți..
Susținerea este eronată. Dreptul de uzufruct este dobândit prin contractul autentic 2149/5.05.2006, de la numita A. T. C., asupra tuturor proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut soțului său A. D. și care vor fi restituite conform legilor în vigoare.
Acest contract este pe deplin valabil, nu a fost anulat de nici o instanță, iar prin încheierea din 18.04.2013 a Judecătoriei P. (dos.nr._ ) a fost încuviințată executarea sa silită.
În consecință, restrângerea dreptului de proprietate al lui A. T. C. nu se face prin cererea de intabulare a dreptului de uzufruct al petentului ci s-a realizat anterior prin libera voință a părților contractante exprimată în cadrul contractului autentic 2149/2006.
Cererea de intabulare vizează opozabilitatea dreptului de uzufruct față de terți iar nu constituirea dreptului.
Este absurd ca dreptul real de uzufruct dobândit printr-un contract încheiat în formă autentică necontestat și neanulat să nu poată fi înscris în cartea funciară a proprietarului.
Proprietarul A. T. C. asupra bunului înscris în cartea funciară nr._ Dragomirești se află în indiviziune cu C. N. și Gussi G. L..
Cotele coindivizarilor asupra bunurilor lor rezultă din sentința civilă 4095/14.10.2009 a Judecătoriei Focșani, respectiv A. T. C. deține Vi în total.
Față de această situație, cum A. T. C. a înstrăinat uzufructul viager prin contract asupra cotei de ½ pe care o deține, înscrierea dreptului de uzufruct viager asupra cotei de 1/2 aparținând lui A. T. C. nu este o chestiune contencioasă.
Față de aceste motive, se solicită admiterea apelului, anularea încheierii, a se dispune judecarea cauzei pe fond de către instanța de apel și admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la hotărârea apelată și la motivele de apel formulate, în considerarea limitelor caracterului devolutiv al prezentei căi de atac, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, din documentația care a stat la baza emiterii de către OCPI V. a Încheierii de carte funciară de respingere nr.7292/05.03.2013 și nr._/25.03.2013, rezultă că apelantul a solicitat în baza Contractului autentificat sub nr.2149/05.05.2006, intabularea dreptului său de uzufruct în cotă de 1/3 A. T. C. și ½ din 1/3 de la C. Ș., conform Testamentului A. C..
Potrivit acestui contract, A. T. C. a constituit în favoarea apelantului dreptul de uzufruct viager „asupra tuturor proprietăților imobiliare de pe teritoriul României ce au aparținut defunctului său soț, A. D., ce îi vor fi reconstituite conform legilor în vigoare”, fără ca acestea să fie individualizate ca atare la momentul respectiv.
Din toate actele depuse de apelant la OCPI V. (testament, certificat de legatar, certificat de moștenitor, hotărâri judecătorești de partaj) rezultă că asupra unora dintre terenurile care au aparținut soțului numitei A. T. C., acesta avea doar un drept de coproprietate, transmis ca atare soției sale, după deces. Pentru o parte din terenuri, situația juridică nu este încă definitivată, în sensul că există formulată o acțiune în constatarea nulității absolute a titlului comun de proprietate. În atare condiții, nu se poate considera că prevederile contractul de constituire a dreptului de uzufruct permit determinarea în concret a terenurilor pentru care constituenta să aibă un drept exclusiv de proprietate.
În mod judicios a interpretat și reținut prima instanță că Decizia nr. 72/2007 a ICCJ nu reglementează caracterul contencios sau necontencios al plângerii întemeiate pe art. 50 din Legea nr. 7/1996, acesta urmând a fi stabilit în fiecare speță în parte, în funcție de situația juridică ce rezultă din cartea funciara și de obiectul concret al plângerii.
Raportat la datele speței, dincolo de împrejurarea că nu s-a statuat în nici un caz în sensul că dreptul de uzufruct nu poate forma obiectul înscrierii în cartea funciară sau că înscrierea ar avea caracter constitutiv (făcându-se în fapt aplicarea dispozițiilor art.78 alin.(2) teza a II-a Cod procedură civilă, respectiv respingerea plângerii fără a se pronunța pe fond), Tribunalul reține că, deși prima instanță nu a precizat în concret motivele care justifică caracterul contencios al pricinii, în mod corect a reținut acest caracter, în considerarea următoarelor aspecte de drept material privind exercitarea dreptului de uzufruct:
Este adevărat că uzufructul poate avea ca obiect și o universalitate sau o fracțiune dintr-o universalitate, cum este cazul în prezenta speță. Dar întrucât implică prin esență exercitarea atributului dreptului de proprietate constând în folosința, cu indisponibilizarea totală a imobilelor-teren pentru nuzii coproprietari și, implicit, cu afectarea considerabilă a dreptului lor de proprietate, pentru a satisface cerința opozabilității față de aceștia, este necesară chemarea lor în judecată. În acest fel, instanța judecătorească, soluționând fondul cauzei (respectiv analizând legalitatea și temeinicia încheierii de respingere a cererii de înscriere în raport de motivele indicate de OCPI), poate să pronunțe o hotărâre opozabilă în principal acestor persoane, în considerarea aceluiași efect pe care îl produce înscrierea dreptului în cartea funciară, conform Legii nr.7/1996, și totodată pentru a se putea crea premisele unei exercitări efective, în concret, a dreptului de uzufruct.
În consecință, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de C. M. împotriva încheierii din 30.09.2013 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2014.
Președinte, D. M. M. | Judecător, A. I. Z. | |
Grefier, M. R. |
Red.A.I.Z.
Th.A.I.Z./M.R.11.04.2014/ _ ex.
.>
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 181/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 180/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
