Pretenţii. Decizia nr. 61/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 61/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA Nr. 61/A/2016
Ședința publică de la 19 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. M. V.
Grefier A. C.
------------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel declarată de apelantul CS F. C. V.- PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR LD EXPERT G. IPURL în contradictoriu cu intimata C. S. MANAGEMENT.S.R.O., apel declarat împotriva sentinței civile nr. 951/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect – pretenții, disjungere din dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
În temeiul art.121 alin.(5) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La reluarea dosarului, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că procedura de citare este legal îndeplinită pentru acest termen; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă; în data de 08.01.2016 s-au depus la dosar înscrisuri de către lichidator judiciar EST Consult IPURL pentru . V., reprezentând act constitutiv, precum și adresa nr. 4704/17.03.2015 emisă de ORC; în data de 18.01.2016 s-au depus precizări din partea intimatei C. S. Management SRO.
Tribunalul, constată că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță cu ocazia repunerii pe rol a cauzei, apreciind dosarul în stare de judecată, iar față de împrejurarea că se solicită ca judecata cauzei să se facă în lipsă, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 951/17.04.2015, Judecătoria V. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei CLUBUL SPORTIV „F. C. V.", a admis cererea formulată de reclamanta C. S. MANAGEMENT S.R.O. în contradictoriu cu pârâta CLUBUL SPORTIV „F. C. V." prin lichidator judiciar LD EXPERT G. IPURL Huși, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 55.000 de euro, reprezentând contravaloarea facturilor FV_/1 iulie 2009 și FV_/1 iulie 2010, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 16.374, 25 euro dobânda legală calculată la debitul principal (55 000 euro), până la data de 28 noiembrie 2014, și achitarea în continuare a dobânzii legale până la data plații efective a debitului și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 17 116, 36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin admiterea în parte a cererii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală este o excepție dirimantă, este o condiție de exercitare a acțiunii civile dată de identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Legitimarea procesuală ordinară presupune dreptul de a reclama în justiție și obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, plecând de la raportul de drept material dedus judecății.
Calitatea procesuală pasivă este dată de identitatea cu persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial.
Prin Contractul de Comision, datat 11.06.2008, au fost reglementate raporturile contractuale dintre FC V. (parte menționată expres în preambulul convenției) (ca și club) reprezentat de președinte D. C. și C. S. Manangement S.R.O., reprezentat de Juraj Venglos - ( sub denumirea de CSM) privind plata în 3 tranșe (35.000 euro până la 1 iulie 2008; 30.000 euro până la 1 iulie 2009, și 25.000 euro până la 1 iulie 2010) a Comisionului în sumă de 90.000 euro (net) de către club în cazul realizării transferului jucătorului de fotbal D. Kuciak de la MSK Zilina a.s. Slovenkia către C..
Instanța a reținut că, potrivit legii 69/2000 a Sportului și a educației fizice, dar și Statutului FRF (parte introductivă – definire termeni) că un club sportiv este definit ca o structură sportivă cu personalitate juridică ce se constituie, potrivit legii și poate funcționa ca o persoană juridică de drept privat, ca o structură fără scop lucrativ sau ca o societate comercială pe acțiuni.
În cauza pendinte, potrivit actelor anexate, a fost constituită societatea „Sporting C.” SA, ca și societate comercială înregistrată la ONRC, unul dintre acționarii persoane juridice fiind și Clubul Sportiv „F. C. V.”, dar și Clubul Sportiv „F. C. V.” – ca asociație înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor, prin actul de autorizare nr. 6937/26.07.2002 – pentru practicarea jocului sportiv de fotbal în toate formele sale de către jucători, indiferent de statutul lor.
Ca atare, Clubul sportiv „F. C. V.” apare – cel puțin din datele înserate - ca și parte contractantă, în Contractul de comision, interpretarea unei convenții fiind necesară doar în ipotezele în care neclaritatea conținutului, face imposibil înțelesul contractului, principiul de bază al interpretării fiind consacrat prin art. 977 cod civil – „interpretarea contractului se face după intenția comună a părților contractante, nu după sensul literal al termenilor”.
Or, instanța a apreciat că realizarea transferului jucătorului de fotbal D. Kuciak de la MSK Zilina a.s. Slovakia, la Clubul FC V. presupunea, ca obligație corelativă, plata comisionului către C. S. Management S.R.O.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, până la . Noului Cod civil, contractul de comision era reglementat de art. 405-412 Cod comercial și era destinat afacerilor comerciale, justificarea fiind dată de structura și finalitatea acestuia - aceea de a mijloci și facilita anumite afaceri comerciale.
Ca atare, în baza Contractului de comision încheiat în cauză au fost emise: facturile fiscale nr. 8006/18.06.2008 – scadentă la 1.07.2008 – (înregistrată în contabilitatea . - și achitată (fila 17-18), nr. 9006/1.07.2009 și nr. 10.009/1.07.2010, facturi contabilizate de reclamantă în contul analitic –_, neachitate.
Deși ultimele două facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitatea Comitentului, instanța a reținut că în aplicarea prevederilor art. 46 Cod Comercial și ale art. 6 – legea 82/1991 factura fiscală este doar un document justificativ ce stă la baza înregistrărilor în contabilitatea părților și este doar un mijloc de probă cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic nici atunci când probează existența unui contract comercial pentru care părțile nu au confecționat un instrumentum – (ce în cauza pendinte, există însă).
Raportat aceluiași articol 46 Cod comercial în vigoare la data derulării raporturilor contractuale, obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează: cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială, și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 Cod civil, orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
Ca atare, în raportul juridic dintre comercianți (profesioniști) proba existenței și întinderii obligațiilor se poate face cu orice mijloc de probă enumerat de art. 46 Cod comercial, fără să se instituie o ierarhie a acestora, ori să se prevadă restricții probatorii.
Având în vedere că prezenta cerere are ca temei un contract încheiat în anul 2008, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil (1.10.2011) raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, conform cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, instanța a făcut aplicarea Codului civil și a legislației în vigoare la data încheierii contractului.
În temeiul art. 969 Cod civil anterior, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, cu privire la termenele stabilite și au putere probantă deplină în ceea ce privește cuantumul pretențiilor.
Răspunderea contractuală constă în obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligațiilor sale contractuale.
Pentru angajarea răspunderii contractuale sunt necesare următoarele condiții:
fapta ilicită, adică încălcarea dreptului de creanță al celeilalte părți prin neexecutarea
obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu suferit de creditor, raportul de
cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și culpa debitorului, numită uneori
„vinovăție". Existenta acestor condiții este dedusă din interpretarea textelor de la art.
1073 - 1090 C.civ. plecând de la premiza că orice ipoteza de răspundere vizează, în
principal, sancțiunea conduitei vinovate și doar în subsidiar, indemnizarea victimei.
Este adevărat faptul că în materie contractuală, dovada existenței contractului,
naște în sarcina debitorului obligației asumată prin contract, o prezumție relativă de
culpă, în situația în care acesta nu face dovada plății, însă pentru a se naște această
prezumție, este necesar, ca și creditorul să facă dovada executării propriei obligații
izvorând din contract, respectiv în cauza de față, transferul jucătorului de fotbal D. Kuciak (Contract de transfer datat 7.06.2008 - fila 16) ce a și activat în sezoanele fotbalistice liga I 2008-2009; 2009-2010; 2010-2011.
In cauză, reclamanta a dovedit existența convenției semnată de pârâtă ce atestă obligația de plată a unei sume de bani, cu titlu de comision.
Potrivit art. 379 Vechiul Cod proc.civilă, creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Față de aceste dispoziții, în cauză, instanța a reținut că obligația de plată a pârâtei, corelativă dreptului de creanță al reclamantei, prezintă caracter cert și izvorăște din raporturile juridice ale părților.
În ceea ce privește lichiditatea creanței, din aceleași acte se constată că aceasta are un obiect determinat. Cu privire la exigibilitatea debitului, instanța reține că suma de 30.000 euro trebuie achitată până la 1 iulie 2009, iar suma de 25.000 euro trebuie achitată până la 1 iulie 2010.
În speța de față, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut
dovada existenței unui contract valabil, afirmând în același timp neexecutarea
obligațiilor de către pârâtă, acesteia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi
plata.
Având în vedere dispozițiile art. 1169 Cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea instanței de judecată trebuie să o dovedească, precum și împrejurarea că reclamanta a dovedit existența creanței sale, revenea pârâtei sarcina de a proba stingerea creanței prin plată sau prin orice alt mod admis de lege, având în vedere în materia obligațiilor de rezultat, pârâtei îi revine sarcina dovedirii îndeplinirii lor, iar în speță aceasta nu a făcut nicio probă în acest sens.
Ca atare, raportat aspectelor expuse, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a debitului principal (55.000 euro).
Instanța a obligat pârâta la plata dobânzii legale la debit de la data scadenței, și până la achitarea debitului raportat OG 9/2000 modif. – și OG 13/2011 motivat de faptul că dobânda legală este calificată ca și sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar prin acordare se respectă principiul reparării integrale a prejudiciului.
Evaluarea prejudiciului cuprinde atât „prejudiciul efectiv”, cât și beneficiul nerealizat”.
Aplicarea noțiunilor de „prejudiciu efectiv” și „beneficiu nerealizat”, în cauza pendinte presupune considerarea debitului principal ca reprezentând prejudiciul efectiv, iar la beneficiu nerealizat – dobânzile legale pretinse (cuantumul fiind determinat prin raportul de expertiză contabilă).
Prin încheierea pronunțată la data de 20.09.2013, instanța a apreciat că punctele II A și II B din întâmpinarea . privesc fondul cauzei (contractul de intermediere încheiat cu vicierea consimțământului prin eroare asupra persoanei, sau neexecutare contract de către reclamantă în condițiile în care convenția privind comisionul depindea de executarea contractului privind transferul jucătorului de fotbal).
În ceea ce privește nulitatea contractului de comision prin vicierea consimțământului prin eroare asupra persoanei, instanța a opinat că articolul 954 Cod civil dispune că „ eroarea nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanței obiectului convenției.
Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principală pentru care s-a făcut convenția.”
Ca atare, eroarea de viciu consimțământ este falsa reprezentare ce cade asupra calităților substanțiale ale obiectului actului, fie asupra persoanei cocontractante (ipoteză susținută de pârâta .).
Instanța a reținut că, de regulă, eroarea asupra cocontractantului nu poate constitui motiv de anulare ci, doar prin excepție, poate constitui un element determinant al consimțământului. Pentru aceasta trebuie să fie vorba de un contract încheiat intuitu personae, în care considerarea persoanei cocontractantului constituie motivul determinant al consimțământului. Pentru aceasta trebuie să fie vorba de un contract încheiat intuitu personae, în care considerarea persoanei cocontractantului constituie motivul determinant al consimțământului. D. în această ipoteză falsa reprezentare asupra persoanei poate fi luată în considerare.
Deși se poate aprecia că în Contractul de comision, ca și varietate a contractului de mandat, se poate vorbi de „elementul intuitu personae”, trebuia făcută și proba erorii asupra persoanei cocontractantului-reclamant pentru a fi incidentă sancțiunea specifică erorii – viciu de consimțământ, sarcina probei revenind celui ce a pretins că i-a fost viciat consimțământul dovada presupunând nu doar eroarea în care s-a aflat la data încheierii convenției, ci și faptul că aceasta a fost substanțială și determinantă.
Instanța a apreciat, din modalitatea în care și-a exprimat poziția față de cererea introductivă, că s-a invocat ca mijloc de apărare, excepția de neexecutare a contractului față de pretențiile reclamantei.
Reciprocitatea și interdependența obligațiilor contractuale ale părților – transferul jucătorului de fotbal și plata comisionului – împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte, implică simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată.
Această „excepție” este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației privind plata comisionului, în speță, reclamanta, nu a înțeles să-și execute îndatoririle contractuale pe care și le-a asumat – transferul de care se face vorbire în convenție.
Instanța a apreciat că, pentru a putea fi invocată o astfel de excepție de neexecutare a contractului, este necesar ca obligațiile reciproce ale părților să aibă temeiul în același contract juridic, iar neexecutarea de către societatea-reclamantă trebuie să fie suficient de importantă.
Nu s-a probat chiar prin orice mijloc de probă că această neexecutare a propriilor obligații de către societatea-reclamantă este suficient de importantă, (nu ca fapt negativ – neexecutarea obligației) pentru a determina o neexecutare a obligațiilor de către pârâtă; dimpotrivă, transferul jucătorului Dusan Duciak a fost realizat în contextul în care acesta a și activat în liga I în sezoanele (2008-2009 și 2009 -2010; 2010 – 2011).
Excepția de neexecutare a contractului se raportează doar la prestația a cărei plată a fost suspendată.
În practică s-a statuat că doar ipoteza neprestării serviciului ( a acțiunii înseși a transferului) sau a lucrării, poate determina refuzul plății prețului.
Împotriva acestei sentinței, a formulat recurs, calificat ulterior apel, pârâta Clubul Sportiv „F. C. V.”, prin lichidator LD Expert G. IPURL Huși, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei privind obligarea sa la plata sumei de 55.000 euro.
În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, că, potrivit contractului de comision din data de 11.06.2008, se observă că acesta a fost încheiat între următoarele părți: FC V. cu sediul în V., . V., reprezentată prin C. D. în calitate de manager și C. S. MANAGEMENT S.R.O. cu sediul în Republica Slovacă, că, deși contractul apare încheiat între două părți, acesta poartă semnătura reprezentantului C. D. și poartă ștampila societății ., că, potrivit înscrisurilor atașate cererii de chemare în judecată formulată de către C. S. MANAGEMNT, toată corespondența privind achitarea facturilor emise către ., a fost purtată de către reprezentanții C. S. Management cu societatea . și nu cu asociația Clubul Sportiv „F. C. V.", că Asociația Clubul Sportiv" F. C. V." și-a dobândit personalitatea juridică prin înscrierea în Registrul asociaților și fundațiilor aflat la grefa Judecătoriei V., prin actul de autorizare nr 6937/26.07.2002, pe când . și-a dobândit personalitate juridică conform dispozițiilor Legii 31/1990 și nu se poate confunda în nici un caz statutul si forma de organizare a activității asociației Clubul Sportiv „F. C. V." cu cea a clubului de fotbal FC V. sau a ..
De asemenea, apelanta mai arată că, în ceea ce privește fondul cauzei, conform documentelor înregistrate la dosar, reiese atât din cadrul expertizei contabile a expertului slovac, cât și celui român, că factura nr. FV_/18.06.2008 în valoare de 35.000 euro a fost emisă de reclamanta C. S. Management SRO către . și nu către asociația Clubul Sportiv" F. C. V." și apare înregistrată în evidența contabilă a ., fiind identificată în balanța furnizorilor, că a doua factură nr. FV_/01.07.2010 în valoare de 25.000 Euro a fost emisă de reclamantă tot în contul . și nu în cel al asociației și nu apare înregistrată în evidența contabilă a ., că asociația Clubul Sportiv „F. C. V." nu este parte în raportul juridic obligațional conform contractului de comision din 11.06.2008, nu este ținută să execute vreo obligație de plată, iar cele două facturi emise de către C. S. MANAGEMENT, indiferent dacă asociația ar fi luat parte la încheierea acestui contract, nu pot fi înregistrate în evidențele financiar contabile ale asociației F. C. V. și ale societății ..
Intimata C. S. Management SROa depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 951/17.04.2015 cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că, potrivit mențiunilor din preambulul contractului de comision, apelanta figurează ca parte în contractul ce a fost încheiat între ea și Clubul de fotbal FC V., reprezentat prin numitul D. C., că nu poate exista vreo îndoială în ceea ce privește identitatea dintre apelantă și entitatea denumită în contractul de comision FC V. ( F. C. V.), că apelanta este acționar al . legal al societății comerciale, dar și al asociației FC V. este una și aceeași persoană, respectiv numitul D. C., că asociația este beneficiar al contractului de comision din data de 11.06.2008.
De asemenea, intimata mai arată că izvorul obligației de plată a comisionului nu îl reprezintă facturile fiscale, ci contractul de comision încheiat între părți la data de 11.06.2008, iar, potrivit art. 2 al contractului de comision, efectuarea plății comisionului nu este condiționată de emiterea vreunei facturi fiscale.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelanta Clubul Sportiv „F. C. V.”, prin lichidator LD Expert G. IPURL Huși împotriva sentinței civile nr. 951/17.04.2015 a Judecătoriei V. este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 11.06.2008, între FC V., reprezentat de numitul D. C., și C. S. Management SRO, intimata reclamantă din prezenta cauză, a fost încheiat un contract de comision conform căruia intimata va primi de la FC V. în cazul realizării transferului jucătorului de fotbal Dusan Kuciak de la MSK Zilina a.s. Slovakia suma de 90.000 euro în trei tranșe, repsectiv 35.000 euro până la data de 0.07.2008, 30.000 euro până la data de 01.07.2009 și 25.000 euro până la data de 01.07.2010. Contractul poartă semnătura numitului D. C. și ștampila . ( filele 11-12 vol. I dosar fond). De asemenea, facturile și corespondența purtată între cele două părți ale contractului ( filele 17-26-29 vol. I dosar fond) au fost emise, respectiv purtată între intimata reclamantă și . V., prin reprezentantul acestei societăți, respectiv numitul D. C..
Prin definiția sa, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtei și persoana obligată în raportul juridic de drept substanțial. Cum, în speță, este vorba despre o obligație de plată contractuală, rezultă că persoană obligată în raportul juridic de drept substanțial este debitorul obligației de plată izvorâte din contractul de comision în baza căruia intimata reclamantă a și solicitat plata sumei de 55.000 euro.
Din analiza contractului de comision și a facturii emise pentru suma de 34.942,50 euro ( filele 11-12 și 18 vol. I dosar fond), precum și a actului constitutiv și statutul . V. și Asociației F. C. V. ( filele 64-108 și 112-130 dosar apel), instanța de control judiciar constată, contrar celor reținute de către prima instanță, că titulară a obligației de plată ce izvorăște din contractul de comision este . V. și nu Asociația F. C. V., cele două persoane juridice fiind distincte; astfel, numitul D. C. deținea calitatea de reprezentant legal doar a ., astfel cum rezultă din actele societății ( filele 64-108), Asociația F. C. V. având reprezentanți proprii ( filele 112-130), printre care nu se regăsește și numele lui D. C.. Simplul fapt că în antetul contractului de comision este menționat numele FC V. nu determină obligarea asociației la plata sumelor rezultate din contract atâta timp cât rezultă cu evidență faptul că numitul D. C. a încheiat contractul de comision în numele societății pe care o reprezenta, respectiv ..
De asemenea, împrejurarea că Asociația avea, la data încheierii contractului de comision, calitatea de acționar a . V. nu presupune că numitul D. C. avea și calitatea de reprezentant al Asociației pentru a încheia în numele acesteia contracte, inclusiv cel în discuție., răspunderea acționarului fiind una limitată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
D. urmare, nu se poate reține, în speță, calitatea de titular al obligației de plată a Asociației F. C. V. și, pe cale de consecință, nu poate fi reținută nici calitatea procesuală pasivă a acesteia în prezenta cauză, neexistând între cele două identitatea cerută de lege.
Față de toate considerentele anterior expuse, conform prevederilor art. 296 C.proc.civ., instanța urmează să admită apelul formulat de apelanta Clubul Sportiv „F. C. V.”, prin lichidator LD Expert G. IPURL Huși împotriva sentinței civile nr. 951/17.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o va schimba în tot în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă și va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta Clubul Sportiv „F. C. V.”, prin lichidator LD Expert G. IPURL Huși împotriva sentinței civile nr. 951/17.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în tot.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. S. Management SRO, cu sediul în Republica Slovacă, Rakova 5, 900 91, Limbach, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat N. A.-M. din București, .. 44, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâta Clubul Sportiv „F. C. V.” cu sediul în V., ., jud. V., prin lichidator judiciar LD Expert G. IPURL Huși cu sediul în Huși, .. 23, jud. V., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.
Președinte, M. C. | Judecător, O. M. V. | |
Grefier, A. C. |
Red./Tehnored. jud. OMV/27.01.2016
4 ex./.>
Judecător fond: M. G., Judecătoria V.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 29/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 105/2016. Tribunalul... → |
|---|
