Situaţie juridică minor. Sentința nr. 102/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 102/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 102/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Grefier M. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. R.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V., prin reprezentant legal, cu sediul în mun. V., Șoseaua Națională V.-Iași nr. 1, jud. V., în contradictoriu cu pârâții R. I., CNP_ și Ț. L., CNP_, ambii cu domiciliul în municipiul Bârlad, .. 10, jud. V., având ca obiect situație juridică minori, menținere măsură de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, răspunde pârâta Ț. L., reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., prin consilier juridic A. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, procedura completă, cauza este al IV-lea termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Pârâta Ț. L., având cuvântul, arată că nu a sosit apărătorul ales motiv pentru care solicită lăsarea cauzei la a II-a strigare.
Instanța, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere lipsa apărătorului ales al pârâților, av.G. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, răspunde pârâta Ț. L., reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., prin consilier juridic A. D.. Pentru pârâți se prezintă apărător ales, av. G. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, procedura completă, cauza este al IV-lea termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public și reprezentantul pârâților și a reclamantei, arată că nu formulează cereri prealabile și excepții de invocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat în temeiul dispozițiilor art.392 Cod procedură civilă tribunalul deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe cererea de chemare în judecată.
Consilier juridic A. D., având cuvântul solicită admiterea acțiunii, să se dispună asupra înlocuirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul R. V., cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist B. S.-M., acordarea alocației de plasament pentru copil, decăderea părinților din exercițiul drepturilor părintești, iar în ceea ce privește drepturile și obligațiile părintești să fie îndeplinite și exercitate de directorul general al D.G.A.S.P.C. V., de asemenea solicită obligarea pârâtului să presteze între 20-40 ore, lunar pentru flecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe raza administrativ-teritorială, în care își are domiciliul.
Av.G. A., având cuvântul, pune concluzii de respingerea acțiunii formulată de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Arată că părinții au avut posibilitatea să reflecteze asupra situației, aceștia vor fi mai atenți cu copiii de acum înainte, din ancheta socială efectuată în cauză reiese că locuința pârâților este formată din două camere și hol, renovate și modest mobilate iar ca utilități are apă, curent electric și gaz, încălzirea se face cu lemne la sobă. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că minorul R. V. era bine îngrijit, frecvența grădinița iar din raportul de întrevedere reiese că pe parcursul vizitei copiii au manifestat atașament față de membrii familiei, au stat în brațele bunicului și a tatălui .
Solicită a se avea în vedere că tatăl, R. I. este angajat cu carte de muncă si realizează un venit de 724 lei lunar, bunicul patern are pensie de 1000 lei și contribuie la creșterea și educarea minorului, fiind foarte atașat de acesta. Consideră că părinții au condiții corespunzătoare de creștere și educare a minorului, astfel încât să nu fie pusă în primejdie dezvoltarea fizică, psihică și socială a acestuia cât și resurse financiare pentru creșterea minorului și că au condiții de locuit decente pentru minor.
Solicită a se avea în vedere cazul B. în care statul a luat din mijlocul familie cei 5 copii, faptul că în alte cazuri copiii s-au sinucis ca urmare a acestor acțiuni însă trebuie avut în vedere interesul superior al minorului.
Faptul că mama nu știe carte nu este un motiv pentru ca reclamanta să fie obligată să ia o măsură extremă, nu înseamnă că mama nu are capacitatea de a crește copilul.
Arată că toate aceste acțiuni au fost ca urmare a internării mamei cu copilul Râșcanu A. la Spitalul Clinic de Urgență pentru copiii Sf. M. unde i s-a pus diagnostic minorei de sindrom de malabsorție.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea acțiunii formulată de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., urmând ca minorul să fie redat familiei unde are condiții corespunzătoare de creștere și educare. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată.
Solicită admiterea acțiunii, să se dispună asupra înlocuirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul R. V., cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist B. S.-M., acordarea alocației de plasament pentru copil, iar în ceea ce privește drepturile și obligațiile părintești să fie îndeplinite și exercitate de directorul general al D.G.A.S.P.C. V., de asemenea solicită obligarea pârâtului să presteze între 20-40 ore, lunar pentru flecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe raza administrativ-teritorială, în care își are domiciliul. Nu solicită ca părinții să fie decăzuți din exercițiul drepturilor părintești.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod pr. civ., tribunalul declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 395 Cod pr.civ. a trecut la deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 16.09.2015 sub nr._, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua națională V. - Iași, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director-general, în contadictoriu cu R. I., CNP:_ și Ț. L., CNP:_, cu domiciliul în mun. Bârlad, .. 10, jud. V., solicită să se dispună asupra menținerii măsurii de protecție specială pentru copilul R. V., născut la data de 04.05.2009, CNP:_, la asistent maternal profesionist - B. S.-M., fiul lui R. I. și Ț. L..
În fapt, copilul R. V., născut la data de 04.05.2009, fiul lui R. I. și Ț. L., beneficiază în prezent de măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență conform Sentinței Civile cu nr. 1144/27.08.2015, emisă de Tribunalul V., în dosarul cu nr._, la asistentul maternal profesionist B. S.-M., care a fost de acord să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia, deoarece acesta a fost supus în familie diferitelor forme de neglijare. Climatul în familia asistentului maternal profesionist, este normal, stabil, caracterizat prin înțelegerea, dragostea și afecțiunea de care are nevoie un copil aflat în dificultate. întrucât condițiile care au condus la instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență nu s-au modificat, este în interesul copilului menținerea măsurii de protecție specială.
Cu ocazia evaluării climatului socio-familial, efectuată de către reprezentanții Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei mun. Bârlad, din ancheta sociala nr. 4745/12.08.2015, reise faptul că "mama, Ț. L. a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. M." Iași cu copilul R. A., care prezintă semne de neglijare având diagnosticul " Sindrom de malabsorție, Atrepsie". Copilul avea la internare 4,2 kg, acesta fiind alimentat necorespunzător vârstei cu lapte de vacă, mâncare gătită, fructe. Mama a fost însoțită la spital de către tatăl concubinului, R. P., care a declarat că fiul său este la muncă și mama nu s-ar fi descurcat singură. în familie mai sunt trei minori, iar tatăl natural s-a angajat de aproximativ trei luni. Domnul R. I., declară că soția este din nou însărcinată, dar dorește să întrerupă sarcina.
În creșterea și educarea copiilor se implică și bunicul matern, R. P., dar este depășit de situația în care se află acești copii deoarece mama naturală nu se implică în creșterea copiilor. Copiii sunt văzuți plimbându-se pe stradă împreună cu bunicul patern, murdari și flămânzi. Mama nu pare să conștientizeze starea în care se află cei patru copii, aceasta este ruptă de realitate.
De asemenea, reprezentanții Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. M." Iași, ne aduc la cunoștință faptul că, " în Unitatea de Primiri Urgențe" a fost preluat în data de 29.07.2015, copilul R. A., născut la data de 21.01.2015, iar cazul a fost sesizat asistentului social de către medicii de gardă, deoarece copilul prezenta semne de neglijare, având diagnosticul "sindrom de malabsorție, atrepsie, caz social. Potrivit informațiilor, mama nu a respectat toate recomandările medicale, a lăsat nesupravegheat copilul în salon, iar mamele internate au afirmat că aceasta este agresivă cu fetița, fiind surprinsă când o brusca sau o lovea cu plama.
În urma vizitei efectuată la domiciliul părinților de către reprezentanții Centrului de Primire în Regim de Urgență pentru Copilul Abuzat, Neglijat, Exploatat Bârlad, mama s-a refugiat în casă, pe motivul "am fost să o adorm pe A.". Fetițele se prezentau cu aspect neîngrijit, murdare, nespălate, cu articole de vestimentație cu aspect neîngrijit, flămânde, A. în vârstă de șapte luni se prezenta cu agitație motorie, nu reacționează la stimuli ( zâmbet, chemare). Mama fost informată cu privire la motivul vizitei reprezentanților Direcției de Asistență Socială, a negat toate acuzațiile ce i se aduc, replicând imediat faptul că „am grijă de copii, le dau să mănânce, A. azi a mâncat jumătate de ou fiert, am început să îi dau și brânză de vaci, am văzut că îi place, și ceilalți copii mănâncă brânză, le place și lor".
De asemenea, mama a relatat faptul că a fost internată cu minora, R. A. la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sf. M." Iași, întrucât nu ia în greutate. A mai declarat faptul că este din nou însărcinată și că în data de 20.08.2015, este programată la Spitalul Muncipal de Urgență "E. B." Bârlad, pentru întrerupere de sarcină. Minorii sunt înscriși la CMI dr. C. C.. În imobil predomina dezordinea, haine aruncate pe jos, vase nespălate, miros greoi. Nu a fost identificată hrană caldă: doar pâine și ouă. Întrebată ce o să le dea de mâncare copiilor, aceasta a verbalizat "să vină tata - socru, că s-a dus în oraș să ia pensia și am să le fac ceva cald de mâncare."
Evaluarea socio familială realizată de către reprezentanții Direcției de Asistență Socială din cadrul Primăriei mun. Bârlad, concluzionează faptul că "Se consideră oportun să se instituie o măsură de protecție specială pentru cei patru copii, iar pentru mamă se impune o evaluare psihiatrică." Din evaluarea psiho-socială s-a evidențiat faptul că cei patru copii se află în situație de risc, aflându-se permanent într-un mediu familial insecurizant pe fondul incapacității ambilor părinți privind acordarea îngrijirilor necesare în contextul relațiilor absente, abandonul afectiv - emoțional, fizic manifestat de mamă, conduita socială dezorganizată a adulților aflați în relație de răspundere, acestea fiind motive temeinice de îngrijorare de punere în primejdie privind dezvoltarea fizică, psihică și socială a copiilor prin diferite forme de neglijare.
Rezultatele evaluării inițiale bazate pe observație, interviu clinic, joc, au evidențiat că acești copii prezintă agitație psiho-motorie, atașament dezorganizat, prezintă „stare de alertă", „hipervigilență", prezintă carențe afective / ambivalență; sentiment crescut de abandon; apatici, murdari, etc. Familia Ț. - R. locuiește într-un imobil, proprietate personală format din două camere, într-un stadiu avansat de degradare, starea de igienă a imobilului este precară, fiind în incompatibilitate cu traiul uman.
Camera unde locuiesc este dotată cu două paturi, o masă și un dulap, iar cealaltă cameră este folosită pe post de hol, unde sunt depozitate diverse lucruri, imobilul este racordat la rețeaua de curent electric și rețeaua de apă și canalizare. Venitul familie este constituit din alocația de stat a copiilor, salariul tatălui și alocația de susținere, acesta fiind gestionat deficitar pentru satisfacerea nevoilor specifice vârstei cronologice a copiilor. Având în vedere situația prezentată, este în interesul superior al copilului menținerea măsurii de protecție specială.
În concluzie, solicită instanței de judecată, admiterea cererii așa cum a fost formulată, iar prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună asupra înlocuirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul R. V., cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist B. S.-M., cu domiciliul în ., acordarea alocației de plasament pentru copil, decăderea părinților din exercițiul drepturilor părintești, iar în ceea ce privește drepturile și obligațiile părintești să fie îndeplinite și exercitate de directorul general al D.G.A.S.P.C. V., de asemenea solicită obligarea pârâtului să presteze între 20-40 ore, lunar pentru flecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe raza administrativ-teritorială, în care își are domiciliul.
În drept, invocă dispozițiile art. 43, art. 62 alin 1 lit (b), art. 65, alin 2, art. 66, art. 67, art. 70, art. 128 și art. 139, din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată.
La data de 13 octombrie 2015 pârâții R. I. și Ț. L., ambii domiciliați în Bârlad, ..10, în legătură cu acțiunea având ca obiect "menținerea măsurii de protecție socială față de minorul R. V." promovată de Direcția G. De Asistenta Socială Si Protecția Copilului V. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii având ca obiect "menținerea măsurii de protecție socială față de minorul R. V." promovată de Direcția G. De Asistență Socială Și Protecția Copilului V., deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea unei asemenea acțiuni.
Nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii de protective specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul R. V. cu măsura de protective specială a plasamentului Ia asistentul maternal.
A solicitat efectuarea unei anchete psihosociale la domiciliu care să constate că în prezent:
-au condiții corespunzătoare de creștere și educare a minorului, astfel încât să nu fie pusă în primejdie dezvoltarea fizică, psihică și socială a acestuia.
-că au resurse fianciare pentru creșterea minorului și că au condiții de locuit decente pentru minor,
- părinți au un comportament schimbat privitor la sarcinile care le revin în această calitate și au capacitatea de a acorda îngrijirile necesare copilului.
Solicită a se avea în vedere faptul că R. I. este angajat cu carte de muncă si realizează un venit de 777 lei lunar.
La acest venit se adaugă venitul din pensie al tatălui R. P. - de 915 lei și alocațiile de stat ale copiilor de 320 lei precum și alocația suplimentară de 452 lei pentru copii sub 2 ani.
In drept, invocă disp. art. 201 alin.l și art.205 din NCPC.
Analizând cererea reclamantei, în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
În fapt, copilul R. V., născut la data de 04.05.2009, provine din relația de căsătorie a pârâților. Minorul beneficiază în prezent de măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență la asistentul maternal profesionist B. S.-M., conform sentinței civile nr. 1144/27.08.2015, emisă pe cale de ordonanță președințială de Tribunalul V., deoarece în cadrul familiei naturale îi sunt puse în primejdie dezvoltarea fizică, socială și educațională ( filele 19-23 dosar).
În drept, potrivit art. 70 din Legea nr. 272/2004:
„(1) În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.
(2) În situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgență.
(3) Instanța judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului și va dispune încetarea plasamentului în regim de urgență și, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanța se va pronunța, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părintești.”
De asemenea, potrivit art. 106 Noul Cod Civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Separarea copilului de părinții săi are loc cu titlu excepțional și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului, confom art. 33 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Serviciilor publice de asistență socială le revine obligația de a lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi, precum și pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinților atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.
Față de aceste dispoziții legale, rezultă că instanța trebuie să verifice dacă motivele care au determinat măsura de protecție a copilului subzistă. Astfel, pentru a decide cu privire la înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, instanța trebuie să verifice dacă subzistă motivele care au determinat luarea măsurii de protecție specială.
De asemenea, deși este reală susținerea pârâților referitoare la faptul că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil, iar, în subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa, în acest sens fiind și dispozițiile art.5 din Legea nr.272/2004, Tribunalul constată că reclamanta a dovedit că subzistă motivele care au determinat luarea măsurii de protecție specială, iar pârâții nu au dovedit existența modificării împrejurărilor de fapt care sunt de natură să ducă la concluzia că încetarea măsurii de plasament luată față de minor și reintegrarea acestuia în familie este în interesul superior al copilului.
Astfel, cazul familiei pârâților a ajuns în atenția D.G.A.S.P.C. V., ca urmare a faptului că Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „SF. M.” Iași a sesizat Serviciului de Asistență Socială din cadrul Primăriei Bârlad pentru că fiica cea mai mică a pârâților prezenta la internare semne de neglijare, având diagnosticul „sindrom de mal absorbție, atrepsie, caz social”. În aceeași sesizare se precizează că minora a fost alimentată necorespunzător vârstei, fapt pentru care avea o greutate mai mică decât cea normală vârstei sale și că pe parcursul internării, mama nu a respectat toate recomandările medicale, a lăsat nesupravegheat copilul în salon și a fost agresivă cu fetița bruscând-o sau lovind-o cu palmele. Totodată, se precizează că bunicul copilului a fost cea care a însoțit-o pe mamă la spital și înapoi la domiciliu, acesta declarând că nu se poate descurca singură. Comunicarea cadrelor medicale cu mama a fost defectuoasă, deoarece acesta pare a avea unele deficiențe mintale ( fila 34 dosar).
Din ancheta socială inițială efectuată la locuința pârâților de Primăria mun. Bârlad la data de 12.08.2015 (fila 32) rezultă că tatăl s-a angajat de aproximativ trei luni, familia locuiește într-o casă unde camerele sunt într-o stare de igienă precară, într-un stadiu avansat de degradare, incompatibil cu traiul uman. S-a mai arătat că copiii familie sunt văzuți plâmbându-se pe stradă cu bunicul patern, murdari și flămânzi.
Din raportul de evaluare psiho-socială realizat de către reclamantă, rezultă că minorul se află în situație de risc, aflându-se permanent într-un mediu insecurizant, pe fondul incapacității părinților de a răspunde pozitiv nevoilor esențiale ale copilului de asigurare a hranei, a îmbrăcămintei, a igienei, nevoilor de educație, de sănătate fizică și psihică, cât și nevoilor emoționale ( filele 7-11 dosar).
Pe parcursul derulării procedurii judiciare, pârâții au depus întâmpinare în cauză și au solicitat administrarea de probatorii pentru a dovedi că și-au îmbunătățit condițiile materiale și că prezintă garanții morale pentru creșterea copiilor.
Martorii audiați la solicitarea acestora, T. A. (fila 63) și G. F. (fila 64) au arătat că pârâții se îngrijesc de cei patru copii și nu sunt consumatori de băuturi alcoolice. Totodată, au arătat că bunicul patern sprijină familia, contribuind la creșterea și educarea minorilor. Astfel, martora T. A. (fila 63), care nu a fost în vizită în locuința părților, dar este vecină a acestora a afirmat că atât pârâții, cât și bunicii se îngrijesc corespunzător de copii și nu au avut vreun comportament necorespunzător față de aceștia. Martora G. F. (fila 64) a relatat că a botezat-o pe minora A. și că s-a implicat în îmbunătățirea condițiilor locative din imobilul familiei, indicând că a fost în vizită la locuința părților de aproximativ cinci ori, arătând că în imobil era cât de cât curățenie, apreciind că este un mediu propice pentru copii.
Din raportul de reevaluare psihologică a minorului V. din 26.10.2015 efectuat în cursul cercetării judecătorești (filele 49-50 dosar) rezultă că evaluarea socio-familială în dinamică relevă faptul că nu s-au schimbat condițiile care au condus la instituirea măsurii, în sensul că părinții nu dispun de abilități parentale pentru asumarea responsabilităților ce le revin. Relațiile copil-părinți pe perioada măsurii de protecție au fost prezente, în sensul că aceștia au vizitat copiii o dată, aducându-le dulciuri. Copilul prezintă agitație psiho-motorie, atașament dezorganizat, prezintă stare de alertă, hipervigilență, carențe afective/ambivalență, sentiment crescut de abandon, apatic.
Din raportul de întrevedere din 20.10.2015 (filele 69-70 dosar) rezultă că părinții și bunicul patern au avut o întrevedere cu minorul V. și ceilalți copii pentru care s-a instituit măsura de protecție. Pe parcursul acesteia mama s-a comportat corespunzător, tatăl s-a manifestat provocator față de cei din jur, iar bunicul patern a constituit un factor agitator pentru nepoții săi.
Din raportul de evaluare psihilogică nr. 430/07.12.2015 (filele 73-77 dosar) rezultă că pârâtul adoptă un stil parental fără reguli, superficial, cu toleranță scăzută în menținerea unui echilibru emoțional și social, lipsa efortului pentru a înțelege comportamentul emoțional și social al copilului, constatându-se o perturbare a relațiilor intrafimiliale, pe fondul instabilității psihico-comportamentale și emoționale a tatălui, concluziile fiind în sensul copilul are sentimente de instabilitate față de tată, fiind recomandate ședințe de consiliere psihologică.
Din raportul de evaluare psihilogică nr. 318/15.12.2015 (filele 88-89 dosar) rezultă că pârâta prezintă disfuncție psiho-cognitivă cu discernământ redus, conclozionându-se că nu prezintă echilibru psiho-patologic în limite normale, disponibilitate socio-afectivă și garanții morale și materiale pentru a-și îndeplini responsabilitățile specifice rolului de părinte.
Iar, la acest moment, Tribunalul apreciază că nu este în interesul superior al copilului reintegrarea alături de mamă, chiar dacă minora a arătat că își dorește acest lucru, având în vedere ansamblul materialului probatoriu menționat, precum și din profilul psihologic al minorei.
Astfel, din profilul psihologic al minorei rezultă că copilul prezintă un stil de atașament nesigur, anxios ambivalent, care este rezultatul comunicării inadecvate a mamei care uneori este prezentă în viața afectivă a copilului în mod corespunzător, iar alteori provoacă conflicte, certuri, consumă alcool și nu gestionează relația cu copilul; tabloul familial este descris de copil ca fiind unul protector și securizat datorită surorilor mai mari, dar disturbat de comportamentul impulsiv al mamei care prezintă o dispoziție oscilantă și consumă alcool; copilul manifestă imperios dorința de a se întoarce în familie, menționând că mama i-a promis că o va lăsa să își continue școala și să locuiască împreună cu sora majoră în județul Călărași.
În ceea ce privește garanțiile materiale pe care le prezintă părinții minorului tribunalul constată că tatăl obține venituri din muncă, însă acestea nu par a fi administrate corespunzător, dat fiind faptul că, pe parcursul numeroaselor vizite efectuate de asistenții sociale, s-a constat că minorii nu aveau pregătită hrană caldă, iar imobilul în care locuiește familia se prezenta într-o stare avansată de degradare, în casă predominând dezordinea, lipsa igienei și un miros greoi, neplăcut.
În consecință, nu rezultă din actele dosarului că este în interesul superior al minorului să fie reintegrată alături de părinți, nereieșind că aceaștia din urmă au conștientizat pe deplin că este necesar schimbarea comportamentului lor și perfecționarea abilităților parentale, în acest sens fiind necesar să urmeze ședințe de consiliere, urmând ca după această etapă să se reeaprecieze asupra oportunității reintegării copilului în familie.
Rezultă, așadar, că minorul se află în continuare în dificultate, fiind lipsit de ocrotire părintească corespunzătoare, așa încât se impune ca acesta să beneficieze în continuare de măsura plasamentului.
Legea nr. 272/2004, ca de altfel orice reglementări în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, se subordonează principiului interesului superior al copilului, iar acest interes reclamă ca minora să beneficieze în continuare de protecție.
Tribunalul are în vedere și Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
De asemenea, măsura plasamentului se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, CEDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației minorei. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui minorei, care este privat de libertate și nu-i poate asigura minorei îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârea din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscrie obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorului V. .
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Față de aceste aspecte, instanța va dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pentru minor cu plasamentul la asistentul maternal profesionist B. S.-M. care a declarat că dorește să se ocupe în continuare de creșterea și educarea copilului. Conform raportului de potrivire-acomodare, copilul s-a integrat în noua familie, beneficiază de condiții de locuit, îi sunt asigurate o îngrijire de calitate și protecție. Urmează ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite, de directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., potrivit art. 66 alin. (3) din Legea 272/2004.
În temeiul art. 128 din aceeași lege, urmează a acorda alocația de plasament minorei.
Potrivit art. 67 alin. 1 din același act normativ, având în vedere că s-a făcut dovada că pârâtul realizează venituri, instanța va stabili ca întreținerea datorată de pârât să fie de 12,50% din veniturile sale nete, potrivit dispozițiilor art. 529 alin. 2 Noul Cod Civil.Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 530 alin. 3 Noul cod civil potrivit cărora pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Aceasta, implicit, înseamnă că obligația de întreținere poate fi stabilită și în cote procentuale. În consecință, instanța va stabili ca întreținerea datorată de pârât să fie de 12,50% din veniturile sale nete, acesta având patru copii minori.
De asemenea, față de dispozițiile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, urmează a obliga pârâții a se prezenta la ședințe de consiliere.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești, Tribunalul reține următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat și decăderea pârâților din drepturile părintești, iar motivarea în fapt a cererii privește doar copilul V., arătându-se că pârâții nu dispun de abilități parentale pentru gestionarea și asumarea responsabilităților parentale, aceștia neglijând pe minorul V..
Astfel, tribunalul nu poate ignora prevederile art. 9 din Noul Cod de procedură civilă privitor la dreptul de dispoziție al părților, potrivit căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, ceea ce presupune dreptul părților de a determina cadrul procesual, prin stabilirea limitelor judecății, sub aspectul obiectului, precum și dispozițiile art. 397 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ea neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel. Reclamanta a solicitat decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești, iar motivarea în fapt a cererii privește doar copilul V., deci doar cu privire la acest aspect instanța se poate pronunța. Chiar având în vedere principiul rolului activ al judecătorului, instanța nu se poate substitui voinței părților și nici să încalce principiul disponibilității în procesul civil. În consecință, în limitele investirii date – decăderea pârâtei din exercițiul drepturilor părintești cu privire la minorul V.- instanța nu ar putea aprecia altfel obiectul cererii deduse judecății, fără a acorda altceva decât s-a solicitat, dacă s-ar pronunța cu privire la decăderea pârâtei din exercițiul drepturilor părintești cu privire la toți copiii săi. Mai mult, nu s-ar respecta dreptul la apărare al părților, având în vedere că decăderea s-ar stabili pe baza probelor, or pârâta a avut posibilitatea să-și formuleze apărări și probe în contradovadă doar privitor la cererea cu care reclamantul a investit instanța, decăderea cu privire la minorul V..
Conform dispozițiilor art. 508 din Noul Cod civil, instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă în exercitarea obligațiilor părintești ori prin atingere gravă a interesului superior al copilului.
Apreciază Tribunalul că decaderea din drepturile părintești în cadrul dispozitiilor art. 508 din Noul Cod civil, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, constituie cea mai gravă sancțiune civilă ce se poate lua împotriva părinților care prin felul de exercitare a drepturilor părintești, respectiv dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă în exercitarea obligațiilor părintești ori prin atingere gravă a interesului superior al copilului.
În prezenta speță, prin cererea introductivă reclamanta a reproșat pârâților faptul că aceștia nu dispun de abilități parentale pentru gestionarea și asumarea responsabilităților parentale, minorul V. fiind supus neglijării socio-familiale severe.
Material probatoriu a confirmat susținerile reclamantei, însă instanța apreciază că nu ne aflăm în cazurile de decădere din drepturile părintești reglementate expres și limitativ de art. 508 din Noul Cod civil și că faptul că pârâții nu dispun de abilități parentale pentru gestionarea și asumarea responsabilităților parentale a fost deja avut în vedere de instanță la menținerea măsurii de protecție specială pentru minor.
În consecință, instanța apreciază că reclamanta nu a dovedit existența vreunuia dintre cazurile de decădere din drepturile părintești reglementate expres și limitativ de art. 508 din Noul Cod civil, aceasta reprezentând cea mai gravă sancțiune civilă luată împotriva părinților.
Astfel, criteriul de bază în toate litigiile de familie în care sunt implicați copiii îl reprezintă principiul asigurării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului. Potrivit jurisprudenței CEDO, în cauzele de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală (cauza Johansen împotriva Norvegiei, paragraful 64), că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului (cauza Gnahore împotriva Franței, paragraful 59). Totodată, CEDO subliniază totuși că acest interes prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluție într-un mediu sănătos, iar, pe de altă parte, să mențină legăturile acestora cu familia, cu excepția cazului în care aceasta s-a arătat a fi nedemnă deoarece distrugerea acesteia legături determină ruperea copilului de rădăcinile sale (cauza Maumousseau și Washington împotriva Franței, paragraful 67).
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează a admite, în parte, cererea reclamantei, prin respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere având ca obiect decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea formulată de reclamanta de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V., prin reprezentant legal, cu sediul în mun. V., Șoseaua Națională V.-Iași nr. 1, jud. V., în contradictoriu cu pârâții R. I., CNP_, și Ț. L., CNP_, ambii cu domiciliul în municipiul Bârlad, .. 10, jud. V..
Respinge capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești, ca neîntemeiat.
Dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență, pentru copilul R. V., CNP_, cu plasamentul la asistentul maternal profesionist B. S.-M..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite, de directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 128 din Legea nr. 272/2004.
Obligă pârâtul, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, să plătească în beneficiul copilului, o pensie lunară de întreținere în cotă procentuală de 12,50 % din veniturile nete lunare ale pârâtului, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, sume care vor constitui venit la bugetul județului V..
În temeiul art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, obligă pârâții să se prezinte la ședințe de consiliere.
Executorie.
Cu drept de a formula cerere de apel, care se va depune la Tribunalul V., în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. O. ADELINATATARU M.
Red. C.O.A../Tehnored. T.M./C.O.A
6 ex./ 01.02.2016 comunicat câte un exemplar reclamantei Direcția G. De Asistență Socială Și Protecția Copilului V., pârâților R. I., Ț. L. și Parchetului de pe L. Tribunalul V.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 48/2016. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 107/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
