Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 727/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 727/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 2447/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 727/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
PREȘEDINTE V. M.
Judecător C. C.
Judecător S. R.
Grefier L. P.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Facaoaru G. cu domiciliul ales la cabinet av. D. A., cu sediul în mun. Focșani, ..- 17, județul V., împotriva sentinței civile nr. 547 din data de 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ .
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2013, note consemnate prin încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 septembrie 2013 .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr._ la Judecătoria P. reclamanta F. G. A. a chemat în judecată pe pârâții P. G., P. L., T. G. și Z. L. pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4732/30.10.2009 la BNP N. C. pentru suprafața de 252 mp teren curți construcții.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că la data de 30 octombrie 2009 prin contractul autentificat sub nr. 4732 la BNP N. C. P. G. și P. L. au vândut pârâților T. G. și Z. L. suprafața de 952 mp teren curți construcții situat în . jud. V. în T. 49 pc. 2666, deși suprafața din actele de proprietate ale vânzătorilor era de 700 mp. Consideră reclamanta că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu fraudarea dreptului său de proprietate, deoarece suprafața de 252 mp era proprietatea tatălui său, F. G., în prezent decedat. Mai arată că autorul său a stăpânit această suprafață de teren mai bine de 30 de ani și că nu a participat la măsurătorile efectuate în vederea realizării documentației cadastrale, și nu a avut cunoștință despre vânzarea terenului aflat în vecinătatea terenului său.
A solicitat admiterea acțiunii și a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți, pentru suprafața de 252 mp teren curți construcții, situat în intravilanul comunei Străoane de Jos jud. V., în T. 49 pc. 2666.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 966 și 968 cod civil.
Pârâții P. G. și P. L., T. G. și Z. L. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
După administrarea probatoriilor Judecătoria P. prin sentința civilă nr. 547 din 15.03.2013 a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că pârâții au încheiat contractul de vânzare cumpărare urmărind un scop legitim, iar probele administrate de reclamantă nu sunt în măsură să răstoarne prezumția legală de valabilitate a cauzei actului juridic încheiat instituită de prevederile art. 967 cod civil. Mai reține instanța de fond că reclamanta a invocat drept cauză ilicită a actului încheiat lipsa calității de proprietar a pârâților vânzători și conivența pârâților cumpărători, însă prin nici un mijloc de probă administrat în cauză nu a făcut dovada complicității la fraudă a pârâților cumpărători, aceștia întemeindu-și buna credință pe certificatul de atestare fiscală eliberat de Primăria . de moștenitor al pârâtului vânzător și pe mențiunile din încheierea nr. 4688/28.08.2009 ale Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară V. .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen F. G. A. considerând că aceasta este nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a pârâților cumpărători, întrucât toate actele enumerate în cuprinsul hotărârii se referă la suprafața de 700 mp teren și nu la 952 mp cât s-a înstrăinat în realitate. Mai mult, instanța de fond nu a analizat procesul verbal de vecinătate al imobilului vândut și a respins cererea sa cu privire la expertiza grafologică, fără a motiva această respingere. Susține recurenta că în doctrina și practica judiciară este ilicită cauza în care părțile între care s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare a unui imobil au știut că acesta aparține altuia și de rea credință fiind au urmărit să fraudeze pe adevăratul proprietar. În mod greșit a reținut instanța de fond că vânzarea cumpărarea intervenită între pârâți ar fi urmărit un scop legitim având în vedere că transferul de proprietate se referea la o suprafață mai mare decât cea deținută. Susține recurenta că nulitatea absolută invocată trebuia analizată în raport de data încheierii actului juridic – 30.10.2009 – și nu în raport de data dobândirii de către ea a imobilului învecinat prin moștenire și cumpărare și că instanța de fond nu a analizat această susținere și nici nu a combătut prin hotărârea pronunțată apărările sale. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru reluarea cercetării judecătorești și analizarea tuturor probelor administrate și pentru a se efectua verificarea de scripte ori o expertiză grafologică privind semnătura de pe procesul verbal de vecinătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. cod procedură civilă, art. 304 pct.7 și 8, art. 3041 și art. 312 al.1,2 și 5 cod procedură civilă.
Prin altă cerere de recurs depusă separat de cea menționată mai sus, reclamanta F. G. A. critică sentința, arătând că vecinul cu drept de semnătură în procesul verbal de vecinătate este ea ca proprietar direct și nu în calitate de moștenitor al defunctului F. G., că acesta nu a deținut vreo proprietate vecină cu pârâții și nu a semnat vreun act de vecinătate, că în mod greșit nu s-a admis proba cu înscrisuri și cu expertiză grafologică cu privire la autenticitatea semnăturii de pe procesul verbal de vecinătate. Mai susține recurenta că actul încheiat a fost întocmit în frauda sa, că reprezintă o operațiune speculativă și frauduloasă și deci are o cauză ilicită, că instanța de fond nu a fost imparțială, că nu a luat în considerare nici înscrisurile și nici cererile sale, fiindu-i încălcat dreptul de proprietate. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dovedirea susținerilor sale recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Intimații P. G. și P. L. au depus la dosar un memoriu prin care au arătat că nu se poate prezenta la instanță întrucât sunt bolnavi și în vârstă, că și-au vândut proprietatea în 2009, că au moștenit-o la rândul lor de la părinți, că nu au avut probleme cu vecinii și nici nu au făcut nici o modificare. Au anexat la cerere mai multe înscrisuri referitoare la starea de sănătate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a textelor de lege incidente pricinii, tribunalul constată că recursul nu este fondat.
În fapt, reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâți, pretinzând că suprafața de 252 mp cuprinsă în acesta este proprietatea sa și a fost vândută prin conivența frauduloasă a pârâților.
Nici în acțiune nici în cererile ulterioare depuse la dosar și nici prin cererea de recurs reclamanta recurentă nu identifică această suprafață de teren, care sunt coordonatele și vecinătățile acesteia.
Motivează reclamanta că această suprafață de teren este proprietatea sa, în acțiunea introductivă precizând că tatăl său, F. G. a stăpânit-o mai bine de 30 de ani.
Analizând această susținere în raport de motivele invocate tribunalul constată că nu poate fi primită.
Din certificatul de moștenitor nr. 17/22.11.2010 eliberat de BNP I. E. Livadan Iași – rezultă că def. F. G. a deținut în comuna Străoane ., jud. V. o suprafață de 1070 mp teren în T. 49 pc. 2668 curți construcții, înscrisă în Registrul Agricol Străoane, la fila 143/2010 pe care se află o locuință. Acest teren, alături de alte imobile au revenit reclamantei recurente și fratelui acesteia – F. V., aceștia fiind singurii care au acceptat succesiunea autorului lor. Prin chitanța datată 25.03.2002 recurenta reclamantă a mai dobândit alăturat o suprafață de 396 mp teren intravilan Străoane în T. 49 pc. 2667, de la V. Gh. F., vânzarea fiind perfectată prin sentința civilă nr. 1862/07.decembrie 2010 a Judecătoriei P. rămasă definitivă și irevocabilă.
Din încheierea de carte funciară rezultă că reclamanta recurentă deține în intravilanul comunei Străoane o suprafață de 1367 mp teren în T. 49 pc. 2668.
Nu rezultă din cererile reclamantei recurente și nici din probele administrate în cauză că terenul în suprafață de 252 mp pentru care s-a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între fiecare pârâți sau parte din suprafața de teren proprietatea sa sau este separată de aceasta, nici unde anume este identificată prin schițele depuse la dosar.
Mai presus de orice altă probă reclamanta recurentă trebuia să facă dovada că este proprietara suprafeței de 252 mp pentru care a solicitat constatarea nulității absolute, proba cu expertiză grafologică sau verificarea de scripte nefiind utile cauzei, astfel că în mod corect au fost respinse de către instanța de fond.
În lipsa unei astfel de dovezi din care să rezulte că pârâții au cunoscut că terenul de 252 mp este proprietatea unei alte persoane și că au urmărit vânzarea acestuia în fraudarea intereselor adevăratului proprietar, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Mai mult, rezultă din înscrisurile depuse la dosar că cele două proprietăți nu se suprapun, că terenul recurentei reclamante se află situat în T. 49 pc. 2668 iar terenul pârâților se află situat în T. 49 pc. 2666 și că ambele sunt împrejmuite.
Cât privește cauza ilicită, în mod corect prima instanță a reținut că nu pot fi primite susținerile recurentei. Potrivit art. 967 al.1 cod civil ,,convenția este valabilă, cu toate că (,) cauza nu este expresă” iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol ,,cauza este prezumată până la proba contrarie”. Aceste dispoziții instituie două prezumții: de valabilitate a cauzei și de existență, care sunt relative. Prin urmare, cel care invocă lipsa și valabilitatea cauzei are sarcina probei. Ori, reclamanta recurentă, în afară de susțineri și de înscrisuri nu a mai administrat nici o altă probă cu care să răstoarne această prezumție, astfel că și asupra caracterului licit al convenției hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Reclamanta recurentă a susținut că terenul în litigiu a fost stăpânit de autorul său de peste 30 de ani, însă nici această susținere nu a fost dovedită, mai mult, din concluziile scrise depuse la dosar recunoaște că nu este în posesia acestei suprafețe.
Hotărârea instanței de fond este motivată atât în fapt cât și în drept, respectând criteriile prev.de dispozițiile art. 261/5 cod procedură civilă, astfel că nici sub acest aspect criticile recurentei nu sunt fondate.
În ce privește neconcordanța dintre suprafața înscrisă în certificatul de moștenitor și cea găsită real la măsurătoare, se reține că acest fapt nu poate duce automat la concluzia că acest teren nu este al deținătorului ci al unei alte persoane. Este cunoscut faptul că anterior evenimentelor din 1989, suprafețele de teren înscrise în registrele agricole nu erau măsurate ci apreciate de cel care le declara. Nici ulterior anului 1990 cu ocazia aplicării legilor fondului funciar terenurile reconstituite nu au fost măsurate, trecându-se în titlurile de proprietate suprafețele din registrele agricole. Au existat și există însă numeroase situații în care în fapt, în urma măsurătorilor efectuate cu mijloace tehnice performante, s-a constatat că suprafețele de teren au o întindere mai mare decât cea trecută în acte. Din acest considerent această împrejurare, în lipsa unor probe certe și concludente, nu poate duce la concluzia că diferența de teren este proprietatea unei alte persoane.
Considerând cele de mai sus, tribunalul constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 al.1 cod procedură civilă.
Văzând că recursul a fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Facaoaru G. cu domiciliul ales la cabinet av. D. A., cu sediul în mun. Focșani, ..- 17, județul V., împotriva sentinței civile nr. 547 din data de 15.03.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._ .
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 19 Septembrie 2013.
Președinte, V. M. | Judecător, C. C. | Judecător, S. R. |
Grefier, L. P. |
Red:S.R.
18.10.2013
N.S._21.10.2013
Jud. Fond: D. C.
Ex 2.
| ← Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 28-03-2013,... | Pretenţii. Decizia nr. 931/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
