Contestaţie la executare. Decizia nr. 552/2013. Tribunalul VRANCEA

Decizia nr. 552/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 5806/231/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 552

Ședința publică de la 30 Mai 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - D. J.

Judecător - R. S.

Judecător - V. V. N.

Grefier - M. J.

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta U. A. teritorială Ciorăști, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 827 din 20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. I. cu domiciliul în com. Ciorăști, . și Biroul Executorului Judecătoresc B. C. cu sediul în mun. Focșani, .. 5, jud. V..

La apelul nominal făcut în ședința publică la cele două strigări, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a transmis prin fax concluzii scrise în care se solicită judecata în lipsă conform disp.art. 242 alin 2 C pr civ.

Tribunalul reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

I. pozițiile procedurale adoptate de părțile litigante la judecarea în primă instanță a pricinii și aspecte procedurale relevante

1. Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Focșani în data de 06.05.2011 cu nr._ Consiliul local Ciorasti - Primăria ., a formulat contestație la executare împotriva executării silite a deciziei civile nr.191 pronunțata de Tribunalul V. in 20.05.2005, in dosarul de executare nr.136/2011 al B. B. C. si S. D. format ca urmare a cererii creditorului A. I., viceprimarul . solicitat și suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare.

În motivare s-a solicitat respingerea cererii creditorului ca prescrisa in tem. disp. art.1 din Decret nr.167/1958, arătându-se ca termenul de prescripție nu a fost întrerupt. S-a arătat ca instanța s-a pronunțat la data de 20.05.2005 si pana la data de 03.03.2011 (data solicitării de punere in aplicare a Deciziei civile nr. 191/2005), creditorul putea cere acordarea drepturilor bănești reprezentând spor vechime 25% si premiul lunar de 2 %, pentru perioada cat a exercitat funcția de viceprimar in mandatul 2004-2008, fiind cu mult depășit termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 al. 1 din Decret 167/1958. A mai arătat că momentul de la care începe sa curgă termenul de prescripție potrivit art. 374, 376 si 377 C.p.c. coroborat cu 300 al.1 C.p.c este momentul rămânerii definitive, respectiv irevocabile, a hotărârii judecătorești. Totodată, s-a subliniat faptul că A. I. nu a dovedit întreruperea cursului prescripției. Prin aceeași cerere contestarea a arătat ca sunt necesare lămuriri cu privire la întinderea, intelesul si aplicarea titlului executoriu, întrucât considera ca sintagma ”cat va ocupa funcția de viceprimar”, se referă la drepturile salariale din perioada mandatului 2004-2008, perioada in care s-a pronunțat si instanța, mai exact la 20.05.2005. A mai arătat că executarea silita a sumei de 45.059,82 lei a fost făcuta fara respectarea disp. OUG nr. 113/2010, care stabilește in art. II al.1, că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la 31.12.2010, se realizează astfel: a)in anul 2012 se plătesc 34 % din valoarea titlului executoriu, b)in anul 2013 se plătesc 33 % din valoarea titlului executoriu c)în anul 2014 se plătesc 33 % din valoarea titlului executoriu.

In drept au fost invocate disp. art.82 si 112 C.p.c. și s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

2. A fost depus dosarul de executare nr. 136/2011 al B. B. C. și S. D..

3. Prin sentința civilă nr. 7065/09.11.2011 cauza a fost declinată în favoarea Tribunalului V., motivat de faptul că titlul executoriu era reprezentat de decizia Tribunalului V., respectiv nr. 191/2005.

4. Prin sentința civila nr.142/28.02.2012 pronunțata în dosar_ Tribunalul a dispus disjungerea contestației la executare prin care s-a invocat nelegalitatea executării silite pe motiv că a intervenit prescripția executării si pentru ca s-ar fi incalcat disp. O.U.G. nr. 113/2010, de contestația prin care s-a solicitat lămurirea, întinderea înțelesului si aplicării titlului executoriu, respectiv decizia civila nr.191/20.05.2005, Tribunalul pronunțându-se doar cu privire la aceasta din urmă, pe care admis-o si a lămurit dispozitivul arătând că prin sintagma “și in continuare cat va ocupa funcția de viceprimar” se va înțelege perioada in care reclamantul și-a exercitat funcția de viceprimar în mandatul 2004-2008.

Contestația la executare prin care s-a invocat nelegalitatea executării silite pe motiv că a intervenit prescripția executării si pentru ca s-ar fi incalcat disp. O.U.G. nr. 113/2010, disjunsă la termenul din 28.02.2012, din dosar nr._ a fost înregistrată cu nr._ și soluționata prin sentința civila nr. 144/28.02.2012, prin care Tribunalul V. a admis excepția necompetentei sale materiale și a declinat în favoarea Judecătoriei Focșani competenta de soluționare si constatând ivit conflictul negativ de competenta a înaintat dosarul Curții de Apel G..

5. Prin sentința civila nr.11/Fcc/2012 pronunțată în Camera de Consiliu in 27.03.2012 in dosar nr._ Curtea de Apel G. a stabilit în favoarea Judecătoriei Focșani competența, unde pricina a fost reînregistrată în data de 17.05.2012 sub nr._ .

II. soluția de primă instanță

6. Prin sentința civilă nr. 827/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ a fost suspendată executarea silita pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații la executare formulate de Consiliul Local Ciorasti – Primaria ., in contradictoriu cu A. I., domiciliat in Ciorasti, jud.V. și a fost respinsă ca neîntemeiata contestația la executare formulata de Consiliul Local Ciorasti – Primaria ., in contradictoriu cu A. I., cu privire la actele de executare din dosar nr.136/2011 al B. B. C. si S. D..

În motivarea sentinței, s-a reținut că prin cererea înregistrată cu nr.136/2011 si formulata la data de 18.02.2011 A. I. s-a adresat executorului judecătoresc B. C. solicitand punerea în executare a titlului executoriu decizia civila nr. 191/20.05.2005 a Tribunalului V.. Prin decizia civilă mai sus amintita instanta a admis actiunea reclamantului A. I. impotriva paratului Consiliul local Ciorasti si a obligat paratul sa plateasca reclamantului următoarele sume: 18.973,068 lei, spor vechime în muncă, 4.658,023 lei premiu anual, si 1.897,306 lei premiu lunar, 2 %, toate aferente perioadei 14.06.2004 – 28.02.2005 si in continuare cat va ocupa functia de viceprimar si înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă Decizia civila a rămas definitivă prin nerecurare (fila 33 dosar). Prin Incheierea din 04.03.2011, dată în Camera de Consiliu, în dosar nr._, Judecatoria Focșani a admis cererea formulată de B. B. si a încuviintat executarea silită a deciziei civile nr.191/20.05.2005. Din expertiza contabilă efectuată in dosarul de executare silită a rezultat că drepturile salariale nete cuvenite creditorului A. I., sunt in suma de 38.970, 82 lei. Prin sentinta civila nr. 142/28.02.2012 pronuntata de Tribunalul V. in dosar_ a fost lamurit dispozitivul deciziei civile nr.191/20.05.2005 a Tribunalului V. stabilindu-se ca prin sintagma “si in continuare cat va ocupa functia de viceprimar” trebuie să se inteleagă perioada în care reclamantul si-a exercitat functia de viceprimar in mandatul 2004-2008. Rezultă așadar că A. I. avea dreptul de a i se calcula si plati drepturi salariale de catre primarie pana la sfarsitul mandatului din 2008. Rezultă deci faptul că, la sfarsitul mandatului din 2008 in cazul acestuia incepe sa curga termenul de prescripție de 3 ani, termen in care putea cere executarea silita pentru drepturile salariale. Cum la fila 30 din dosar există cererea creditorului A. I. prin care a solicitat executorului judecatoresc punerea in executare a deciziei civile 191/20.05.2005 la data de 18.02.2011, rezultă că termenul de prescriptie nu s-a împlinit, punerea in executare fiind solicitata in interiorul acestuia. Referitor la suspendarea executării silite instanta retine că potrivit disp. art. 403 al.1 C.p.c., pana la solutionarea contestatiei la executare instanta poate suspenda executarea daca se depune o cauțiune in cunatum fixat de instanță. Cum la fila 30 dosar nr._ exista depusa cautiunea stabilita de instanță pentru solutionarea privind suspendarea executării pana la solutionarea contestatiei la executare, instanta apreciază că sunt indeplinite conditiile prevăzute de lege si urmează a fi admisă cererea de suspendare a executării silite pana la solutionarea irevobailă a prezentei contestatii la executare. F. de motivele arătate mai sus instanta apreciază că nu este prescris dreptul de a cerere executarea silită si ca urmare va fi respinsă ca neintemeiată contestatia formulată de Consiliul local Ciorăști – Primăria . de executare din dosar nr. 136/2011 al B. B. C. si S. D..

III. cererea de recurs promovată

7. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V. în data de 17.04.2013 sub nr._, recurentul Consiliul local al unității administrativ-teritoriale Ciorăști (în continuare recurentul) a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 827/2013 pronunțată de Judecătoria Focșani, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației la executare.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că s-au încălcat prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.p.c., executarea este prescrisă, fiind încălcate și prevederile Legii nr. 230/2011.

Analizând probatoriul administrat în cauză în lumina legislației aplicabile în speță, Tribunalul reține următoarele:

IV. analiza temeiniciei cererii de recurs, în lumina legislației în vigoare și a limitelor învestirii instanței

8.Cu titlu preliminar, Tribunalul subliniază că invocarea pe calea contestației la executare a prescripției executării silite, deși pe deplin admisibilă, nu poate fi echivalată cu invocarea unei excepții procesuale.

În concret, văzând semnificația prevederilor art. 137 C.p.c. precum și efectele specifice în caz de admitere a unei excepții procesuale, Tribunalul reține că invocarea acestui incident procesual în acest cadru procesual are a fi analizat exclusiv ca o apărare a contestatoarei recurente împotriva fazei execuționale iar în cazul în care instanța primește favorabil o atare susținere, efectul imediat constă în admiterea pe fond a contestației și nu în admiterea excepției și, implicit, respingerea în consecință a contestației.

În al doilea rând, în lumina celor expuse în partea I punctul 4 al prezentei hotărâri, precum și în considerarea limitelor învestirii instanței de recurs, astfel cum au fost acestea trasate de o manieră univocă de partea reurentă, Tribunalul reține că analiza sa va viza, în primul rând alegata încălcare de către prima instanță a prevederilor art. 304 pct. 7 C.p.c., apoi alegata încălcare a prevederilor art. 304 pct. 9 C.p.c., cu sublinierea faptului că pe acest ultim palier de analiză va fi prioritar expusă incidența prescripției executării silite iar doar pentru situația în care această instituție nu ar fi găsită incidentă (integral sau parțial) în speță, va fi analizată și eventuala incidență a prevederilor Legii nr. 230/2011.

9. Văzând alegata incidență a art. 304 pct. 7 C.p.c. Tribunalul reține că modificarea unei hotărâri se poate dispune inclusiv în conformitate cu art. 304 pct. 7 C.p.c.: „cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.

Văzând conținutul sentinței recurate în lumina acestui motiv de modificare, Tribunalul reține că această critică formulată de recurent este întemeiată.

Tribunalul reține justețea la nivel teoretic a susținerii părții recurente conform căreia o hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată iar prin aceasta trebuie să se răspundă în mod rezonabil tuturor argumentelor părților, susținere care își găsește izvorul în primul rând în dispozițiile legale interne (art. 261 C.p.c.) cât și în practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României,cauza R. împotriva României).

Pornind așadar de la imperativul unei motivări reale a hotărârilor judecătorești, Tribunalul constată că în concret sentința recurată, deși este motivată și cuprinde argumentele pe care se sprijină, detaliindu-le de o manieră rezonabilă, nu răspunde integral criticilor aduse de recurent, nefiind analizate susținerile relative la incidența OUG nr. 113/2010

În concluzie, acest motiv de recurs este întemeiat, chestiunile neanalizate de prima instanță urmând a fi supuse examenului ce va realizat de instanța de recurs.

10. privitor la alegata încălcare a art. 304 pct. 9 C.p.c.

Având în vedere elementele de argumentare ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente, Tribunalul reține că deși sentința atacată nu este lipsita de temei legal aceasta a fost data cu aplicarea incorectă a legii pentru rațiunile ce vor fi detaliate în paragrafele subsecvente.

Având ca reper de analiză alegata încălcare a normelor în materie de prescripție extinctivă, Tribunalul reține că sunt incidente în speță următoarele prevederi legale:

Art. 371¹ alin. 2 Cod de procedură civilă (în continuare C.p.c.; Codul de la 1865, în respectarea principiului neretroactivității legii civile): „In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea nu prevede altfel”;

Art. 372 C.p.c. „Executarea silita se va efectua numai in temeiul unei hotarari judecatoresti ori al unui alt inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”;

Art. 405 C.p.c. „(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani. (2) Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita. (3) Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie”;

Art. 405¹ alin. 1 C.p.c. „(1) Cursul prescriptiei se suspenda: a) in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune; b) pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent; c) atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire; d) in alte cazuri prevazute de lege.”;

Art. 405² alin. 1 C.p.c. „(1) Cursul prescriptiei se intrerupe: a) pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei; b) pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent; c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2; d) pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare; e) pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 371^6 alin. 1; f) in alte cazuri prevazute de lege.”;

Art. 13 din Decretul nr. 167/1958: „Cursul prescripției se suspenda: a) cît timp cel impotriva cãruia ea curge este împiedicat de un caz de forta majorã sa facã acte de întrerupere; b) pe timpul cît creditorul sau debitorul face parte din Forțele Armate ale Republicii Populare Romane, iar acestea sînt puse pe picior de rãzboi; c) pînã la rezolvarea reclamației administrative fãcuta de cel îndreptãțit, cu privire la despãgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta și telecomunicații, însã cel mai tîrziu pînã la expirarea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamației.”;

Art. 14 din Decretul nr. 167/1958: „Între pãrinți sau tutor și cei ce se afla sub ocrotirea lor, între curator și acei pe care ii reprezintã precum și între orice alta persoana care, în temeiul legii sau al hotãrîrii judecãtorești, administreazã bunurile altora și cei ale cãror bunuri sînt astfel administrate, prescripția nu curge cît timp socotelile nu au fost date și aprobate. Prescripția nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercițiu, cît timp nu are reprezentant legal și nici impotriva celui cu capacitate restrînsa, cît timp nu are cine sa-i încuviințeze actele. Prescripția nu curge între soți în timpul cãsãtoriei.”;

Pornind de la aceste texte legale care întrunesc fără îndoială cerințele de accesibilitate și previzibilitate ale unei norme legale, Tribunalul constată că prin decizia civilă nr. 191/20.05.2005 a Tribunalului V., dată în dosarul nr. 487/C/2005 și rămasă definitivă prin nerecurare (filele 9-11 din dosarul inițial) a fost admisă acțiunea intimatului din prezenta împotriva recurentei din această procedură, obligat recurentul la plata unor sume de bani cât și în continuare atât timp cât acesta „va ocupa funcția de viceprimar”.

Prin sentința civilă nr. 142/28.02.2012 a Tribunalului V., dată în dosarul nr._, s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 191/2005 în sensul că prin sintagma „și în continuare cât va ocupa funcția de viceprimar” se va înțelege perioada în care reclamantul și-a exercitat funcția de viceprimar în mandatul 2004-2008. Nu rezultă atacarea cu succes a acestei ultime hotărâri.

Analizând împreună cele două hotărâri judecătorești, Tribunalul reține că în esență intimatul din prezenta a devenit ca urmare a acestora beneficiarul a două categorii de drepturi:

 creanță (mai precis o sumă de creanțe) identificate clar de instanță (sume de bani certe) și identificate ca atare în decizia nr. 191;

 în al doilea rând, o creanță viitoare, reprezentând drepturi decurgând din aceeași funcție, pentru un interval temporal ulterior.

Analizând starea de fapt generată de decizia nr. 191 de această manieră, Tribunalul constată că în mod indubitabil prima categorie de creanțe întrunește în mod incontestabil cerințele prescrise de art. 379 C.p.c., fiind creanțe certe, lichide și exigibile.

Aceste creanțe nu apar a face obiectul fazei execuționale în discuție, concluzie ce se desprinde din analiza atât a deciziei civile nr. 191/2005 cât și a actelor de executare depuse la dosarul de primă instanță (filele 6 și 7 din dosarul inițial).

Chiar admițând teza contrară, Tribunalul, în măsura în care aceste creanțe ar face obiectul acestei faze execuționale, reține că executarea lor ar fi în prezent prescrisă, pentru rațiunile ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente.

Cât privește cea de-a doua categorie de creanțe, mai sus identificată, Tribunalul reține că aceasta se divide în mod ideal în trei subcategorii:

  • Creanța pentru perioada scursă de la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 191 și până la data de 18.02.2008;
  • Creanța pentru perioada scursă de la 18.02.2008 și până la momentul încetării calității de viceprimar a intimatului, petrecută în cursul anului 2008;
  • Perioada de la încetarea calității de viceprimar a intimatului, petrecută în cursul anului 2008 și până în martie 2011.

Pentru creanța pentru perioada scursă de la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 191 și până la data de 18.02.2008 Tribunalul reține că sunt de subliniat următoarele aspecte:

În primul rând, acest interval temporal a fost luat în calcul ca atare pentru că are ca repere: momentul de la care s-a născut dreptul intimatului creditor de a solicita demararea fazei execuționale și, ca moment final, un termen regresiv, pornind de la momentul demarării efective a fazei execuționale (18.02.2011 - fila 36 dosar inițial)

În al doilea rând, Tribunalul reține că pentru acest interval temporal dreptul de a solicita executarea silită s-a născut pentru creditor lună de lună. Această concluzie se impune în considerarea caracterului dreptului în discuție precum și în considerarea modalității teoretice de percepere a unui atare drept de către cel îndrituit. Relevante sunt inclusiv prevederile art. 379 C.p.c. în această privință.

Pornind de la aceste premise, Tribunalul reține că pentru acest interval de timp, fiecare creanță în parte este prescrisă, nefiind solicitată cu socotirea termenului de prescripție prescris de lege.

În atari condiții, Tribunalul reține că cel mai târziu de la data rămânerii irevocabile a deciziei civile nr. 191 (aceasta fiind 20.05.2005 în lumina art. 377 C.p.c.) s-a născut dreptul intimatului creditor de a solicita demararea fazei execuționale iar apoi pentru fiecare creanță lunară, a început să curgă câte un nou termen de prescripție.

A admite o teză contrară ar fi contrar spiritului reglementării procesual civile activă în speță dar și principiului stabilității raporturilor juridice civile, astfel realizându-se contrar legii o prorogare a momentului de la care termenul de prescripție a început să curgă precum și, potențial, o prelungire nejustificată a dreptului creditorului de a solicita executarea silită.

Uzând de regulile de calcul prescrise de art. 101 și următoarele C.p.c., Tribunalul constată că acest termen s-a împlinit la data de 20.05.2008, pentru prima creanță și, la 17.02.2011 pentru ultima creanță.

Stabilind astfel momentul (mai precis momentele) de la care termenul de prescripție al executării silite a început să curgă, durata prescrisă de lege pentru acest termen și, implicit, momentul de împlinire al termenului, Tribunalul are a verifica exclusiv dacă se poate reține incidența unor cauze de suspendare sau întrerupere ale termenului. Un atare demers se impune a fi realizat chiar în condițiile neinvocării de către parte a acestor incidente, subliniindu-se caracterul legal și exhaustiv al acestor cauze.

În concret, analizând conținutul dosarului, Tribunalul constată că nu au rezultat suspendarea executării silite ex lege ori pe cale jurisdicțională, nici faptul că debitorul și-ar fi sustras veniturile si bunurile de la urmărire, nici alte cazuri prevăzute de lege, nici ipotezele prescrise de art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958.

De asemenea, nu a rezultat să fi fost indeplinit de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, vreun act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu nici recunoașterea, in orice alt mod, a datoriei; nici să fi fost depusă cererea de executare, însoțita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent în termenul de prescripție; nici să fi fost trimis spre executare titlul executoriu, in condițiile art. 453 alin. 2.

În egală măsură, angajarea unei proceduri judiciare de genul celei finalizate prin sentința nr. 142 nu poate reprezenta o cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție. Nici îndeplinirea în continuare a funcției de către intimat nu se încadrează în aceste noțiuni.

Văzând incidența instituției prescripției executării silite pentru acest prim interval de timp, Tribunalul găsește inutilă analiza alegatei încălcări a prevederilor Legii nr. 230/2011 strict în privința acestui termen.

În concluzie, Tribunalul reține că este prescrisă executarea creanței pentru perioada scursă de la rămânerea irevocabilă a deciziei nr. 191 și până la data de 18.02.2008.

Pentru creanța pentru perioada scursă de la 18.02.2008 și până la momentul încetării calității de viceprimar a intimatului, petrecută în cursul anului 2008 Tribunalul reține că sunt de subliniat următoarele aspecte:

În primul rând, acest interval temporal a fost luat în calcul ca atare pentru că are ca repere: momentul final, un termen regresiv, pornind de la momentul demarării efective a fazei execuționale (18.02.2011 - fila 36 dosar inițial) și momentul final impus de conținutul sentinței nr. 142/2012 (paragraful al doilea partea finală a dispozitivului).

Acest interval de timp nu rezultă a fi afectat de incidența prescripției dreptului de a cere executarea silită, apărând în mod indubitabil că pentru fiecare creanță lunară exigibilă după data de 18.02.2008 și până la încetarea funcției de viceprimar în mandatul 2004-2008 intimatul a formulat cererea de executare silită în termen.

Cu toate acestea, Tribunalul reține că în lumina OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (acesta fiind actul normativ incident în speță și nu OUG nr. 113/2010) „plata sumelor prevãzute prin hotãrâri judecãtorești având ca obiect acordarea unor drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pânã la data de 31 decembrie 2009, se va realiza dupã o procedurã de executare care începe astfel: a) în anul 2010 se plãtește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2011 se plãtește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2012 se plãtește 33% din valoarea titlului executoriu (art. 1 alin. 1 din ordonanță în forma inițială a catului normativ).

În forma a aceluiași text de lege „1) Plata sumelor prevãzute prin hotãrâri judecãtorești având ca obiect acordarea unor drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pânã la data de 31 decembrie 2011, se va realiza dupã o procedurã de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plãtește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plãtește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plãtește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plãtește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plãtește 35% din valoarea titlului executoriu.”

În plus, conform art. 1 alin. 2 din forma actuală a OUG nr. 71/2009 „În cursul termenului prevãzut la alin. (1) orice procedurã de executare silitã se suspendã de drept”, fiind astfel prevăzută expressis verbis de lege o consecință firească și în lumina formei inițiale a reglementării.

Văzând caracterul legal al suspendării, precum și faptul că norma în discuție este una accesibilă și previzibilă și era în vigoare în cursul derulării fazei execuționale, Tribunalul nu regăsește nicio rațiune pentru a aprecia că formele de executare, realizate în acest dosar, altele de cât cele ce vizează primul interval de timp mai sus analizat, ar putea fi menținute, acestea fiind contrare legii.

Tribunalul, pornind de la atari premise, reține că anularea formelor de executare din dosarul nr. 136/2011 reprezintă consecința logică a incidenței normelor legale mai sus citate, drepturile de care intimatul beneficiază pentru acest interval secund de timp urmând a fi satisfăcute exclusiv în condițiile prescrise de lege.

În această privință, Tribunalul reține și că în hotărârea pronunțată în cauza D. D. D. și alții împotriva României (publicată în Monitorul Oficial nr. 709/2012) s-a reținut inclusiv că executarea unei hotarari sau decizii judecatoresti face parte integranta din "proces", in sensul art. 6 iar neexecutarea de catre un stat contractant a unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva acestuia poate constitui o incalcare a dreptului oricarei persoane de acces la instanta, consacrat la art. 6 § 1 din Conventie. In plus, neexecutarea poate aduce atingere dreptului persoanei la respectarea bunurilor ei, in condițiile in care hotărârea pronunțata in favoarea ei poate da naștere unei anumite creanțe care poate fi considerata "bun" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. De asemenea, o autoritate publica nu poate invoca lipsa de resurse pentru neplata unei datorii întemeiate pe o hotărâre judecătoreasca și, deși este adevărat ca o întârziere la executarea unei hotarari judecătorești poate fi justificata in împrejurări speciale, aceasta întârziere nu poate fi de asa natura incat sa afecteze insasi substanța dreptului protejat prin art. 6 § 1 din Convenție. Totodata, pentru a se pronunta asupra respectarii cerintei executarii ., Curtea ia in considerare complexitatea comportamentului tuturor autoritarilor naționale implicate, inclusiv pe cel al legiuitorului național.

Chemata sa se pronunțe asupra respectării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea a considerat ca legiuitorul trebuie sa dispună, la punerea in aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale si economice, de o ampla marja de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existentei unei probleme de interes public ce necesita un act normativ, cat si asupra alegerii modalităților de aplicare a actului. Curtea respecta modul in care acesta concepe imperativele de interes general, cu exceptia cazului in care hotararea se dovedește lipsita in mod vadit de temei rational. In plus, Curtea a declarat incompatibila cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție eșalonarea platii datoriilor stabilite pe cale judiciara, deoarece actul de eșalonare nu avea statut de "lege" in sensul jurisprudenței Curtii.

Pornind de la atari premise și ținând seama de faptul ca o parte importanta din sumele datorate reclamanților le-a fost deja plătita, Curtea nu a considerat ca a fost afectata insasi substanța dreptului reclamanților iar plata eșalonata a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerata nerezonabila.

Pentru perioada de la încetarea calității de viceprimar a intimatului, petrecută în cursul anului 2008 și până în martie 2011, Tribunalul reține că executarea silită derulată în dosarul de executare nr. 136/2011 s-a realizat în mod nelegal.

Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut ca reper atât conținutul deciziei civile nr. 191/2005 cât și, în particular, dispozitivul univoc al sentinței civile nr. 142/2012 conform căruia prin sintagma „și în continuare cât va ocupa funcția de viceprimar” se va înțelege perioada în care reclamantul și-a exercitat funcția de viceprimar în mandatul 2004-2008. Rezultă așadar că pentru perioada 2008, de la încetarea mandatului, până în 2011 decizia civilă nr. 191 nu produce efecte pozitive pentru intimat, acesta nefiind îndrituit la nicio creanță față de recurentă și, implicit, neavând nici dreptul de a demara faza execuțională.

În concluzie, instanța va reține incidența art. 304 pct. 7 și 9 C.p.c. raportat la art. 312 alin. 1 - 3 C.p.c. și va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite contestația la executare, va anula formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 136/2011 al B. B. C. și S. D..

Văzând soluția dată de instanță capătului principal din cererea introductivă, Tribunalul va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta U. A. teritorială Ciorăști, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 827 din 20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. I. cu domiciliul în com. Ciorăști, . și Biroul Executorului Judecătoresc B. C. cu sediul în mun. Focșani, .. 5, jud. V..

Modifică sentința în sensul că admite contestația la executare.

Anulează formele de executare Întocmite în dosarul de executare nr. 136/2011 al B. B. C. și S. D..

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.

I R E V O C A B I L Ă .

Pronunțată în ședința publică de la 30 Mai 2013

Președinte,

D. J.

Judecător,

R. S.

Judecător,

V. V. N.

Grefier,

M. J.

Red/DJ/05.06.2013

2 ex

Fond: A.G. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 552/2013. Tribunalul VRANCEA