Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 5358/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5358/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 3212/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 159/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
PREȘEDINTE S. R.
Judecător C. C.
Judecător V. M.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de paratii recurenți H. A., domiciliat in ., C. S.,domiciliata in . impotriva sentintei civile nr.5358 din data de 25 octombrie 2012 si in contradictoriu cu intimatii H. I. și J. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:recurenta C. S. ,av. L. M. pentru intimatul lipsa H. I. și intimata J. M.,lipsa fiind recurentul H. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor .
Recurenta C. S. având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat .
Av. L. M. pentru intimatul H. I. având cuvântul arată că instanța de fond a dispus în mod corect perfectarea convenției, existând un acord de voință exprimat de ambele părți cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra terenului, s-a achitat prețul și s-a predat posesia bunului .Mai arată că în anul 1974 erau în vigoare Legile 58 și 59/1974 care interziceau circulația juridică a terenurilor în orice mod . Terenul în litigiu este stăpânit de autorul lui H. I. dinainte de anul 1940, fiind stăpânit cu continuitate și în prezent .
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală . Depune la dosar concluzii scrise și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata J. M. având cuvântul arată că există o chitanță întocmită de tatăl său și solicită respingerea recursului ca nefondat .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la nr._ reclamantul H. I., în contradictoriu cu pârâții J. M., H. A. și C. S., a solicitat perfectarea convenției de vânzare – cumpărare cu privire la suprafața de 2292 mp teren situat în P., cu vecinii: drum județean, Pricopănescu M., H. I., P. A., P. C., H. I..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este moștenitorul defuncților H. I. și M., care au avut în posesie suprafața de teren în litigiu pe care au stăpânit-o în continuu din anii 1925 și că în 1986 tatăl său a fost acționat în judecată de H. I. și I. D., părinții pârâților, pentru revendicare, cauză în care, în vederea stingerii litigiului, părinții lui au încheiat cu părinții pârâților o convenție de vânzare a terenului, încheind în acest sens o chitanță și achitând și prețul, convenție de care însă instanța nu a luat act pentru că în acea perioadă vânzarea terenurilor era prohibită de lege, convenție pe care însă, atât vânzătorii cât și cumpărătorii, au respectat-o. A mai precizat reclamantul că, în aceste condiții, autorii părților nu au pus niciodată în executare hotărârea judecătorească pronunțată, că și pârâții au respectat această convenție, dar după decesul părinților lor, pârâta C. S. nu a mai respectat convenția, acționându-i în judecată în cadrul dosarului nr._ având ca obiect revendicare imobiliară.
Reclamantul și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 1169 C.civ. și art. 557 C.civ.
Prin întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 5358 din 25.10.2012 Judecătoria Focșani a admis acțiunea și a perfectat convenția de vânzare cumpărare încheiată între H. I. (tatăl reclamantului) și H. I. (tatăl pârâților) în anul 1967 cu privire la terenul în suprafață de 2292 mp situat în . fiind achitat în momentul încheierii convenției.
Prima instanță a reținut pe baza probelor administrate că tatăl pârâților a cumpărat în 1964 terenul în litigiu de la D. I., că ulterior tatăl pârâților l-a vândut printr-o chitanță numitului B. C. care la rândul său l-a vândut tatălui reclamantului în care sens s-a întocmit o chitanță și că din 1967 terenul a fost folosit de tatăl reclamantului.
Prețul terenului s-a achitat integral și părinții pârâților nu au mai avut nici o pretenție.
Prin sentința civilă nr._/22.12.1986 Judecătoria Focșani a obligat pârâtul H. I. să delase în deplină proprietate terenul în litigiu pârâților respectiv fiilor lui H. I. întrucât la acea dată erau în vigoare Legea nr. 58 și 59/1974 care interziceau înstrăinările de terenuri iar chitanța sub semnătură privată încheiată în 1967 nu avea relevanță în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. S. și H. A. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- prima instanță a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5145/1986 a Judecătoriei Focșani. Prin sentința pronunțată prima instanță a contrazis această sentință care a rezolvat o problemă de drept identică (perfectarea unei convenții de vânzare cumpărare);
- prima instanță a ignorat principiul securității raporturilor juridice cu consecința paralizării și a efectelor altor hotărâri judecătorești cum este cazul sentinței 202/1988 prin care s-a soluționat partajul succesoral dintre moștenitorii def. H. I. și în care H. I. a avut calitatea de pârât-terț deținător al terenului în cauză;
- s-a încălcat și principiul disponibilității în procesul civil întrucât reclamantul solicită în acțiune perfectarea unei convenții din 1986 și instanța perfectează o convenție de vânzare cumpărare din 1967;
- greșit prima instanță a înlăturat ca nesinceră declarația martorului B. S. în condițiile în care stabilirea caracterului mincinos a unei declarații se face doar printr-o hotărâre penală și a reținut ca veridică depoziția martorului Paxil I. în condițiile în care această depoziție este contrazisă de sentința civilă nr. 5145/1986 din care rezultă că C. S. a continuat procesul început de tatăl său;
- greșit s-a reținut o poziție oscilantă a pârâtului H. A. când în realitate acesta a revocat declarația notarială la numai 3 trei când și-a dat seama de eroarea în care s-a aflat;
- greșit s-a reținut ca lipsită de relevanță absența discernământului lui H. C. când în realitate acest aspect are relevanță în contextul în care reclamantul susține în cererea de chemare în judecată că aceasta împreună cu I. D. au încheiat convenția de vânzare cumpărare;
- greșit s-a motivat în drept soluția pronunțată pe dispozițiile art. 1295 cod civil deși în 1986 erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 58 și 59/1974 care reprezintă legea specială în raport cu codul civil și care interziceau înstrăinarea terenurilor.
Recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în
sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinare intimatul H. I. a solicitat respingerea recursului întrucât
chitanța de vânzare cumpărare a fost încheiată în 1967, când a existat acordul părților și s-a plătit prețul iar el a intrat în posesia terenului.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că sentința este legală și temeinică și că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor și normelor juridice aplicabile în speță.
Motivele de recurs nu pot fi reținute pentru următoarele considerente:
1. Prin admiterea acțiunii nu s-a încălcat puterea lucrului judecat a sentinței civile nr. 5145/1986 a Judecătoriei Focșani. Este adevărat că practica judiciară a statuat că există putere de lucru judecat și atunci când prin considerentele unei hotărâri se infirmă cele constatate printr-o hotărâre judecătorească anterioară pronunțată între aceleași părți și privind același obiect și cauză.
În speță însă prima instanță prin admiterea acțiunii nu a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5145/1986. Această sentință s-a pronunțat într-o acțiune în revendicare formulată de H. I. împotriva pârâtului H. I. cu privire la terenul în litigiu. Acțiunea în revendicare a fost admisă motivat de faptul că reclamantul a prezentat cu titlu de proprietate un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 738/1964prin care a făcut dovada că a cumpărat terenul de la numitul D. N..
Pârâtul a prezentat o chitanță de vânzare cumpărare, respectiv chitanța din 1967, însă instanța care a pronunțat acea sentință a înlăturat chitanța reținând că această chitanță nu are valabilitate juridică întrucât potrivit Legii 58 și 59/1974 vânzarea terenurilor este interzisă. P. urmare în acel dosar nu s-a analizat pe fond îndeplinirea sau nu a condițiilor de valabilitate a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți și consemnat în chitanța din 1967, ci s-a reținut doar că la momentul judecării acelui dosar respectiv 1986 erau în vigoare Legile nr. 58 și 59/1974.
Condițiile de valabilitate ale antecontractului au fost analizate în prezenta cauză de prima instanță care a analizat realizarea acordului de voință, plata prețului, posesia terenului și a dispus perfectarea convenției, la această dată Legea nr. 58 și 59/1974 fiind abrogate. Ca urmare înstrăinarea terenurilor este posibilă, perfectarea convenției putându-se face dacă convenția îndeplinește condițiile de valabilitate, așa încât în mod corect prima instanță a reținut că împrejurarea că la pronunțarea sentinței civile nr. 5145/1986 nu s-a ținut cont de convenția făcută de părți nu constituie un impediment în recunoașterea efectelor juridice ale convenției atât timp cât la acest moment înstrăinarea terenurilor este posibilă.
Deci, nu există nici o contradicție între cele reținute în considerentele sentinței civile nr. 5145/1986 și sentința pronunțată în cauza de față. Este vorba doar de recunoașterea consecințelor juridice ale chitanței ca urmare a abrogării Legilor 58 și 59/1974 aceasta fiind de altfel practica instanțelor cu privire la perfectarea convențiilor de vânzare cumpărare încheiate anterior Legii 58 și 59/1974 cât și cu privire la perfectarea convențiilor încheiate în timpul în care erau în vigoare Legea nr. 58 și 59/1974.
2.Nu s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice și nici nu se contrazice sentința civilă nr. 202/1988 a Judecătoriei Focșani. Dimpotrivă prin soluția de perfectare a vânzării se asigură respectarea acestui principiu și recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului care a avut până în prezent doar posesia.
Prin sentința civilă nr. 202/1988 s-a dispus ieșirea din indiviziune a moștenitorilor vânzătorului H. I. și cum la acea dată respectiv 1988 erau încă în vigoare Legile nr. 58 și 59/1974 instanța nu a dat eficiență chitanței și a introdus în masa de împărțit terenul în litigiu.
3.Nu s-a încălcat nici principiul disponibilității în procesul civil întrucât reclamantul a solicitat perfectarea convenției de vânzare cumpărare și instanța prin dispozitivul sentinței a perfectat vânzarea din1967, rezultând din chitanțele depuse că acea convenție a avut loc în 1967.
De altfel, acest principiu se referă la posibilitatea părții de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept. Ori, prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii așa cum este el precizat prin acțiune.
4.În aprecierea depoziției unui martor judecătorul poate înlătura această depoziție ca nesinceră dacă depoziția acestuia nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De regulă, într-un proces depozițiile martorilor sunt contradictorii dar judecătorul trebuie în raport de toate probele administrate inclusiv depozițiile celorlalți martori să stabilească dacă declarația martorului este sinceră și dacă declarația lui corespunde realității obiective. Faptul că declarația martorului B. S. corespunde cu răspunsurile la interogator ale pârâților C. S. și H. A. nu duce la concluzia că depoziția martorului este sinceră atât timp cât nu se coroborează cu celelalte probe. Existența unei concordanțe între depoziția martorului și răspunsurile la interogator ale pârâților se explică prin faptul că martorul a fost propus de pârâți.
Trebuie reținut că judecătorul poate înlătura depoziția unui martor ca nesinceră chiar în lipsa unei hotărâri penale prin care martorul să fie sancționat pentru mărturie mincinoasă.
În speță, în mod corect prima instanță a înlăturat depoziția martorului B. S. atât timp cât această depoziție nu se coroborează cu depozițiile martorilor C. C. și P. I. cu privire la posesia terenului. De altfel, posesia autorului reclamantului rezultă și din considerentele sentințelor civile nr. 5145/1986 și 202/1988 ale Judecătoriei Focșani și a stat la baza admiterii acțiunii în revendicare, iar în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 202/1988 autorul reclamantului a participat în calitate de terț deținător.
5.Soluția pronunțată de instanță nu se bazează exclusiv pe poziția procesuală oscilantă a pârâtului H. A.. Prima instanță a analizat poziția fiecărui pârât față de acțiunea de față și a reținut că pârâta J. M. a fost de acord cu admiterea acțiunii, iar pârâtul H. A. a avut o poziție oscilantă. Această poziție a pârâtului nu duce la o altă soluție atât timp cât situația de fapt rezultă din probele administrate de instanță.
6.Convenția de vânzare cumpărare din 1967 nu a fost întocmită de H. C. fiul numitei I. D. mama pârâților motiv pentru care în adevărat nu are relevanță dacă acesta avea sau nu discernământ.
7.Corect prima instanță a motivat în drept admiterea acțiunii pe art. 1295 cod civil vechi în temeiul căruia vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au înțeles asupra bunului și asupra prețului. La momentul încheierii convenției respectiv 1967 era în vigoare Decretul 151/1950 care prevedea formă autentică pentru înstrăinările de terenuri din zona rurală, iar ulterior prin . Legii nr. 58 și 59/1974 înstrăinările au fost interzise. Abrogarea acestor legi a făcut posibilă în prezent recunoașterea efectelor juridice unei astfel de convenții, încheiate anterior și perfectarea acesteia de către instanță.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul reține că recursul nu este fondat motiv pentru care în temeiul art. 312 pct.1 cod procedură civilă va fi respins.
În baza art. 274 cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimatul H. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de paratii recurenți H. A., domiciliat in ., C. S.,domiciliata in . impotriva sentintei civile nr.5358 din data de 25 octombrie 2012 si in contradictoriu cu intimatii H. I. și J. M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul H. I..
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, C. C. | Judecător, V. M. |
Grefier, L. P. |
Red:V.M.
04.03.2012
N.S._04.03.2012
Jud. Fond: A. P.
Ex 2.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 568/2013. Tribunalul VRANCEA | Fond funciar. Decizia nr. 394/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
