Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 35/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 6166/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 35/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
PREȘEDINTE - R. H.
Judecător - M. D.
Grefier - L. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta SMEADĂ F., cu domiciliul în comuna Garoafa, ., împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 și sentinței civile nr. 5984 din 20 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. G., domiciliat în comuna Garoafa, ..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2013, note consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta când, pentru a se face dovada cheltuielilor de judecată, Tribunalul a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 februarie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 28.04.2011, sub nr._, reclamanta Plescan F. a chemat în judecată pe pârâtul Plescan G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune dobândite de către părți în timpul căsătoriei .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătoria fiind desfăcută prin divort, iar în timpul căsătoriei a dobândit cu pârâtul o casa si un teren, contribuția sa fiind de 90%, iar a pârâtului de 10%.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 36 alin.1 C. fam.
În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, cu martori și interogatoriu.
Cererea a fost legal timbrata.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 34) pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor,insa in cote egale.
Prin sentința civilă nr. 5984/20.11.2012 s-a admis în parte cererea și s-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea de bunuri către ambele părți conform variantei stabilită în lucrarea de specialitate.
Pentru atribuirea în natură a bunurilor, prima instanță a reținut solicitarea părților ca partajarea să se facă în natură.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamanta a declarat apel susținând că:
1)în mod eronat a admis acțiunea și a considerat că părțile au avut o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor, deoarece a demonstrat că sumele de bani necesari dobândirii terenului și edificării construcției au fost câștigați de reclamantă în Italia și pe vate le-a trimis în țară pârâtului care nu lucra și nu aducea niciun venit în familie, și astfel trebuie să se rețină în favoarea sa o cotă de 90%.
A mai arătat că prin hotărârea de divorț i-au fost încredințate cele trei fetițe rezultate din căsătoria cu pârâtul.
2)în mod eronat instanța de fond a dispus partajarea în natură a bunurilor cu toate că din lucrările dosarului rezultă că acest lucru nu trebuia făcut și că a solicitat să îi fie atribuit întreg imobilul.
Apelul este fondat în limitele și pentru considerentele care urmează.
1.Din petitul cererii introductive reiese că deși reclamanta a solicitat să se reține în favoarea sa cota de contribuție de 90% această solicitare a rămas la nivel de afirmație, fără a motiva care sunt considerentele de fapt pentru o astfel de cerere.
Este adevărat că materialul probator administrat în cauză (declarații de martori file 56-58, acte de transfer sume de bani filele 42-67) fac referire la împrejurarea că reclamanta a lucrat în Italia și a trimis în țară sume de bani, însă asupra acestor dovezi prima instanță le-a supus verificării și aprecierii probatoriului în cadrul încheierii din 10.04.2012, considerente care nu au fost combătute de apelantă.
Astfel, corect prima instanță a reținut că depozițiile martorilor audiați rezultă că ambele părți au lucrat în Italia, iar sumele trimise de reclamantă nu au un cuantum important (2150 E) în perioada cumpărării bunurilor (anul 2006) și că aceste sume de bani au fost trimise numitei S. N. si nu paratului așa cum se atestă în cuprinsul actelor de transfer sume.
Astfel, în lipsa unor motive care să însoțească solicitarea reclamantei cu privire la cota majorată și având în vedere prezumția de comunitate a bunurilor comune care nu a fost răsturnată din nicio probă administrată la fondul cauzei, dispoziția cuprinsa în încheierea interlocutorie din 10.04.2012 cu pivire la cota de contributie urmează a fi menținută.
2)Relativ la operațiunile de atribuire a terenurilor prin sentința civilă apelată, este de observat că bunurile supuse partajului, sunt cele dobândite prin contract de vânzare cumpărare, respectiv un teren în suprafață de 1200 mp pe care părțile au edificat o casă de locuit.
Având în vedere că întinderea terenului de 1200 mp raportat la locul situării în comuna Garoafa, . zona rurala de campie, impune, pentru o bună gospodărire și uliță folosință, ca acesta să fie atribuit în întregime unuia singur dintre coproprietari.
Prin prisma acestei constatări la atribuirea bunurilor trebuie avute în vedere și disponibilitatea coproprietarilor de a le fi atribuit în natură bunurile în litigiu.
În acest sens, părțile nu au formulat precizări în niciun act procedural solicitarea de atribuire fiind expusa în fața instanței în cadrul dezbaterilor asupra fondului (fila 127) astfel:
Reclamanta a solicitat să îi fie atribuit în întregime toate bunurile spre deosebire de pârât care solicita atribuirea în natură ambelor părți potrivit variantei 2 și 3.
Cum s-a arătat mai sus, bunurile nu pot fi atribuite prin împărțirea lor in natura catre ambele parti în modalitatea omologată și de instanță și, urmând a da eficiență și principiului disponibilității părților, se va atribui reclamantei bunurile din litigiu cu obligarea acesteia de a plăti pârâtului sulta corespunzătoare cu instituirea unui termen de plată observând valoarea ridicată a sultei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va admite apelul și schimbând în parte sentința civilă va atribui reclamantei bunurile mai sus enunțate.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtei în declanșarea acestei proceduri judecătorești în temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat care va fi redus potrivit art. 275 cod procedură civilă având în vedere durata scurtă a procedurii judiciare (un singur termen de judecată) și admiterea partiala a motivelor de apel.
Relativ la cuantumul taxei judiciare de timbru, acesta nu va fi cuprins în cheltuielile de judecată având în vedere că acest cuantum a fost determinat doar de calculul valorii contestate (respectiv cota de 90%) motiv de apel care nu a fost primit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta SMEADĂ F., cu domiciliul în comuna Garoafa, ., împotriva încheierii din 10 aprilie 2012 și sentinței civile nr. 5984 din 20 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. G., domiciliat în comuna Garoafa, ..
Schimba în parte sentința.
Atribuie reclamantei imobilul supus partajului compus din teren în suprafață de 1001 mp. Identificat prin raportul de expertiză întocmit de expertul Ș. N. și casa de locuit în suprafață de 133 mp, în valoare totală de 103.008 lei.
Obligă reclamanta câtre pârât la plata sultei de 51.504 lei, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimatul către apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei (prin reducerea onorariului de avocat).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013.
Președinte, R. H. | Judecător, M. D. | |
Grefier, L. A. |
Red:H.R.
22.02.2013
N.S._25.02.2013
Jud. Fond: Ramone I.
Ex 4.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1894/2013. Tribunalul VRANCEA | Pensie întreţinere. Hotărâre din 07-02-2013, Tribunalul VRANCEA → |
|---|
