Pretenţii. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 1576/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 371
Ședința publică de la 16 aprilie 2013
PREȘEDINTE: M. D.
Judecător: R. H.
Judecător: S. M. B.
Grefier: I. Albiței
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții G. C. și G. D., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 59 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții G. C. și G. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurenta depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 57,00 lei și timbru judiciar în valoare de 1,50 lei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta având cuvântul, precizează că nu cunoaște de ce este purtată de intimat în judecată având în vedere că este drum public și nu știe dacă datorează bani sau dacă putea să formuleze recurs. Face precizarea că are 350 lei pensie iar recurentul o pensie de 400 lei.
Recurentul depune un memoriu.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei P. la data de23.07.2012, sub numarul_ reclamantul, Balbarau G., a solicitat in contradictoriu cu paratii G. Dominica si G. C. obligarea acestora la plata sumei de 1288 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Reclamantul a aratat ca intre el si parati a existat un proces penal, ce a facut obiectul dosarului nr._ prin care a solicitat desfiintarea ordonantei nr. 739/P/2011 de scoatere de sub urmarire penala a intimatilor, precum si a ordonantei nr 297/II/2/2011, prin care i-a fost respinsa plangerea .
A mai aratat ca instanta i-a admis plangerea formulată in temeiul disp.art.278/1 Cod poc.pen. si a trimis cauza, Parchetului de pe langa Judecatoria P., pentru completarea actelor de cercetare penala, pentru a se stabili daca, in ce îl priveste, a savarsit infractiunea prev. de art.180 alin.1 Cod penal.
A precizat reclamantul ca prin rezolutia din 07.05.2012 s–a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala si s-a retinut ca nu a savarsit infractiunea de care a fost acuzat.
Reclamantul a mai aratat ca pentru a formula plangere impotriva solutiei data de procuror a apelat la serviciile avocatului Berzunt L., careia i-a platit suma de 250 lei, conform chitantei_/21.12.2011, iar pentru reprezentare in fata instantei, a incheiat un contract de reprezentare cu avocat I. N., caruia i-a achitat suma de 1000 lei, conform chitantei 3/24.01.2012.
A arătat și că, a platit suma de 38 lei la Serviciul Medico Legal V. pentru eliberarea certificatului medico-legal, conform chitantei_/11.07.2011.
A solicitat, astfel, obligarea paratilor la plata sumei totale de 1288 lei, reprezentand aceste cheltuieli de judecata.
Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii intrucat instanta s-a pronuntat in sensul ca, cheltuielile judiciare raman in sarcina statului, iar odata ce o instanța s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecata, nu se pot cere cheltuieli de judecată pe cale separată, întrucât se încalcă puterea lucrului judecat.
In cauza au fost depuse inscrisuri;
Prin sentința civila nr.59/15.01.2013 instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții, G. C. și G. D., să plătească reclamantului, B. G., suma de 1288 lei cu titlu de cheltuieli de judecată..
A obligat pârâții, de asemenea, la plata către reclamant a sumei de 114 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentinta penala nr. 57/22.02.2012, pronunțată de Judecătoria P. s-a admis plangerea formulata de reclamant, in baza disp.art.278/1 Cod proc. pen, impotriva ordonantei 739/II/P/2011, prin care i-a fost aplicată sanctiunea amenzii administrative pentru savarsirea infractiunii prev. de art.180 alin.1 cod penal si s-a dispus trimiterea cauzei la P. pentru completarea probatoriilor.
A mai reținut că, solutia adoptata de Parcehtul de pe langa Judecatoria P., dupa reluarea cercetarilor a fost de scoterea de sub urmarire penala.
Referitor la apararea paratilor ca instanta s-a pronuntat defintiv in sensul ca cheltuielile judiciare raman in sarcina statului, instanța a reținut că, această dispozitie nu se refera la cheltuielile de judecata, ci la cheltuielile judiciare stabilite în favoarea statului, iar nu la solicitarea parilor din proces.
A arătat pprima instanță că, instanta care a soluționat plângerea, nu s-a pronuntat asupra cheltueililor de judecata, desi la fila 21 din dosar exista chitanta de plata a onorariului avocat I. N., insa solutia a fost de trimitere la parchet pentru continuarea cercetarilor, astfel incat instanta nu s-a pronuntat si asupra cheltuielilor de judecată, in respectiva faza procesuala.
A apreciat, astfel, instanța că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de judecată ocazionate de procesul purtat cu pârâții astfel că acțiunea acestuia este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții, în temeiul art. 304 pct.9 cod procedură civilă invocând nelegalitatea acesteia.
Au arătat în motivarea recursului, că așa cum au susținut și în fața instanței de fond, prin sentința penală nr. 57/22.02.2012 s-a reținut că cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și nu mai pot fi obligați la cheltuieli de judecată pe cale separată, întrucât s-ar încălca puterea lucrului judecat.
Au precizat că au depus la instanța de fond și practică judiciară în acest sens, respectiv o decizie a Tribunalului V..
Intimatul B. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A solicitat și obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
A arătat, astfel, intimatul că motivele invocate de recurenți nu pot constitui nici motive de nelegalitate și nici de netemeinicie, iar apărarea acestora, potrivit căreia, cu ocazia soluționării cauzei penale instanța s-ar fi pronunțat definitiv, în sensul că cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, nu poate fi primită întrucât cheltuielile judiciare sunt distincte de cheltuielile de judecată.
A mai arătat că nu sunt îndeplinite condițiile puterii lucrului judecat, iar instanța a făcut o apreciere corectă, în fapt și în drept, privind obligația pârâților de a plăti cheltuieli de judecată.
Au fost invocate de intimat prevederile art. 308 cod procedură civilă.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
În mod corect a reținut prima instanță că nu există identitate între cheltuielile judiciare din cadrul procesului penal și cheltuielile de judecată, fiind vorba de instituții de drept și noțiuni distincte.
Astfel, cheltuielile judiciare, cu privire la care se dispune prin sentința penală nr. 57/2012 a Judecătoriei P., invocată de recurenții pârâți și care sunt reglementate de art. 189 cod procedură penală sunt cheltuieli avansate de stat pentru derularea și susținerea unei anumite proceduri judiciare, pe când cheltuielile de judecată reglementate de art. 193 cod procedură penală, sunt cheltuielile efectuate de părți în cadrul unui proces sau proceduri judiciare.
Prin urmare, Tribunalul reține că prin sentința penală nr. 57/2012, Judecătoria P. nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile efectuate de părți, astfel încât solicitarea acestor cheltuieli în acțiunea de față de către reclamantul B. G. nu aduce atingere puterii lucrului judecat.
Astfel, în mod corect a apreciat prima instanță, că pârâții-recurenți datorează cheltuieli de judecată reclamantului având în vedere prevederile art. 193 al.ultim cod procedură penală și împrejurarea că în dosarul nr. 739/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. reclamantul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev.de art. 180 al.2 cod penal, la plângerea prealabilă a pârâților G. C. și G. D.. Prin Rezoluția nr. 739/P/2011 din 07.05.2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia în temeiul art. 11 pct.1 lit.b și art. 10 lit.c cod procedură penală, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, această rezoluție fiind pronunțată ca urmare a reluării cercetărilor, conform celor dispuse de Judecătoria P. în dosarul nr._ sentința penală nr. 57/22.02.2012, în soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 cod procedură penală, de B. G., dosar în care, acesta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantumul precizat și pretins de la recurenți.
Tribunalul apreciază însă că, în raport de complexitatea cauzei cheltuielile reprezentând onorariu de avocat, stabilite în sarcina recurenților-pârâți sunt prea mari, astfel încât în temeiul art. 274 al.3 cod procedură civilă aplicabil potrivit art. 193 al.ultim cod procedură penală se dispune reducerea acestora.
Va fi admis astfel, recursul, în temeiul art. 312 al.1,2 și 3 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9 cod procedură civilă și va fi modificată, în parte sentința, în sensul că va fi admisă în parte, acțiunea reclamantului și vor fi obligați pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată având în vedere cuantumul redus al onorariilor de avocați.
Vor fi obligați pârâții la contravaloarea taxei de timbru, către reclamant, corespunzător pretențiilor admise.
Văzând cererea legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâții G. C. și G. D., ambii cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 59 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul în ..
Modifică în parte sentința în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamantului 538 lei cheltuieli de judecată, ca urmare a reducerii cuantumului onorariilor de avocat de la 1250 lei la 500 lei.
Obligă pârâții să plătească reclamantului 54 lei taxă de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. R. H. S. M. B.
Grefier,
I. Albiței
Red:M.B.S.
15.05.2013
N.S._16.05.2013
Jud. Fond: I. Ș.
Ex 2.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Fond funciar. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
