05. 1995 a Tribunalului Ialomiţa, apelul reclamantului a fost respins, ca nefondat.
| Comentarii |
|
S-a reţinut că acţiunea promovată de reclamant nu are caracter imprescriptibil, întrucât se revendică un bun mobil, nu un bun imobil.
împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M. O., criticând-o pentru nelegalitate şi temeinicie, deoarece a fost dată cu încălcarea legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-a arătat că acţiunea promovată este o acţiune reală, în revendicare, bazată pe dreptul său de proprietate, nefiind supusă prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1616 Cod civil, depozitul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat, chiar dacă s-ar fi stipulat, prin contract, un termen pentru restituirea lui.
Deponentul are împotriva depozitarului, pentru restituirea bunului aflat în depozit, două acţiuni: o acţiune personală, născută din contractul de depozit, supusă prescripţiei, şi alta reală, în revendicare, bazată pe dreptul de proprietate, nesupusă prescripţiei.
în speţă, reclamantul a promovat o acţiune în revendicare, neprescriptibilă, astfel încât, în mod greşit, s-a respins acţiunea ca prescriptibilă.
De altfel, chiar dacă s-ar reţine că acţiunea este personală, tot nu s-ar putea aplica dispoziţiile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958, deoarece termenul de prescripţie începe să curgă, nu de la data Ia care s-a încheiat contractul, ci de la data la care expiră termenul stipulat în contract, iar în cazul unui contract în care nu s-a stipulat un termen, de la data la care s-a cerut restituirea depozitului.
în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă şi art. 312 Cod procedură civilă, constatând că instanţele au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va admite recursul, va casa decizia şi, în fond, va admite apelul, va desfiinţa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria Slobozia.
9. Contract de depozit voluntar. Dovada contractului
Potrivit art. 1597 cod civil "depozitul voluntar nu se poate face decât prin înscris".
Prin urmare, pe lângă predarea lucrului se mai cere ca depozitul să Fie constatat printr-un înscris.
In situaţia în care actul juridic de depozit nu a fost întocmit în scris, deponentul se află în imposibilitatea de a dovedi actul juridic prin alte mijloace de probă, aspect care conduce la respingerea acţiunii în restituirea bunului, ca nefondată.
(Secţia a IV-a civilă - decizia nr. 393/6. 04. 1995).
Prin sentinţa civilă nr. 421/1993, Judecătoria Slobozia a respins acţiunea formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâtei D.F., prin care a solicitat restituirea a 20 de roţi de caşcaval, în greutate de 20 kg sau contravaloarea acestora de 155.200 lei.
Prin decizia civilă nr. 32/1995, Tribunalul Ialomiţa a respins apelul reclamantului M.I., ca nefondat.
S-a reţinut că reclamantul a lăsat pârâtei cele 20 de roţi de caşcaval în păstrare, deoarece aceasta dispunea de condiţii bune pentru conservarea produsului alimentar, condiţii în care riscul de alterare era diminuat.
în contextul dat, înţelegerea părţilor a echivalat cu un contract de depozit voluntar, în sensul prevederilor art. 1591 Cod civil.
S-a avut în vedere că, în contextul dispoziţiilor art. 1597 Cod civil şi, respectiv, art. 1191 Cod civil, dovada depozitului voluntar se face prin înscris or, în speţă, nu s-a dovedit existenţa contractului printr-un înscris.
Curtea constată că tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii - depozit voluntar -, hotărârea pronunţată fiind consecinţa aplicării corecte a legii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 316 rap. la art. 296 Cod procedură civilă, recursul formulat de reclamant va fi respins, ca nefondat.
| ← Contract de depozit. Acţiuni în restituirea bunului împrumutat | Contract de donaţie. Condiţii de formă → |
|---|
